Cavoul din parcul Casei de Cultură

0
1084
Făgădău, coboară din birou ca să vezi ce-i în jurul tău!
Motto: Nu toate gunoaiele put în tomberoane, cele mai multe zac printre noi și sunt…  politicieni. 
Parcul Casei de Cultură din Constanța ar trebui să fie o oază de liniște și verdeață, un loc de relaxare și, de ce nu, de distracții, pentru toate vârstele.
Ce oferă acest spațiu constănțenilor: 2 x 1 biserici, boscheți, gunoaie, dale sparte, dale dislocate și dale furate, băncuțe cu umbrare… în plină iarnă.
Apropo, care este logica amplasării (una lângă alta!?!?) unei catedrale și a unei biserici, numai mintea îndrăcitului I.P.S. Teo Snagoveanu-Mache-Bobotează-Nazarcea-PSD poate să explice.
Casa de Cultură arată, de fapt, așa cum este cultura în orașul nostru: ca un cavou de suprafață. Pentru servicii complete, găsiți aici… haine de piele la prețuri de fabrică, dar și manele servite la tavernă!
Monumentul-simbol al Războiului de Independență (vezi galeria foto) este o rușine și simbolizează „respectul“ autorităților pentru istoria națională: literele de bronz au fost furate și înlocuite cu plăci de PAL melaminat, putrezit și scorojit de vreme și intemperii, numele localităților de legendă fiind înscrise cu vopsea!
De ani de zile, aici se organizează comemorarea victimelor și evenimentelor din decembrie 1989, se depun coroane și jerbe de flori la Troiță, circulația se blochează, imnul se intonează, trupele defilează, primarul, prefectul și alter scule de partid, directori de instituții și alți mocofani, se fac că lăcrimează și că se emoționează, aplaudă, apoi pleacă fiecare la fripturi, băute, soții, amante și alte curve, dar nimeni, absolut nimeni, nu vede în ce hal arată Monumentul Independenței. Repet, de ani de zile!

 

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentSatul de vacanță din Mamaia – un focar de infecție, chinezării și manelism
Articolul următor„Franz I“ – primul vas de transport mărfuri care a navigat pe Dunăre
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here