În ziua de 10 mai 1944, cargoul[1] „Teja“[2], ex-„Simferopol“, ex-„Magyar Tengeresz“[3] (pavilion: Germania, IMO: 5615266, 2.773 trb., constructor: 1942, „Ganz“, Budapesta) şi cargoul „Totila“[4], ex-„Sevastopol“, ex-„Magyar Vitez“[5] (pavilion: Germania, IMO: 5615267, 3.900 tdw., 2.760 trb., lungime: 86,00 m, lăţime: 13,70 m, înălţime: 6,90 m, pescaj: 5,95 m, propulsie: motor diesel „Ganz – Jendrassik“ – VIII.JhR 216, puterea maşinii: 4.400 c.p., viteza: 11 Nd., constructor: 1942, „Ganz & Co. Danubius“, Budapesta/ Ujpest – Ungaria), făcând parte din convoiul „Patria“, au fost atacate de o formaţie de 20 de avioane de luptă sovietice, la circa 7 Mm de Chersonez, fără a suferi avarii.
Când se aflau la circa două mile marine de ţărm au început ambarcarea soldaţilor aduşi de la mal cu ajutorul ambarcaţiunilor de asalt. Deşi ambarcarea s-a efectuat sub focul intens şi permanent al artileriei şi aviaţiei sovietice, la bordul celor două nave au urcat câte 4.000 – 5.000 militari.
Navele s-au îndreptat apoi spre Constanţa, escortate de trei R-boot-uri, dar convoiul a fost atacat din nou de aviaţia sovietică, iar „Totila“ a fost lovită de trei bombe, scufundându-se repede cu cei aproximativ 5.000 de oameni de la bord (dintre aceştia, 2.000 erau români).
„Teja“ şi navele din escortă şi-au continuat drumul, neavând cum să intervină în ajutorul eventualilor supravieţuitori.
La orele după-amiezii o formaţie de 11 bombardiere sovietice şi-a făcut apariţia şi a lovit în plin nava „Teja“, care s-a scufundat la 23 Mm Sud – Vest de Chersonez, cu aproape toţi cei 5.000 de oameni de la bord.
Cele trei R-boot-uri nu au putut salva decât circa 400 de naufragiaţi şi şi-au continuat călătoria spre Constanţa.
Comandantului Regimentului 33 Infanterie, locotenent-colonel Ardeleanu, care avusese de înfruntat cea mai puternică ofensivă sovietică de la Sud de Marea Sivas şi îşi croise drum spre Sevastopol cu resturile regimentului, comandând şi detaşamentul lăsat în oraş de Divizia 10 Infanterie, îşi găsea astfel sfârşitul în mijlocul mării.
Navele din convoiul „Ovidiu“ şi hidroavioanele dirijate spre zona tragediei, cu misiunea să culeagă naufragiaţii încă în viaţă, nu aveau să mai găsească niciun supravieţuitor, după o căutare de două ore (hidroavioanele nu au putut ameriza din cauza mării agitate).
Cei 10.000 de oameni pierduţi pe cele două nave au constituit practic peste 90% din pierderile umane din timpul evacuării din cadrul Operaţiunii „60.000“[6].
Aspirantul Romeo Hagiac, ofiţer ajutor cu navigaţia pe distrugătorul „Regina Maria“ (pavilion: România, IMO: 6109169, comandant: locotenent-comandor Alexandru Bercea, comandant secund: locotenent-comandor Niculae Mosor) a consemnat[7]:
„(…) Distrugătorul se întorsese la ora 22.55 din 10 mai la Constanţa, după ce escortase motonavele «Teja» şi «Totila» până la Sud de Chersonez (convoiul «Patria») şi apoi cargourile «Lola» şi «Durostor» (convoiul «Bradul»).
Pe 11 mai, la ora 05.30, echipajul se adună la pupa, unde dl. comandant secund aduce la cunoştinţă misiunea şi greutăţile prin care vom trece. Se face rugăciunea… (…) Între timp, un mesaj radio al distrugătorului «Ferdinand» a transmis situaţia de la Chersones: avarii, morţi şi răniţi la bord, «România» arde, «Danubius» a sărit în aer. Telegrama nu prea ne încurajează. În astfel de situaţii trebuie însă să strângi din dinţi şi să înduri loviturile.
Ora 14.09. Se vede în tribord periscopul unui submarin… Mărim viteza şi punem capul pe locul indicat.(…). Grenadăm. Pe locul unde trecem apare o pată de ulei. Misiunea pe care o îndeplinim nu ne îngăduie să întârziem pe drum…
Ora 16.12. În prova apare o navă. Este «Tissa», avariată de bombe. A fost atacată de cele şase aparate pe care le-am văzut anterior. Trecem aproape de vapor. Este încărcat până la refuz cu trupe germane şi române… Dinspre Sud se vede canoniera «Stihi», care vine în ajutorul «Tissei».
Ora 18.55. Întâlnim foarte multe cadavre[8]… Toate sunt cu centuri (de salvare – n.a.), aşa că pluteau pe apă; puncte negre risipite pe zeci de mile, puncte care fiecare a însemnat o viaţă omenească. În apa clară se văd perfect la cei ce trec pe lângă noi poziţia în care i-a surprins moartea…
Iată unul cu pumnii strânşi la piept, cu faţa în sus, cu ochii deschişi spre cerul pe care nu-l va mai vedea niciodată. Picioarele şi mâinile sunt albe ca hârtia, fără pic de sânge şi în apa (mai) închisă se conturează tragic.
Altul este aplecat peste centură cu capul în apă… Şi aşa trec cu sutele pe lângă noi, martori şi actori în tragedia care a fost. 40 de minute durează groaznicul spectacol. 40 de minute cu 15 noduri înseamnă 12 mile. 12 mile e tare mult…“.
[1] Ambele cargouri erau utilizate ca nave de transport pentru trupe.
[2] Nume purtat din anul 1944.
[3] Pavilion: Ungaria.
[4] Nume purtat din anul 1944.
[5] Pavilion: Ungaria.
[6] https://historyimages.blogspot.ro/2012/03/downfall-decline-of-nazi-germany-crimea.html
[7] Nicolae Koslinski, Raymond Stănescu, op. cit., pag. 271, 272.
[8] Cadavrele proveneau de la nava „Teja“.
