Tragedia a avut loc în noaptea de 23/ 24 martie 2000, când mineralierul „Leader L”[1] (pavilion: Panama, IMO: 7613076, echipaj: 31 membri, 62.322 tdw., 38.975 trb, lungime: 236,81 m, lățime: 32,24 m, constructor: 21 iulie 1977, MHI Nagasaki, Shipyard & Engine Works – Nagasaky – Japonia) s-a scufundat în punctul de coordonate 35° 43’ Nord/ 58° 14’ Vest.
„În urma scufundării mineralierului «Leader L»,
trei marinari români dispăruţi în Triunghiul Bermudelor[2]
Nava «Leader L», un mineralier de 65.000 de tone deadweight s-a scufundat în data de 24 martie în Triunghiul Bermudelor
Echipajul era format din 31 de marinari greci, filipinezi, dar şi patru români. Au fost găsiţi în apele Atlanticului doar 13 supravieţuitori, deşi căutările au continuat până în noaptea de 26 martie.
Mihai Drăgoi a scăpat cu viaţă
Scufundarea mineralierului «Leader L» în zona Triunghiul Bermudelor a adus jale în familiile a patru navigatori români.
Vasul a fost construit în 1977, avea la bord 31 de navigatori şi se deplasa pe ruta Spania-New York.
În noaptea de 23/ 24 martie a.c., la ora 00.31, comandantul a dat ordin de abandon al navei.
Vaporul era încărcat cu sare şi naviga în condiţii meteo nefavorabile, iar comandantul a sesizat faptul că echipajul se afla în pericol.
În 45 de secunde, «Leader L» s-a scufundat. Printre cei 31 de oameni se aflau şi Mihai Drăgoi (39 ani) – fitter (lucrător de întreţinere), Laurenţiu Vartic (39 ani) – ofiţer electrician, ambii din Constanţa, Florin Claudiu Ilie (33 ani) – ofiţer mecanic, din Piteşti, şi Chivu Olteanu (42 ani) – fitter, din Brăila.
Echipele de salvare au descoperit 13 supravieţuitori şi şase decedaţi.
Printre cei 12 dispăruţi se aflau şi Vartic Ilie şi Olteanu. Familiile lor sînt cuprinse de disperare şi încă mai cred că îi vor revedea.
Cei patru români fuseseră angajaţi pe navă prin intermediul firmei «Bright Maritime Services» S.R.L. Constanţa, firmă de crewing, care dispune de licenţă de la Ministerul Transporturilor.
Vasul era proprietatea firmei «Leonis Shipping», din Liberia, şi era în managementul societăţii «Cavo D’Oro Navigation» din Grecia.
Reprezentanţii firmei «Bright Maritime» ne-au declarat că detaliile apărute în presă despre modul în care s-a scufundat mineralierul reprezintă invenţii.
De altfel, şi reprezentantul I.T.F. (Federaţia Internaţională a Transporturilor) în România, Adrian Mihălcioiu, a spus că scufundarea s-a petrecut în situaţie de furtună, nu «pe cer senin».
Mulţi marinari spun că ceaţa lăptoasă şi marea care fierbe în Triunghiul Bermudelor reprezintă poveşti pentru ei, fiindcă nu au întâlnit aşa ceva acolo, chiar şi în condiţiile în care au stat cîte o săptămînă pentru reparaţii la motorul principal al navelor.
Rudele navigatorilor ţin permanent legătura cu «Bright Maritime», care a solicitat intervenţia reprezentantului I.T.F. Federaţia a trimis un avocat în zonă, pentru a investiga gradul de responsabilitate a armatorului navei în producerea incidentului.
Reprezentanţii firmei constatatoare spun că Mihai Drăgoi a fost recuperat din mare, transportat la spital pentru îngrijiri medicale şi recuperare, apoi a fost dus la un hotel din Bermuda.
Ieri după-amiază, marinarul se afla la hotel şi dormea, în momentul în care cei de la «Bright Maritime» au încercat să-l contacteze.
Drăgoi va primi o despăgubire pentru efectele personale (aşa-numitul sac al marinarului) şi îşi va primi, de asemenea, salariul cuvenit pentru perioada petrecută la bord.
Însă cea mai mare problemă o constituie găsirea celor dispăruţi. Soţiile lor sunt epuizate psihic.
În momentul documentării noastre, la «Bright Maritime», soţia lui Laurenţiu Vartic abia se mai putea ţine pe picioare. Femeia nu mai mîncase nimic de la aflarea veştii.
Laurenţiu Vartic trebuia să împlinească 39 de ani duminică, 26 mai. În cazul în care cei trei dispăruţi vor fi declaraţi decedaţi, familiile lor vor primi compensaţii băneşti destul de importante.
Plecat pe ocean, în căutarea unei vieţi mai bune
Familia Olteanu, din Brăila, este una modestă. Necazurile au lovit-o la tot pasul. Lipsurile şi absenţa unui loc de muncă i-au adus la disperare pe soţii Olteanu.
Ieri, în casa Olteanu erau numai lacrimi şi jale. Mihaela, soţia lui Chivu Olteanu, avea ochii în lacrimi. Soţii Olteanu au o fetiţă în vîrstă de 10 ani. Mihaela este şomeră. Ea are 31 de ani. Nu ştie ce va face de acum înainte. Şocul pe care îl trăieşte este mult prea mult. Nu s-a gîndit niciodată că soţul ei va ajunge pe prima pagină a ziarelor, subiect de ştiri.
«A plecat în voiaj pe 5 martie. A plecat cu inima deschisă. Era al doilea voiaj. Prima oară a plecat cu un cargo mic. I-a plăcut, a cîştigat bine, s-a întors cu bani acasă. A fost convins că, dacă mai pleacă, vom ieşi la liman cu banii».
Mihaela spune că nu poate să vorbească despre soţul ei la timpul trecut. «A plecat vesel, se gîndea ce cadouri să-i aducă fetei noastre. Eu sunt şomeră, nu lucrez nicăieri. Agenţia prin care s-a îmbarcat a sunat luni dimineaţă şi m-a anunţat că vasul pe care era soţul meu s-a scufundat în Triunghiul Bermudelor. Am crezut că e o glumă».
Mihaela citise, văzuse filme, dar nu s-a gîndit niciodată că soţul ei ar putea dispărea acolo, fără urmă.
Înmormîntare în lipsă
Mihaela şi-a pierdut orice speranţă că soţul ei ar mai putea fi în viaţă.
Adrian Mihălcioiu, Inspector pentru România al Federaţiei Internaţionale a Transportatorilor, spune că cei dispăruţi pot supravieţui în apele Atlanticului cel mult 10 zile. Au trecut deja şapte.
Mihaela va pregăti cele necesare pentru o înmormîntare. Durerea ei este cu atît mai mare, cu cît nu are nici măcar trupul neînsufleţit al soţului ei, pentru a-l putea înmormînta aşa cum se cuvine. «Nu cred că trupul lui va mai fi găsit. Eu voi face ce trebuie făcut»“[3].
Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.
Alte surse:
http://romanialibera.ro/special/investigatii/marinarii-disparuti–mortii-nimanui-131415
http://www.ziua.ro/display.php?data=2000-03-30&id=41085
