Articolul de față ar putea fi o explicație foarte plauzibilă a frăției intolerabile și revoltătoare dintre homosexualii[1] din pretinsul „sfânt”[2] Sinod al B.O.R., dar și un răspuns la una dintre întrebările, extrem de justificate, referitoare la înapoierea și încremenirea medievală a instituției, în canoane[3] și dogme primitive, rigide, absurde, depășite, ipocrite și, mai ales, nerespectate chiar de cei care, în mod fariseic, le propovăduiesc și le ridică la rang de… credință ortodoxă.
Subiectul de astăzi analizează legătura dintre patru membri ai Sfântului Sinod al B.O.R.: patriarhul, doi arhiepiscopi și un episcop… fără scaun.
Veți afla cum doi profesori, Dan Ilie Ciobotea și Costică Crăciun (devenit ulterior Casian Gălățeanul), împreună cu doi studenți de-ai lor, Corneliu Onilă și Cezar Spiridon (devenit ulterior Ciprian Spiridon), s-au întâlnit în anii 1988 -1990 la Institutul Teologic Ortodox din București.
De atunci, cei patru teologi ortodocși au legat o frăție misterioasă care îi va propulsa direct în Sinodul B.O.R. Unul câte unul, cei patru vor intra în ierarhia B.O.R. sub numele de patriarhul Daniel of B.O.R., arhiepiscopul Casian of Galați și Dunărea de Jos, Corneliu of Huși și Ciprian of Buzău și Vrancea. Corneliu Onilă a căzut recent, fiind dat la fund.
Curios este faptul că despre aceste patru personaje s-au vehiculat în presă numeroase acuze de practici homosexuale (vezi aici).
Emisiunea „În Premieră” de la Antena 3, din 19 noiembrie 2017, a confirmat adevăruri scrise în articolele publicate de rezistența.ro (vezi aici).
Iată ce declară preotul Constantin Țuțuianu – cel care s-a amuzat de recomandările Patriarhiei, referitoare la igienizarea icoanelor în timpul pandemiei (!)[4] – despre episcopul Corneliu Onilă:
„Am auzit despre el doar în anul 1999. Atunci am fost abordat de către fostul episcop de Huși, Ioachim Mareș. Printr-un coleg de-al meu, episcopul m-a rugat să-i dau o mână de ajutor, fiindcă este presat de către Înaltul Daniel, mitropolitul de la Iași, ca să-l facă arhiereu vicar pe un anume Cornel Onilă. A zis (episcopul Mareș – n.n.): «La insistența Înaltului l-am adus profesor la Seminarul din Huși, l-am numit și consilier, iar acuma am presiuni să-l fac arhiereu. Mi-l impune într-o formă lipsită de eleganță și acest om este homosexual.»”
Realizatoarea emisiunii completează cu următorul comentariu explicit: „Ascensiunea lui Corneliu Onilă ar fi început deci în stil clasic românesc, cu o pilă la cel care urma să fie Patriarhul României. Iar pila a funcționat. La doar 33 de ani a ajuns episcop vicar la Huși.” (min. 5.20 – 8.30). (vezi aici).
Preotul Constantin Țuțuianu vine cu o dezvăluire bombă. Aflase din anul 1999 despre presiunile patriarhului Daniel, pe atunci mitropolit la Iași, făcute asupra răposatului episcop de Huși, Ioachim Mareș. Totodată, Țuțuianu recunoaște că episcopul Ioachim Mareș știa că acest Corneliu Onilă este homosexual.
Nu putem vorbi despre Daniel Ciobotea fără a asocia șantajul, presiunea și obrăznicia folosite de acest personaj malefic al B.O.R. pentru a-și atinge scopurile oneroase.
Într-un articol anterior am prezentat modul tâlhăresc în care, în anul 1990, Daniel Ciobotea a desființat Sfântul Sinod al B.O.R. până la numirea sa ca episcop vicar la Timișoara (vezi aici).
Am arătat deja că același preot Țuțuianu a făcut cu ani în urmă afirmații în presă în privința homosexualității patriarhului Daniel Ciobotea, dar, ca orice preot orientat, Țuțuianu ține dovezile irefutabile la seif, așa explicându-se de ce este lăsat să slujească în continuare și, mai mult, să apară la televiziuni, criticând practicile ierarhiei B.O.R. (se știe că preoților B.O.R. le este interzis să apară la televizor dacă nu au binecuvântarea ierarhilor lor). Reamintim că, pentru ofense mult mai mărunte aduse unor ierarhi, alți preoți au fost dați afară rapid cu Jandarmeria și Poliția.
De ce Daniel Ciobotea a făcut presiuni pentru a-l impune în Sinod pe tânărul homosexual Corneliu Onilă? Ce îl recomanda, în mod special, pe banalul Corneliu pentru o funcție de episcop? Ce patimi ascunse îl legau pe Patriarh de un nimeni Corneliu? Să fie vorba despre o frăție de iubire a homosexualilor?
Acest mister poate fi dezlegat dacă vom pune cap la cap câteva date despre niște personaje din jurul patriarhului Daniel Ciobotea, ajunse toate… în Sfântul Sinod al B.O.R.
Cârja patriarhală susține cârjele episcopale
Vom demonstra că patriarhul Daniel este un „scut de securitate” al episcopilor homosexuali promovați în Sinodul B.O.R., dar și al unor preoți călugări cuibăriți chiar în „preasfintele apartamente” din Dealul Patriarhiei.
Daniel Ciobotea a fost profesorul tânărului student Corneliu Onilă în anii 1988-1990 la Institutul Teologic București.
Mai mult, pe pagina wikipedia a lui Corneliu Onilă se afirmă: „Unul dintre colegii de facultate a fost Ciprian Câmpineanul, episcop-vicar patriarhal, alături de care a legat o frumoasă și sinceră prietenie.” Acest episcop vicar patriarhal a ajuns între timp arhiepiscopul Buzăului și Vrancei (vezi aici).
Așadar, Corneliu a fost coleg de studenție și cu viitorul arhiepiscop Ciprian Câmpineanul (Cezar Spiridon) cu care „a legat o frumoasă și sinceră prietenie”. Evident, „sinceritatea și frumusețea unei prietenii” presupune și împărtășirea orientărilor sexuale (vezi aici și aici).
Dar să analizăm pe scurt faptele din biografiile oficiale ale celor patru personaje.
Știm deja că Corneliu Onilă a fost coleg de facultate la Institutul Teologic Universitar din București cu Ciprian Spiridon. Amândoi au studiat Teologia (între anii 1988 – 1992).
Între anii 1988 și 1990, Daniel Ciobotea era conferențiar la același Institut Teologic din București, deci a fost profesorul celor doi studenți prieteni.
Casian Crăciun era și el asistent universitar (tot între anii 1988-1990) și chiar la același Institut Teologic, deci Casian a fost colegul lui Daniel și profesorul celorlalți doi: Corneliu și Ciprian.
Totodată, Daniel și Casian erau colegi și la Patriarhie. Daniel era consilier patriarhal, iar Casian era inspector patriarhal. Și Daniel, și Casian au ocupat aceste funcții exact în perioada 1988 -1990 și vor fi aleși episcopi vicari în aceeași zi de 12 februarie 1990!
Pagina de wikipedia afirmă despre Casian: „Crăciun se numără între membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru care C.N.S.A.S. a constatat colaborarea cu fosta Securitate.” (vezi aici și aici).
Smerenia crucii în fața secerii și ciocanului
Este de notorietate și relația lui Daniel Ciobotea cu Securitatea comunistă (vezi aici).
Daniel fusese patru ani student la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg (Franța) și Facultatea de Teologie Catolică din Freiburg im Breisgau (Germania) și apoi, timp de opt ani, lector la Institutul Ecumenic de la Bossey-Elveția (în perioada 1986-1988 fiind și director adjunct), fiind și profesor asociat la Geneva și Fribourg – Elveția) – vezi aici.
Un total de 12 ani de ședere în străinătate pe timpul lui Ceaușescu îl clasează în poziția de maestru în echipa celor patru. Daniel a circulat în toată lumea, în anii în care, pentru un român, aprobarea unei vize de călătorie trecea prin birourile Securității sau ale lui Nicolae Ceaușescu. Să fi fost Ceaușescu și Securitatea mari iubitori de Dumnezeu? Piei, Drace, ne îndoim de asemenea credințe „obscure” la comuniștii atei.
Conform biografiei sale, Daniel a participat la numeroase conferințe ecumeniste între anii 1977-1983, în țări ca Franța, S.U.A., Finlanda, Germania, Italia și Canada.
Casian a studiat patru ani la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg (Franța).
Ciprian a studiat cinci ani în Grecia și, între anii 1998 – 1999, la Institutul Ecumenic „Sf. Nicolae” din Bari – Italia.
Corneliu a studiat cinci ani în Germania, pe lângă Biserica Evanghelică și la Facultatea de Teologie Protestantă din Marburg.
Toți cei patru „ortodocși” notorii și-au aprofundat studiile în ecumenism, teologie protestantă și teologie catolică, dar acum răcnesc din jilțurile episcopale că este atacată Ortodoxia românească. Apărată de ei, evident, căci cine altcineva își pune curul pavăză în calea atacatorilor?…
Să vedem și anii în care au ajuns cei patru în Sfântul Sinod al B.O.R.
Daniel a fost ales „episcop vicar” al Arhiepiscopiei Timișoarei la 12 februarie 1990.
Casian a fost ales „episcop vicar” al Episcopiei Galațiului la 12 februarie 1990.
Ce coincidență stranie, faptul că exact în aceeași zi (12 februarie 1990) au fost aleși episcopi vicari și Daniel, și Casian, foști colegi la Institutul Teologic și consilieri la Patriarhie… exact din anul 1988!
Corneliu a fost ales „episcop vicar” al Episcopiei Hușilor la 27 octombrie 1999.
Ciprian, colegul de studenție și preaiubitul prieten al lui Corneliu, a fost ales „episcop vicar” patriarhal la 2 iulie 2002.
Daniel Ciobotea l-a instalat personal la Huși pe protejatul său, Corneliu Onilă
Iată ce scrie wikipedia despre acest moment: „La numai doi ani de la intrarea în monahism, pe 21 noiembrie 1999, în ziua praznicului Intrării Maicii Domnului în biserică, la Catedrala Episcopală din Huși, arhimandritul Corneliu avea să primească, prin Taina Hirotoniei, administrată de către părintele Mitropolit Daniel, pe atunci arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Bucovinei , darul celei mai înalte trepte a preoției: arhieria sau episcopatul.”
Câtă batjocură și blasfemie din partea acestor indivizi! Episcopul homosexual intră lăcașul lui Iisus odată cu Intrarea în Biserică a Maicii Domnului!
Oare prin ce taină, „maestrul” de ceremonii religioase și dubioase Daniel i-o fi „administrat” episcopia homosexualului Corneliu Onilă? Pe care cap i-o fi pus mâinile și l-a mângâiat? Cum i-o fi mulțumit discipolul Corneliu, pentru ajutorul acordat, părintelui Daniel Ciobotea?
Pentru credincioșii ortodocși ultrași avem o întrebare: Duhul Sfânt nu i-a șoptit lui Daniel Ciobotea, în timp ce-i punea mâinile pe cap, că Onilă Corneliu este homosexual? Că doar Daniel era (în anul 1999) ditamai mitropolitul Moldovei și Bucovinei, instalat, nu-i așa?, cu harul PreaSfântului Duh și cu succesiunea apostolică deplină!
Terorisul ortodox Daniel Ciobotea
Reamintim cititorilor faptul că, în anul 1990, Daniel a înființat o juntă bisericească denumită pompos Grupul de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii. Această grupare teroristă bisericească a fost unică în istoria Ortodoxiei.
„Practic, în perioada 18 ianuarie – 4 aprilie 1990, B.O.R. a fost condusă de către locotenenţa lui Daniel Ciobotea, iar avantajele personale obţinute de protosinghel în acest interval au fost importante. Pe 12 februarie 1990 a fost ales, la propunerea Mitropolitului Nicolae Corneanu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul de «Lugojanul», iar la 4 martie 1990 a fost hirotonit arhiereu – cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericească.” (vezi aici).
Completăm că, la începutul anului 1990, Daniel a condus B.O.R. impunând prin presiune alegerea lui și a colegului său Casian Crăciun în posturile de episcopi vicari ai Sfântului Sinod… în aceeași zi de 12 februarie 1990. Știm deja că, prin presiune, l-a impus mai târziu și pe Corneliu Onilă.
Bănuim că Ciprian Spiridon, un alt anonim devenit celebru, nu putea ajunge, decât prin aceleași mijloace cunoscute, în funcția de episcop vicar în Dealul Patriarhiei.
Fără să jignim originea românilor născuți la sat, remarcăm din biografiile celor patru anonimi deveniți „înalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române” că toți patru provin din sate uitate de lume. Originea lor modestă contrastează cu luxul și opulența afișate în noile posturi de episcopi ai B.O.R.
Călugări(e) doar cu numele
Surprize imense avem și în privința timpului de călugărie petrecut efectiv în mănăstirile ortodoxe românești de cei patru „frați” ortodocși. Se știe că numai călugării pot accede la funcția de episcopi în Sinodul B.O.R.
DANIEL nu a stat nicio lună în vreo mănăstire. Doar vreo două săptămâni la Mănăstirea Sihăstria până la călugăria lui din 6 august 1987. Imediat a plecat înapoi în Bossey, unde își avea jobul de lector și director de institut ecumenic.
CASIAN nu a stat nici un an în vreo mănăstire. Biografia lui menționează doar data hirotonirii la Mănăstirea Ciolanu ca fiind 20 decembrie 1980.
CORNELIU a fost tuns în monahism în catedrala epsicopală din Huși, într-o seară când a venit din Germania, la 21 noiembrie 1997.
CIPRIAN a intrat în monahism în vacanța de vară, dintre finalizarea studiilor universitare la București și începerea studiilor doctorale din Grecia, la 13 septembrie 1992 în Mănăstirea Crasna, județul Prahova.
Să vedem ce spun canoanele pe care cei patru ortodocși celebri le-au încălcat cu bună știință.
Stagiul canonic de primire în călugărie, conform Canonului 41 al Sinodului V-VI ecumenic, este de minim 4 (patru) ani de noviciat, adică de pregătire. Canonul stabilește primii trei ani de noviciat și ședere exclusiv în mănăstire, apoi un an de încercare în afara mănăstirii (vezi aici).
Regulamentul monahal al B.O.R., mai blând decât canoanele, prevede stagiul minim obligatoriu pentru un candidat la călugărie de un an și trei luni de viețuire efectivă în mănăstire și cuprinde trei trepte: frate, rasofor și monah (vezi aici).
Cazuri de preoți călugări homosexuali… protejați de Patriarhie
Dacă în cazul preotului Pomohaci, ierarhia B.O.R. a fost categorică, caterisindu-l rapid pe acesta, veți vedea că în cazul unor preoți călugări, aceeași ierarhie a fost foarte îngăduitoare.
Reamintim că episcopul Corneliu Onilă și-a dat demisia din funcția de la Huși, dar el nu a fost sancționat cu caterisirea din treapta de episcop, așa cum cer Sfintele Canoane ale Ortodoxiei. Homosexualul Corneliu nu a primit nicio sancțiune din partea „Sfântului” (oare???) Sinod al B.O.R.
Se vede că zecile de mii de preoți de mir (căsătoriți) sunt ținuți sub control de o castă de călugări, mulți homosexuali, care își bat joc de Biserica strămoșească și de credința românilor.
Vom prezenta pe scurt două cazuri tipice.
Prin anul 2002, un stareț de mănăstire, aparținând B.O.R., a ieșit public și s-a declarat ca practicant homosexual. Fostul stareț al Mănăstirii Poiana Mărului din Caraș Severin, preotul călugăr Dimitrie Bica afirma pentru mass media: „M-am săturat să văd mitropoliți nenorociți care au fost și sunt colonei de Securitate, care au dat cu subsemnatul la Securitate și au băgat în pușcărie mii de oameni. Și sunt foarte mulți mitropoliți homosexuali și au fost promovați chiar pe motivul ăsta, pentru că erau ușor de compromis. Nu vreau sa tac. De ce să tac?”
Acest preot călugăr nu a primit niciodată o decizie de caterisire, deși a făcut declarații explicite despre homosexualitatea sa. Este evident că Bica avea dovezi despre colegii mitropoliți homosexuali și-i putea șantaja.
Acum acesta este un respectat episcop ortodox în Italia. B.O.R. nu a reacționat niciodată și nici nu a comunicat public caterisirea acestui călugăr preot homosexual (vezi aici și aici).
Teoctist Nichitean, protagonistul unui scandal homosexual, desfășurat chiar în apartamentele din Dealul Patriarhiei, a plecat o perioadă printr-o „cerere de retragere din monahism” în anul 2009. Misterios este că drasticul Daniel Ciobotea nu l-a caterisit, așa cum impun canoanele ortodoxe.
Încercați să intrați voi în „chiliile” de masaj erotic de la Patriarhie!
În apartamentele din Dealul Patriarhiei se află amenajate și două paraclise patriarhale, unde slujește frecvent Patriarhul Daniel. Ne putem imagina cum cam făcea Daniel sfânta liturghie și își punea mâinile pentru a unge vreun nou preot, iar în camera vecină preotul Teoctist Nichitean se penetra cu unul dintre iubiții săi!
Cu toate acestea, Daniel Ciobotea l-a menajat pe amatorul de hârjoneli pidosnice, așa cum l-a protejat și pe „fratele” episcop homosexual Corneliu, așa cum, dintotdeauna, se face că nu știe de apucăturile lui Teodosie și ale altor homălăi notorii.
Daniel nu l-a caterisit nici pe episcopul homosexual Corneliu Onilă
Surpriza apare când aflăm din presă că preotul Teoctist Nichitean s-a întors la Patriarhie, fiind fotografiat (în octombrie 2016) la un eveniment religios alături de Patriarhul Daniel și de Mitropolitul Teofan (vezi aici).
Se pare că, după o perioadă de relaxare prin Italia, armăsarul năbădăios al Patriarhiei s-a întors (la începutul anului 2015) într-o mănăstire din județul Alexandria și apoi a revenit discret la cuibul de la Patriarhie (vezi aici).
Toate aceste date conduc spre aceeași concluzie inevitabilă: la Patriarhia Română există un cuib de homosexuali susținuți și protejați de însuși Patriarhul Daniel.
Știm din surse de încredere că servicii secrete străine cunosc apucăturile Patriarhului Daniel Ciobotea de pe vremea când activa, în favoarea statului comunist, pe teritoriul țărilor capitaliste occidentale.
Și atunci, întrebările (retorice) se impun de la sine:
– de ce le convine serviciilor secrete românești să mențină, în poziția de Patriarh al României, un personaj atât de vulnerabil? Doar pentru ca niște generali să poată șantaja la nevoie conducerea Bisericii Ortodoxe Române?
Atunci să nu ne mirăm că suntem de râsul Europei și la capitolul relației cu Dumnezeu.
NOTA REDACȚIEI: Despre ereticul Daniel nu s-a spus/ scris totul. La fel, nu se cunoaște mai nimic despre diabolicul fenomen sexual existent în B.O.R. și nici despre monstruoasele mecanisme financiare care mențin instituția și o pun în mișcare.
Poate se va afla în vremile ce vor veni, dar numai cu voia Domnului, desigur, căci El este Calea, Adevărul și Viața!
[1] https://rezistenta.ro/lista-cu-homosexualii-din-sf-sinod-al-b-o-r/
[2] https://www.facebook.com/ziarul.dezvaluiri/videos/2041964212792357
[3] https://rezistenta.ro/teodosie-prins-si-cu-canoanele-in-gura/
[4] https://mesagerulneamt.ro/2020/02/amuzat-de-recomandarile-patriarhiei-un-preot-declara-icoanele-nu-s-au-igienizat-niciodata/
