Navele „Ardeal“, „Alba-Iulia“ și „Peleş“ au fost botezate… prin radio!

0
560
La data de 15 august 1933, în cadrul unui ceremonial, în portul Constanţa au fost botezate navele mixte:
♦ ♦ ♦ „Ardeal“, ex-„Emil Kirdorf“ (pavilion: România, IMO: 5605629, indicativ: YQSA, armator: „Hugo Stinnes Linien“/ „Hapag“[1], corp din oţel, punte din oţel şi lemn, 5.695 trb., 3.421 trn., lungime: 129,10 m, lăţime: 16,48 m, înălţime: 7,24 m, pescaj: 7,00 m, echipaj: 53 membri, propulsie: maşină cu triplă expansiune, puterea maşinii: 2.850 c.p., viteza: 10,6 Nd., 3 căldări cilindrice, tip: marin, combustibil: păcură, consum: 1.000 kg/ h, capacitatea depozitului de combustibil: 1.070 to., încărcământ maxim: 7.840 to., pasageri: 150 persoane, dintre care: 60 la clasa I, 10 la clasa a II-a, 80 la clasa a III-a, autonomie: 11.000 Mm, staţie de radio tip „Telefunken“, constructor: august 1922, „Marinewerft“, Wilhelmshaven DY, Wilhelmshaven – Germania; a fost lansată la apă la data de 25 februarie 1922).
În anul 1933, nava „Emil Kirdorf“ a fost achiziţionată de Serviciul Maritim Român de la HAPAG – Societatea germană de Navigaţie Hamburg – America Line (preţ: 15 milioane lei) şi botezată „Ardeal“ (15 august 1933), fiind înregistrată în Registrul matricol al portului Constanţa.
În caz de război, nava putea fi transformată şi avea o capacitate de transport: 2.000 persoane, 450 cai, 100 autocamioane, 120 tunuri, 400 chesoane.
La 11 iunie 1942 a fost torpilată în Marea Neagră de submarinul sovietic A5, dar nava a fost pusă cu prova pe un fund nisip (pupa a rămas în stare de plutire pe un fund de 9 metri).
În 1945 a fost reparată la Odessa.
În octombrie 1945 a revenit în ţară, fiind retrocedată de sovietici, împreună cu alte nave militare şi de comerţ.
A fost singura navă maritimă comercială pe care sovieticii au fost dispuşi să o retrocedeze[2] României.
Iniţial, a fost dusă la reparat în docurile din Istanbul, după care, în luna noiembrie, a intrat în reparaţii capitale în Şantierul Naval Constanţa.
În 1948 a fost restituită de ruşi, ca parte de contribuţie la capitalul societăţii „Sovromtransport“.
La data de 2 februarie 1962, în timpul unei furtuni foarte puternice, s-a răsturnat pe partea tribord şi s-a scufundat parţial în dana 1 a portului Constanţa, lângă digul de larg. Deşi a fost ranfluată, nava a fost defrişată, refacerea ei fiind prea costisitoare. A fost tăiată în acelaşi an.

Nave surori: „Alba Iulia“, ex-„Carl Legien“, „Peleş“, ex-„Adolf von Baeyer“, „Suceava“, ex-„Albert Vögler“.

Nava mixtă ALBA-IULIA în bazinul vechi al portului Constanța (se văd estacada și silozurile).
Nava mixtă ALBA-IULIA în bazinul vechi al portului Constanța (se văd estacada și silozurile).

♦ ♦ ♦ „Alba-Iulia“[3], ex-„Carl Legien“ (pavilion: România, IMO: 5605628, armator: „Hugo Stinnes Linien“/ „Hapag“, corp din oţel, punte din oţel şi lemn, 5.699 trb., 3.421 trn., lungime: 124,91 m, lăţime: 16,42 m, înălţime: 7,24 m, propulsie: 1 maşină triplă expansiune şi 1 turbină, 1 elice, puterea maşinii: 2.200 c.p., viteza: 8 Nd., 3 căldări tubulare, combustibil: păcură, consum: 1.000 kg/ h, capacitatea depozitului de combustibil: 1.070 to., staţie radio tip „Telefunken“, constructor: decembrie 1922, „Marinewerft“, Wilhelmshaven DY, Wilhelmshaven – Germania; a fost lansată la apă la data de 20 mai 1922).

După ce a fost cumpărată de Statul Român a fost înregistrată în Registrul matricol al portului Constanţa.
La 18 aprilie 1944 a fost grav avariată în urma unui intens bombardament al aviaţiei sovietice (în timpul operaţiunii de retragere a trupelor româno-germane din Crimeea, desfăşurată sub numele de cod Operaţiunea „60.000“), în timp ce nava se afla în marş de la Sevastopol spre Constanţa şi ajunsese la aproximativ 120 Mm de coasta românească, puţin la Sud de latitudinea Constanţei (vezi aici).
Cargoul „Alba Iulia“ a fost preluat de Armata Sovietică şi a primit numele „Nikolaev“.
Nava nu a mai fost retrocedată[4] României. A fost radiată din evidenţe în anul 1960.
Nava ADOLF von Baeyer (ulterior PELEȘ) în portul Hamburg.
Nava ADOLF von BAEYER (ulterior PELEȘ) în portul Hamburg.
♦ ♦ ♦ „Peleş“[5], ex-„Adolf von Baeyer“ (pavilion: România, IMO: 5606065, indicativ: YQSP, armator: „Hugo Stinnes Linien“/ „Hapag“, corp din oţel, punte din oţel şi lemn, 5.708 trb., 3.419 trn., lungime: 124,90 m, lăţime: 16,42 m, înălţime: 7,24 m, pescaj maxim: 7,15 m, încărcământ maxim: 6.500 to., propulsie: 1 maşină cu triplă expansiune cu aburi, 1 elice, 3 căldări cilindrice ignitubulare, puterea maşinii: 2.850 c.p., viteza: 11,5 Nd., combustibil: păcură, consum: capacitatea depozitului de combustibil: 1.100 to, consum: 1.100 kg/ h, constructor: februarie 1923, „Marinewerft“, Wilhelmshaven DY, Wilhelmshaven – Germania; a fost lansată la apă la data de 14 octombrie 1922).
La 22 februarie 1933, nava „Adolf von Baeyer“ a fost cumpărată de Statul Român (Serviciul Maritim Român) cu suma aproximativă de 20 milioane lei, fiind înregistrată în Registrul matricol al portului Constanţa cu numele „Peleş“ .
La 15 august 1941 a fost torpilată de submarinul sovietic „SC-211“- tip „Şciuka X“, în zona Burgas (Cap Emine, coasta Bulgariei), în punctul de coordonate 42° 46’ Nord/ 27° 59’ Est (vezi aici).
Nava ALBERT VÖGLER (ulterior SUCEAVA).
Nava ALBERT VÖGLER (ulterior SUCEAVA).
♦ ♦ ♦ „Suceava“, ex-„Albert Vögler“ (pavilion: România, IMO: 5606055, armator: „Hugo Stinnes Linien“/ „Hapag“, 5.708 trb., 3.410 trn., lungime: 124,90 m, lăţime: 16,42 m, înălţime: 7,24 m, echipaj: 53 membri, corp din oţel, punte din oţel şi lemn, încărcământ maxim: 7.800 to., propulsie: 1 maşină cu triplă expansiune, 1 elice, 3 căldări tubulare, tip: cilindrice cu flacără întoarsă, combustibil: păcură, consum: 1.000 kg/ h, capacitatea depozitului de combustibil: 1.070 to., puterea maşinii: 2.200 c.p., viteza: 9,6 Nd., staţie radio tip „Telefunken“, pasageri: 66 la clasa I, 12 la clasa a II-a şi 20 la clasa a III-a, constructor: iunie 1923, „Marinewerft“, Wilhelmshaven DY, Wilhelmshaven – Germania; a fost lansată la apă la data de 24 martie 1923).
La 5 aprilie 1933, nava „Albert Vögler“ va fi achiziţionată de Serviciul Maritim Român de la „Hapag“, fiind înregistrată în Registrul matricol al portului Constanţa, după ce a primit numele „Suceava“ (15 august 1933).
La 20 aprilie 1943 a fost torpilată de submarinul S-33, seria IX-bis, şi s-a scufundat la aproximativ 50 Mm Sud – Vest de Capul Tarhan (Crimeea), în punctul de coordonate 44° 52’ Nord/ 30° 22’ Est (vezi aici).
Fapt interesant şi inedit, la botez a fost prezentă numai nava „Suceava“, celelalte trei nave fiind plecate în cursă, dar ceremonialul a fost transmis la bordul lor… prin radio!
Regele CAROL II și Marele Voevod MIHAI la bordul distrugătorului MĂREȘTI, 24 mai 1932.
Regele CAROL II și Marele Voievod MIHAI la bordul distrugătorului MĂREȘTI, 24 mai 1932.
„ACT DE BOTEZ AL NOUILOR VAPOARE
Noi, CAROL II,
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională Rege al României
Astăzi, 15 August 1933, în al patrulea an al Domniei Mele, s’a sărbătorit în portul Constanţa botezul vapoarelor Serviciului Maritim Român ARDEAL, ALBA-IULIA, PELEŞ şi SUCEAVA.
Serviciul divin s’a oficiat la bordul navei SUCEAVA, implorându-se binecuvântarea Cerului pentru celelalte trei nave, cari, în această zi, se găsesc în călătorii, transportând bogăţiile noastre spre ţări străine.
Vremuri vitrege au făcut ca Marina noastră comercială să nu poate ajunge dezvoltarea ce i se cuvine şi să nu poată fi dusă pe calea ce i s’a deschis, când Iubitul şi Neuitatul Meu Unchi Carol I a hotărât înfiinţarea ei.
Dar timpul oprit atâţia ani în loc pentru această Instituţie de bogăţie şi mândrie naţională a trebuit să-şi urmeze cursul.
Aceasta a fost dorinţa Mea, a colaboratorilor Mei şi a întregului Popor Românesc.
La botez a participat și o delegație a orașului și județului Alba Iulia.
La botez a participat și o delegație a orașului și județului Alba Iulia.
Dotarea Serviciului nostru Maritim cu aceste patru frumoase unităţi este un pas mai departe pe calea de progres pe care trebuie îndrumată Marina noastră naţională, şi tricolorurile ce flutură la pupa lor trebuie să umple de mulţumire inima oricărui bun Român.
Fie ca aceste nave să poarte cu fală stema ţării noastre şi să ducă cât mai departe, în mări străine, produsele muncii româneşti.
Pentru a dovedi atenţiunea şi dragostea ce port Marinei noastre Comerciale, am luat parte la această solemnitate împreună cu Iubitul Meu fiu, Marele Voevod Mihai, martori fiind d. prim-ministru, ministrul Comunicaţiilor şi toţi miniştrii aflători în această zi cu Noi, preşedintele şi membrii Consiliului de Administraţie al Regiei P.C.A., Directorul Serviciului Maritim şi directorii de serviciu ai Regiei P.C.A., directorul general al C.F.R., capii autorităţilor civile şi militare, precum şi o numeroasă mulţime a scumpului Meu Popor.
Serviciul religios a fost oficiat de P.S. Episcop al Tomisului şi Dristorului.
Acest document s’a semnat de Noi şi va fi depus spre păstrare în Arhiva Statului, iar câte un exemplar se va da navelor: ARDEAL, ALBA-IULIA, PELEŞ şi SUCEAVA“.

Apa sfinţită cu care a fost stropită nava „Suceava“ a fost păstrată pentru a fi stropite şi celelalte trei nave, la revenirea acestora din călătoriile lor.

Ziarul Ordinea“[6] din 7 septembrie 1933 menţionează evenimentul sub titlul „Sfinţirea şi predarea vaporului Alba Iulia“:

Invitații la botezul navei Alba Iulia, pe puntea vasului. În mijloc, amiralul Ion Coandă şi primarul Dumitru Bogdan.
Invitații la botezul navei Alba Iulia, pe puntea vasului. În mijloc, amiralul Ion Coandă şi primarul Dumitru Bogdan.
„Eri a avut loc la bordul vaporului «Alba Iulia», ceremonia sfinţirii vasului şi predării pavilionului de onoare al oraşului Alba Iulia, în prezenţa autorităţilor locale şi a delegaţiei din oraşul şi judeţul Alba, în frunte cu dl. Ştefan Pop, prefectul judeţului, dl. Bogdan Dumitru, primarul oraşului, senator David, întregul consiliu comunal şi 200 de săteni.
La festivitate a participat şi amiralul Coandă.
Serviciul religios a fost oficiat de preotul ortodox Alexandru Baba şi preotul greco-catolic Petre Gruia. Au urmat apoi un banchet pe bordul vasului şi o excursie în largul mării“.
La manifestări a fost prezent şi căpitanul Florian Medrea (vezi aici), cel care a asigurat comanda Gărzii Naţionale din cetatea Alba Iuliei la 1 Decembrie 1918, împreună cu cele două fiice ale sale, îmbrăcate în costume tradiţionale.
Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.
Precizare: unele dintre informațiile din acest articol sunt valabile până la 31 decembrie 2010, data finalizării cărții.

[1] HAPAG – Hamburg-Amerikanische Packetfahrt AG.

[2] „Magazin istoric“ nr. 10/ 1995; ceremonia preluării a avut loc la Galaţi, în prezenţa Prim-ministrului dr. Petru Groza.

[3] http://www.dacoromania-alba.ro/nr11/Alba_Iulia.htm

[4] La 12 august 1951, U.R.S.S a înapoiat României opt nave: distrugătoarele „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria”, submarinul „Rechinul” şi cinci monitoare: „Ion C. Brătianu“, „Lahovary“, „Ardeal“, ex-„Temes“, „Bucovina“, ex-„Sava“, „Basarabia“, ex-„Inn“. Printre altele, au rămas la sovietici şi nu ne-au mai fost niciodată înapoiate: nava bază „Constanţa”, puitorul de mine „Amiral Murgescu”, torpilorul „Smeul”, submarinul „Marsuinul”, remorcherul puitor de mine „Aurora”, canoniera „Constantin Dumitrescu”, crucişătorul auxiliar „Dacia”, vedeta torpiloare „Viscolul”, vânătoarele de submarine VS-1, VS-2 și VS-3, nava de pasageri „Basarabia” şi cargoul „Alba Iulia”.

[5] Cargoul a fost cumpărat de la Societatea Germană de Navigaţie „Hamburg – America Line“.

[6] „Ordinea“ (Bucureşti), Anul II, nr. 244, 7 septembrie 1933, pag. 1.

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentUn român a cumpărat un cargou britanic
Articolul următorAnamaria Ciobotaru – lucrare de doctorat suspectă de plagiat și autoplagiat
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.