În toamna anului 1851, poetul Vasile Alecsandri, care se înapoia în ţară venind din Anglia, a călătorit de la Viena cu cel mai mare vapor cunoscut în vremea aceea – «Seceni»[1]. Acest vapor a naufragiat în timp ce naviga în apele româneşti.
Poetul, devenit pentru o zi reporter, descrie calamitatea astfel:
«În noaptea de 9 noiembrie 1851, vaporul „Seceni“ al companiei Loyd se cobora rapid pe Dunăre, între Giugiu şi Brăila… Luneca deci vaporul ca un balaur de noapte, tulburînd faţa Dunării sub loviturile lui şi lăsînd în urmă-i o lungă coloană de fum negru şi de scîntei… Cabinele erau tixite de tot soiul de neamuri: români, italieni, englezi, francezi, turci, greci, evrei, ba chiar şi un principe indian, cu care plecasem de la Paris… Deodată, pe la două după miezul nopţii, toţi călătorii se treziră speriaţi într-un vuiet grozav şi o grozavă zgîlţîire a vaporului. Laiţele, mesele, scaunele se răsturnară gios; întunericul era cumplit. Cumplită şi spaima tuturor, căci în vălmăşagul acela se ridicară vreo douăzeci de răgnete înfricoşate, care ziceau în deosebite limbi: Sîntem pierduţi! Sîntem pierduţi!
Ce se întîmplase? Nimeni nu o putea spune, însă toţi strigau delaolaltă că ne-am înecat… Vaporul nostru era oprit în mijlocul Dunării, ca o feară rănită, ear în zarea nopţii se videa mai departe o matahală neagră ce fugea în susul apei».
Era un alt vapor care se ciocnise cu „Seceni“, avariindu-l grav. După efectuarea unor manevre dificile, vaporul cu pasageri înspăimîntaţi – între care se afla şi literatul-reporter Alecsandri – a putut fi tras lîngă mal şi «toţi au fost duşi pe uscat cu bărcile, vaporul rămînînd pustiu, de părea o dihanie uriaşă ce şi-ar fi dat duhul în valurile Dunării».
Din relatările de mai tîrziu ale ziarelor, înţelegem că «teribilul» naufragiu n-a făcut nici o victimă, cauzînd numai pagube materiale ce urmau să fie «aranjate în familie», vaporul vinovat, care-şi vîrîse botul în «Seceni», fiind tot al companiei Loyd“[2].
[1] Referire, probabil, la nava fluvială de pasageri „Széchenyi“ (pavilion: Austria, armator: D.D.S.G.), care, la 18 martie 1867, tot pe Dunăre, la circa 9 km aval de Cernavodă, în dreptul localităţii Seimeni, a intrat în coliziune cu nava de război fluvială „Ştefan cel Mare“ (pavilion: România).
[2] „Un naufragiu pe Dunăre acum 130 de ani“ (http://tramclub.org/viewtopic.php?t=10490&start=25&sid=1f549da8788a78014901d488c97462b8).
