Cum a scăpat cargoul „Mamaia“ de la distrugere

0
1488
În anul 1930 a fost construit cargoul „Mamaia“, ex-„Friedrich Engels“ (pavilion: România, IMO: 5218690, indicativ: YQSD, 3.972 trb., 2.261 trn., lungime: 114,40 m, lăţime: 14,85 m, înălţime: 8,29 m, pescaj maxim: 6,80 m, propulsie: motor „Diesel“„Sulzer“ tip 6-TS-48, „Winterthur“, Elveţia, 1929, 2 timpi, dublu efect, 6 cilindri, turaţie: 225 rotaţii/ minut, puterea maşinii: 1.800 c.p., viteza: 10,5 Nd., 3 motoare auxiliare „Diesel“, construite de „Burmeister & Wain’s“, Copenhaga – Danemarca, 4 timpi, 3 cilindri, putere: 100 c.p., cuplate la generatoare „Thomas B. Thrige“, combustibil: motorină, consum: 312/ h, capacitatea depozitului de combustibil: 610 to., staţie radio tip „Makay“, putere: 300 w, constructor: 1930, „Severnaya SZ“, Leningrad – U.R.S.S., data punerii chilei: 1930).
Iniţial, nava a fost construită pentru Flota Sovietică („Sovtorgflot“) şi a primit numele „Friedrich Engels“.
Iniţial, nava a fost construită pentru Flota Sovietică („Sovtorgflot“) şi a primit numele „Friedrich Engels“.
În 1942 a efectuat mai multe voiaje, făcând parte din convoaiele arctice organizate de britanici şi americani. În august a efectuat primul ei voiaj din S.U.A. în direcţia unui port sovietic.
Crucișătorul german „Admiral Scheer“.
Crucișătorul german „Admiral Scheer“.

Trecând prin Strâmtoarea Danemarcei a întâlnit crucişătorul german „Admiral Scheer“[1] (pavilion: Germania, IMO: 6109561, 15.900 tdw., 11.700 trb., lungime: 186,00 m, lăţime: 20,70 m, constructor: 1934, „Wilhelmshaven DY“, Wilhelmshaven – Germania), care, din cauza ceţii dense, nu a detectat-o, astfel că „Friedrich Engels“ a scăpat de la distrugere.

Mai târziu, tot în timpul războiului, nava a fost mutată în Orientul Îndepărtat şi a supravieţuit unui atac al unui submarin japonez.
În anul 1948 a fost transferată în România, menţinându-i-se numele original până în 1962, când a primit numele „Mamaia“.
Cargoul MAMAIAÎn perioada 1957 – 1960 a staţionat în şantier pentru reparaţii şi transformări capitale, care au necesitat şi înlocuirea motorului principal.
În anul 1982, cargoul „Mamaia“ s-a scufundat în raza Şantierului Naval Sulina din cauza unei furtuni puternice. Ranfluarea navei a fost finalizată în luna august 2007.
Mamaia_2_ (1)Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.
Precizare: unele dintre informațiile din acest articol sunt valabile până la 31 decembrie 2010, data finalizării cărții.

[1] http://hmsjervisbay.com/Story.AdmiralScheer.php

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentNava cu zbaturi „Anghel Saligny“ – 50 de ani în serviciu pe ruta Brăila – Galați – Tulcea
Articolul următorUn român a cumpărat un cargou britanic
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.