În perioada decembrie 1934 – mai 1935, cargoul „Carpaţi“ (pavilion: România, IMO: 5603501, 4.350 trb., construit în anul 1913), încărcat cu cherestea, a efectuat o călătorie de cinci luni.
În timpul voiajului a decedat şeful mecanic al navei, din cauza unei apendicite acute, care, deşi operată la spitalul din Grimsby (Anglia), după opt ore de la intervenţia medicală i-a fost fatală.
În clipa când şeful mecanic a resimţit durerile crampelor din zona abdominală, nava „Carpaţi“ trecuse de Capul Finisterre (Spania), iar comandantul a intenţionat să-l transbordeze pe un vapor de pasageri englez, care urma să ajungă înaintea cargoului „Carpaţi“ în primul port, dar acţiunea a eşuat din cauza furtunii, nava românească sosind cu mare greutate în portul Grimsby (Anglia).
După decesul camaradului lor, marinarii din echipaj au decis înmormântarea defunctului în Anglia, dar, în ultima clipă, a sosit un ordin de la Direcţiunea Serviciului Maritim Român, potrivit căruia trupul celui decedat trebuia îmbălsămat şi adus în ţară.
Dacă acest ordin ar fi întârziat puţin, îndeplinirea lui ar fi fost imposibilă, deoarece o lege specială, tradiţională, din acea vreme din Anglia, interzicea preluarea celor decedaţi după înmormântare, ei devenind cetăţeni englezi şi, deci, nu puteau fi luaţi din… patria lor!
În această situaţie, cargoul „Carpaţi“ şi echipajul său şi-au continuat voiajul cu mortul la bord, timp de patru luni! La sosirea în portul Constanţa, în luna mai, nava a intrat cu drapelul în bernă.
