Evenimentul a avut loc la data de 23 mai 2008, când Liviu-Iulian Iliescu, 48 ani, comandantul vrachierului „Morning Cloud“[1], ex-„Panamax Neptune“[2] (pavilion: Liberia, IMO: 8025795, armator: Compania „Zodiac Maritime Agencies Ltd.“ din Londra, 66.754 tdw., 36.303 trb., lungime: 229,80 metri, lăţime: 34,30 m, pescaj: 4,5 m, echipaj: 26 membri, constructor: decembrie 1983, „China SB Corp“, Kaohsiung – Taiwan) a dispărut de la bordul navei, cazul înscriindu-se în categoria „enigme neelucidate“.
Liviu-Iulian Iliescu (născut la data de 9 noiembrie 1959) a absolvit Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, Facultatea de Navigație, secția Civilă – Transport Maritim, promoția 1982, poziția 1729 (vezi aici).
El se îmbarcase la bordul navei „Morning Cloud“ pe data de 5 decembrie 2007, urmând să fie repatriat la sosirea în portul New Orleans, ca urmare a expirării contractului.
În cadrul companiei „Zodiac Maritime Agencies Ltd.“, Liviu-Iulian Iliescu a efectuat, din ianuarie 2003, şase voiaje internaţionale pe diferite nave.
Echipajul navei era constituit din doi români, opt ucraineni, nouă bulgari, un sârb, un rus, patru turci, un indian şi un croat.
Potrivit declaraţiilor şefului mecanic, dispariţia comandantului a fost observată în noaptea zilei de 23 de mai 2008, după ce, pe data de 1 mai a aceluiaşi an, nava plecase din portul Yuzhny (Ucraina) şi se afla în marş în Oceanul Atlantic, cu destinaţia portul New Orleans, unde trebuia să ajungă în cursul zilei de 27 mai.
Având nevoie de sprijinul lui profesional, şeful mecanic a bătut la uşa cabinei comandantului şi, neprimind vreun răspuns, a pătruns în încăpere, prilej cu care a descoperit lipsa lui Liviu Iliescu.
Şeful mecanic l-a alertat pe ofiţerul II, care, la rândul său, a dat ordin să fie cercetată întreaga navă. După mai mult de o oră de căutări, echipajul a ajuns la concluzia că Iliescu a căzut de la bord şi ar fi dispărut în apele oceanului.
Au fost alertate echipajele Pazei americane de Coastă, care, după ce au estimat distanţa pe care a parcurs-o nava din momentul în care comandantul a fost dat dispărut (de la momentul declarării lipsei de la bord până la alertarea autorităţilor americane, vrachierul a mai parcurs circa 300 de mile marine), a trimis în zona identificată mai multe elicoptere şi nave de patrulare.
Potrivit purtătoului de cuvânt al Centrului de Comandă al U.S. Coast Guard din Miami, la operaţiunile de căutare au participat un elicopter de tip „Sioux“, o fregată şi un avion „Falcon“, fiind desfăşurate „cercetări ce au acoperit o suprafaţă de 1.122 de mile nautice pătrate“.
Operaţiunile au fost sistate după 25 de ore, fără niciun rezultat.
Prima variantă pe care a luat-o familia în calcul a fost crima, dar atât Iuliana Iliescu, soţia comandantului dispărut, cât şi fiul celor doi, Cătălin, au sperat iniţial că Liviu Iliescu era încă în viaţă, că s-a ascuns undeva pe navă, de frica marinarilor ruşi.
„Nu am cuvinte. Nu ştiu ce să vă spun. Nouă nu ni s-a spus nimic!” – a declarat Iuliana Iliescu, la aflarea veştii că procurorii români s-au sesizat cu privire la uciderea soţului său.
Soția comandantului dispărut a mărturisit că a simţit o schimbare în momentul în care nava a părăsit Grecia şi a plecat spre S.U.A.:
„De atunci, convorbirile noastre nu au mai fost la fel. De parcă era tot timpul cineva cu el şi nu-l lăsa să vorbească la telefon.” (vezi aici).
De asemenea, ei au exclus din start, ca de altfel toţi cei care l-au cunoscut pe Liviu, ipoteza sinuciderii, scenariu luat în calcul de anchetatori, sau a căderii accidentale peste bord.
„Soţul meu este un om fenomenal (la revenirea din voiaj a lui Liviu Iliescu, cei doi soţi urmau să aniverseze împlinirea a 25 de ani de căsnicie – n.red.), debordează de bună voie şi optimism. Nici eu, nici fiul meu, Cătălin, nu putem accepta, sub nicio formă, ideea sinuciderii sau a căderii accidentale peste bord. Soţul meu este un navigator cu multă experienţă. Eu sunt convinsă că el se află pe navă. Este un spaţiu mare, pe care încă nu au putut să-l cerceteze cum trebuie.
Pe de altă parte, acest voiaj este unul dintre cele mai grele pe care le-a făcut soţul meu. Mi-a povestit că are probleme în a comunica, şi la propriu şi la figurat, cu echipajul, care este format din ruşi. Îi făceau probleme pentru că vorbeau foarte stricat puţină engleză, erau indisciplinaţi şi beau.
La Pireu, a cerut să fie schimbat de la comandă, dar, pentru că nu au găsit pe altcineva care să-i ţină locul, a fost rugat să ducă nava până la New Orleans.
Soţul meu navigă de 25 de ani şi niciodată nu a avut, sub comanda lui, vreo problemă cu echipajul.“ – a povestit Iuliana Iliescu.
Sheila Thorne, agent special în cadrul Biroului, a declarat la acea vreme: „Biroul Federal investighează o posibilă crimă comisă în apele internaţionale“.
În urma analizelor, însă, anchetatorii au stabilit că respectivele pete nu erau sânge, ci suc vărsat din greşeală pe pernă.
O întrebare rămasă fără răspuns a rămas cea legată de dorinţa lui Liviu Iliescu de a fi schimbat în timpul voiajului.
În cursul zilei de 30 mai 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat publicităţii un comunicat de presă, potrivit căruia procurorii români, în urma unor informaţii primite de la autorităţile americane, s-au sesizat din oficiu cu privire la „comiterea infracţiunii de omor asupra cetăţeanului român Iliescu-Liviu Iulian (…). În urma cercetărilor efectuate la faţa locului, în cabina comandantului au fost identificate pete de culoare roşie, ce păreau a fi de sânge. De asemenea, s-a mai constatat că ultima consemnare a comandantului din registrul de bord al navei datează din 23 mai 2008“.
Încă de la declanşarea crizei, autorităţile române au fost interesate de pornirea cât mai rapidă a cercetărilor, motiv pentru care, la solicitarea Parchetului General, Ministerul Justiţiei a iniţiat formalităţile demarării unei anchete a procurorilor români pe teritoriul american (vezi aici), ţinând cont de faptul că nava liberiană la bordul căreia a decedat Iulian-Liviu Iiliescu a fost reţinută de autorităţile S.U.A. pentru cercetări.
Printr-o cerere adresată autorităţilor americane, autorităţile judiciare române au solicitat acordarea de asistenţă[3] în vederea soluţionării cauzei penale având ca obiect presupunerea că românul a fost omorât, motiv pentru care un procuror român a plecat în S.U.A. pentru a participa la investigaţii.
„În cele şase luni[4], nu am primit decât declaraţiile pe care echipajul navei le-a dat la începutul anchetei, din care nu am aflat nimic. Ar fi trebuit ca măcar cei de la firma «Zodiac Maritime Agencies Ltd.», cu care soţul meu a plecat în voiaje încă din 2003, să ţină legătura cu noi şi să ne informeze despre mersul anchetei.
