de Vasilică Militaru, licențiat în teologie ortodoxă pastorală
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a împlinit zilele trecute (22 iulie) 70 de ani.
Conform vechiului proverb românesc „Gura păcătosului, adevăr grăiește!“, Patriarhul Daniel, aflat încă pe cai mari în anul 2011, nu și-a dat seama că își „săpa” propria groapă prin cuvintele rostite în fața unor jurnaliști clujeni.
Prezent la Cluj, să „pregătească“ alegerile pentru postul de mitropolit, rămas vacant în urma decesului mitropolitului Bartolomeu Anania, acesta s-a dat în stambă în fața reprezentanților presei. Astfel a apărut postarea pe canalul youtube intitulată, în mod sugestiv, „Patriarhul Daniel la Cluj – jocuri de imagine pentru alegerile de mitropolit (martie 2011).“ (vezi aici).
Iată cuvintele rostite de patriarhul Daniel în urmă cu zece ani:
„Dar trebuie să facem o hotărâre a Sinodului acuma (Daniel râde șmecherește – n.a.), înainte ca… mi-a scăpat asta, înainte, înainte de a face ședință de alegeri. Că avem episcopi de 96 de ani, de trei ani nu mai mișcă din pat. (…) Nu-i pensionăm, n-auzâți, că i una să-i pensionăm și alta să nu-i mai lăsăm să se ducă la alte scaune că nu se pot deplasa (râsete copioase – n.a.)… Deci, Înaltpreasfințitul Eftimie are 96 de ani, dar de trei sau patru ani nu mai vine la Sinod, că e bolnav săracu’. Noi nu-l pensionăm. I-am pus episcop vicar, să-l ajute. Dar noi nu-l putem alege pe dânsul, de pildă, la Cluj, că nu se poate deplasa. Și atunci trebuie să fixăm un număr de ani, de 75 sau 70, că poate să rămână la el, dar nu se mai poate deplasa să înceapă instalarea și să înceapă o nouă misiune. Pentru că ați văzut, acuma și în… în legislația occidentală, după 70 de ani, dacă ești în administrație, nu mai poți să semnezi un act fără avizul medicului.“
Daniel uitase cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos expuse în Evanghelia după Matei: „Vă spun că pentru orice cuvânt deșert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecății. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, și din cuvintele tale vei fi osândit.“ (Matei 12, 36-37).
În anul 2011, Ciobotea invoca faptul că, după împlinirea vârstei de 70 de ani, legislația occidentală impune un aviz medical pentru persoanele aflate în administrația publică. Se pare că occidentalii sunt oameni conștienți de responsabilitatea, dar și de riscurile unor persoane vârstnice, aflate în poziții de conducere în administrația publică.
Interesante sunt adevărurile rostite atunci de gura păcătosului Ciobotea! În primul rând, Patriarhul Daniel recunoștea că episcopii componenți ai Sinodului B.O.R. sunt funcționari ai administrației publice. Pe de altă parte este de menționat discriminarea la care sunt supuși preoții din cadrul B.O.R., aceștia fiind obligați să se pensioneze imediat cum împlinesc vârsta de pensionare, pe când episcopii, nu. Așadar, în opinia ierarhilor B.O.R., un preot care administrează doar un post de slujire într-o biserică parohială, este inapt să-și mai onoreze slujba!
Întrebarea firească este: de ce episcopii, care au de administrat mult mai multe și mai complexe probleme decât un preot, sunt considerați apți să zacă pe scaune până la moarte, chiar până la vârsta de 96 de ani???
Episcopii sunt și ei oameni și au demonstrat-o cu vârf și îndesat de-a lungul timpului. Din moment ce preoții trebuie să se retragă pentru a da posibilitatea altora mai tineri să „câștige o pâine”, de ce nu s-ar retrage și episcopii gerontofili din scaunele lor episcopale… la vreo mănăstire liniștită, pentru mântuirea sufletului?
Abuzul este evident, iar Patriarhul Daniel, considerat cândva un om promițător pentru viitorul luminos al Bisericii, a devenit doar un bătrân plin de ifose și alte fițe pseudo-duhovnicești într-o Biserică dominată de narcisism, corupție, lăcomie, simonie și apucături contra firii. Atunci să nu se mai mire Bătrânul Alb de ce Biserica nu mai este frecventată de marea majoritate a tinerilor din România!
Mai amintim doar faptul că atât Mântuitorul, cât și Apostolii care au pus bazele creștinismului, au fost persoane tinere și au murit răstigniți sau uciși în prigoane religioase, nicidecum niște vlădici arhiepiscopali și patriarhali ce zac și adorm plictisiți de bătrânețe în niște jilțuri aurite și prăfuite.
Este notabil și faptul că Patriarhul Daniel era obligat, asemenea călugărilor din orice mănăstire ortodoxă din cadrul B.O.R., să întocmească un dosar care să cuprindă și un aviz al medicului specialist în privința stării sale de sănătate psihică!
Mai ales că Art. 16 din Regulamentul pentru organizarea vieții monahale și funcționarea administrativă și disciplinară a mânăstirilor prevede: „Cel care dorește să intre în viața monahală este dator să înainteze Chiriarhului locului o cerere scrisă, însoțită de următoarele acte: (…), lit. h): fișa medicală privind starea sănătății fizice și psihice“. (vezi aici).
Ne exprimăm îndoiala că fostul monah Daniel, ajuns patriarh al B.O.R., ar avea un asemenea dosar, din moment ce el nu a respectat nici termenele canonice și regulamentare de intrare în monahism, respectiv un minim de 9 luni și un maxim de 3 ani și 3 luni de ședere efectivă într-o mănăstire!
Deși Patriarhul Preafericit știe, dar se face că uită, noi n-am uitat că, asemenea multor episcopi din cadrul Sinodului B.O.R., el a intrat în monahism pe ușa din dos a mănăstirii, rătăcit vreo două săptămâni (din vacanța profesorală de la Bossey – Elveția) prin boscheții de la Mănăstirea Sihăstria.
Aceste ultime cuvinte sunt potrivite pentru Daniel Ciobotea care, prin anul 2005, îmi reproșa în mod personal la Durău de ce mi-am găsit și eu să-mi construiesc o casă în munții Neamțului „acolo, la Mănăstirea Petru Vodă, unde se practică rugăciunea prin boscheți“? Ei bine, eu am practicat „rugăciunea în boscheți“ vreo 17 ani, pe când el s-a plictisit de rugăciune în două săptămâni de ședere la Sihăstria!
Având în vedere vârsta sa de 70 de ani, împlinită deja de bătrânul patriarh al B.O.R., cum singur se descria în anul 2011, ne așteptăm să se pensioneze sau măcar să treacă pe la medic pentru eliberarea unei adeverințe medicale care să ateste dacă mai este apt să semneze acte administrative bisericești. În caz contrar, să cedeze locul unuia mai tânăr. Nu de alta, dar este vizibil că abia se mai mișcă de la un scaun la altul, fiind cel puțin un semn că veșmintele clericale sunt tot mai grele și bătrânețea îl doboară.
Îl invit pe PF Daniel să râdă de gluma mea, acum… așa cum o făcea șmecherește în 2011.
