La data de 26 mai 1941, cargoul „Carmen Sylva“, ex-„Frednes“ (pavilion: România, IMO: 5602039, 1.629 trb., armatori: Achile Capato & Otto Macri, comandant: căpitan Vladimir Ianev, supercargo: Arnold Tuechsen, echipaj: 27 membri, 18 români şi 9 germani, construit în anul 1903) a naufragiat la Salonic, în punctul de coordonate latitudine 40° 22’ 05’’ Nord şi longitudine 22° 49’ Est. (vezi aici – pagina din LLOYD’S REGISTER, 1941-1942. La poziția 21172 este înscrisă nava „Carmen Sylva”, ex-„Frednes”, și datele de identificare a acesteia).
Cargoul era navlosit de Marina Militară Germană şi plecase din portul Salonic cu o încărcătură de 1.600 tone bombe de avioane de 250 kg, 500 kg şi 1.000 kg fiecare (în hambare) şi 480 butoaie x 300 litri benzină sintetică pentru avioane „Stuka“ (pe covertă).
„Vaporul românesc «Carmen Sylva» a naufragiat în Marea Egee.
Nouă marinari au pierit în naufragiu[1]
O comunicare telegrafică primită de autorităţile noastre maritime arată că vaporul românesc «Carmen Sylva», proprietatea armatorilor Achile Capato şi Macri din Constanţa, lovindu-se de o mină, a naufragiat în Marea Egee, în apropiere de coasta elenă.
Nouă din membrii echipajului – arată aceiaşi comunicare – au pierit în naufragiu. Restul echipajului, în frunte cu comandantul vasului, a fost salvat. Întreg echipajul era alcătuit din marinari români.
Valoarea actuală a vaporului este de aproape 400 milioane lei.
Dela declanşarea războiului de astăzi, aceasta este singura pierdere pe care o suferă marina comercială.
Vaporul «Carmen Sylva» avea o capacitate de 3.000 tone şi fusese cumpărat în anul 1935 de cei doi armatori constănţeni“.
* * *
Vladimir Ianev, comandantul navei[2]: „Pe la ora 11.45, deodată se produce o explozie la prova, puţin la babord. O coloană de apă a acoperit partea din mijloc a vasului şi vasul a început să se scufunde imediat de prova. M’am urcat pe comandă şi am observat că vasul a început să se scufunde în permanenţă de prova. Am stopat maşina, am fluierat alarmă, am încercat să dăm S.O.S. prin T.F.F., însă aparatul se defectase. Am dat ordin să se lase bărcile de salvare şi pluta în apă (bărcile fiind în afara vasului, urmând numai să fie lăsate la apă).
Vasul se scufunda atât de repede, încât, văzând că nu va fi timpul necesar pentru scoborârea bărcilor, am dat ordin să se salveze fiecare cum poate.
Când apa a ajuns până sub comandă, pupa fiind afară din apă, am plecat spre pupa vasului, cu intenţia de a sări dela pupa în mare.
În dreptul catargului din pupa am fost prins şi strivit de butoaiele de benzină aflate pe covertă, cari au alunecat toate înspre prova şi m’am scufundat cu vasul.
Când mi-am revenit, pluteam pe apă, sub mine fiind doi bocaporţi şi fiind susţinut de doi marinari, şi anume: Popa Ion şi Christofor Dănilă.
Ulterior am aflat că Popa Ion a fost acela care m’a salvat. Cred că am revenit la suprafaţă cu butoaiele de benzină. Din cauza leziunilor ce am primit la corp şi pe cap nu puteam să fac nici o mişcare. După aprecierea mea, vasul s’a scufundat în circa 40 de secunde.
Cei salvaţi au stat în apă circa o oră şi jumătate, până am fost găsiţi şi strânşi de o barcă de pescari şi duşi la Salonic.
După câte am putut stabili şi cu ajutorul elementelor de la bateriile de uscat germane, accidentul s’a produs la punctul latitudine 40° 22’ 5’’ Nord şi longitudine 22° 49 ‘ Est. (…). Din cauza scufundării prea rapide a vasului, nu s’a putut salva nici un act atât al vasului, cât şi ale personalului.
Pe 30 mai 1941 am plecat[3] din Salonic cu trenul spre Constanţa, împreună cu ceilalţi 8 români în viaţă, unde am coborât pe data de Miercuri, 4 iunie 1941, ora 7.00. (…)“.
În această catastrofă au murit: Gheorghe Crivăţ – ofiţer I, Atanase Popescu – ofiţer III, Nicolae Dăscălescu – mecanic III, Răducan Pulbere – marinar, Petre Dușe – marinar, Dumitru Comănescu – ungător, Albert Barnovschi – ungător, Atanase D. Petcu – chelner, Ioan C. Băghină – cărbunar.
Au supravieţuit catastrofei: Vladimir Ianev – comandant, Ion Cosma – şef-mecanic, Gheorghe Osian – mecanic III, Dumitru Brânză – marinar, Gheorghe Nolanschi – marinar, Christofor Dănilă – chelner II, Ion Popa – rândaş, Laurente Misurnov – marinar, Ion Oprea – focar.
[1] „Dobrogea Jună“, Anul XXXVII, nr. 82, Marţi, 3 Iunie 1941, pag. 1. [2] Serviciul Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale, fond: Căpitănia Portului Constanţa, dosar: 30/ 1938, filele: 113,114. [3] Până la plecarea supravieţuitorilor români din Salonic, au fost găsite numai trupurile neînsufleţite ale ofiţerului I Gheorghe Crivăţ şi căpitanului Arnold Tuechsen, care au fost înmormântaţi cu onorurile cuvenite în cimitirul militar german din Salonic, în ziua de 28 mai 1941.
