La data de 12 mai 1944, cargoul „Durostor“[1], ex-„Sankt Petersburg“ (pavilion: România, IMO: 5614608, comandant: Mihail E. Eustaţiu, secund: Mircea Nicolae, mecanic-şef: Ion Berdilă, 1.309 trb., construit în anul 1911) a fost interceptat şi lovit de bombele unei grupări de 12 aparate sovietice tip Pe-2, în timpul operaţiunilor de retragere din Crimeea (convoiul „Trandafirul“ din cadrul Operaţiunii „60.000“).
Ulterior, pe data de 12 mai 1944, în timp ce căuta supravieţuitori, nava a fost torpilată de submarinul A-5 (comandant: căpitan-locotenent Matveiev) şi s-a scufundat la 75 Mm de Chersonez, în apropiere de Sevastopol, în punctul de coordonate 44° 37’ Nord/ 31° 57’ Est.
Comandantul Eustaţiu E. Mihail a decedat. A doua zi, în urma rănilor grave, a decedat şi Ion Tudorache – marinar. Au fost răniţi Marin Florea – chelner şi Ion Chiţimia – bucătar.
Ceilalţi marinari din echipaj au fost salvaţi de cele trei R-boot-uri din escortă.
„Subsemnatul[2], Nicolae Mircea, ofiţer I pe nava «Durostor», proprietatea S.M.R., sub pavilion român, înscris în portul Constanţa, am onoare a vă raporta următoarele cu privire la scufundarea navei, survenită prin acţiunea inamică din 14 mai 1944:
În ziua de 11 mai 1944, către orele 17.50, ieşind din portul Constanţa cu misiune specială, am început navigaţia conform instrucţiunilor primite. Suntem escortaţi de R.B. 164, marea calmă şi vânt de Nord şi Nord – Est, slab. Navigaţia a durat în condiţiuni normale până în ziua de 12 mai 1944, către orele 9.50, când am avut alarmă de submarine. Ne continuăm misiunea.
La orele 11.00 apar primele avioane torpiloare inamice, care ne atacă la orele 11.35, lăsând 3 torpile, pe care le evităm. Artileria A.A. a bordului doboară unul dintre avioane. Nava se afla la punctul aproximativ de longitudine 31° 25’ Est şi latitudine 44° 35‘ Nord.
După primul atac ne continuăm misiunea. Până la orele 15.25 din aceeaşi zi, suferim un atac în picaj din partea avioanelor inamice, care lansează asupra navei mai multe bombe ale căror schije lovesc corpul vasului şi suprastructurile.
La orele 14.45, vasul primeşte 4 bombe în babord, în dreptul magaziei Nr. 2, din care 2 explodează la atingerea bordului exterior, provocând o mare spărtură în corpul navei, pe unde apa pătrunde cu furie în magaziile Nr. 2 şi Nr. 1. Puntea de comandă este distrusă, cârma blocată, vasul se înclină la bord. Maşina se opreşte în acest timp din cauza şocului exploziilor din jurul vasului şi a celor care au lovit vasul. Apa începe să pătrundă în maşină printr’o gaură din tribord. Se pune pompa de evacuare a apei din maşină. Vasul, în plină viteză, girează uşor la tribord. Vasul începe să se aproveze.
Către orele 15.50, considerând naufragiul inevitabil, se dă la posturi comanda de abandon. Se lansează bărcile de salvare. Vasul german de escortă R.B.164 culege oameni din bărci.
Către orele 16.10, vasul se înclină brusc cu prova în jos şi se scufundă în punctul aproximativ de longitudine 31° 57’ Est şi latitudine 44° 37’ Nord.
În momentul scufundării, vasul se afla în drum Nord, în urma ordinului primit de la vasul de escortă, pentru a găsi un F german avariat.
Menţionez că, după lansarea bărcilor cu care s’a salvat personalul român al vasului şi personalul german al A.A. de pe bord, comandantul navei, Eustaţiu Mihai, s’a lăsat pe un socar[3] dela pupa navei, sărind în apă la tribord.
În acelaşi timp, maşina – forţată de presiunea excesivă a aburilor – s’a deblocat, punându-se în mişcare automat. Echipajul şi comandantul navei sunt pescuiţi de R.B. 164, unde sunt pansaţi de echipajul german.
Comandantul vasului are o rană la piciorul stâng şi la cap.
Matelotul Tudorache Ioan – ambele picioare rupte şi mâna stângă, chelnerul Florea Marin – o rană la abdomen, bucătarul Chiţimia Ioan – o rană la piciorul drept.
În drum spre Constanţa, către orele 20.00, din cauza rănilor primite, moare comandantul Eustaţiu Mihai.
În timpul atacului şi al salvărei, echipajul român şi german s’a comportat foarte bine, fără panică, totul a decurs în ordine, care a contribuit la salvarea tuturor. (…)“.
