La data de 9 ianuarie 1924, la bordul navei de pasageri „Dacia“[1] (pavilion: România, IMO: 5602843, armator: S.M.R., comandant: comandor Pavel Popovăţ[2], 3.147 trb., construită în anul 1907), sosită în ţară la 26 august 1907 şi aflată în portul Constanţa, s-a produs un incendiu devastator, nava fiind la un pas de a fi mistuită[3] de flăcări.
Intendentul navei, Zaharia, şi paznicul Pavel Steleajen au ars de vii. Cabinele de clasa I, restaurantul, comanda şi cabina comandantului au fost distruse de incendiu.
Pagubele au fost estimate la circa 50 milioane lei (la cursul zilei).
Cauza izbucnirii incendiului a fost o lumânare uitată aprinsă într-una dintre cabinele navei.
Până la clarificarea cauzelor şi împrejurărilor producerii acestui dezastru, tot echipajul a fost arestat.
„Dezastrul din port. Vaporul «Dacia» distrus de un incendiu. Pagube de 50 de milioane[4]
Un incendiu s’a declarat aseară la orele 11 şi jumătate pe bordul vaporului «Dacia» al S.M.R.-ului, care se află în portul nostru (Constanţa – n.a.) de câteva zile, venit fiind din Galaţi, unde a stat timp îndelungat în reparaţii, la şantierul «Fernik», reparaţii ce au necesitat suma de 30 de milioane lei.
Flăcările au isbucnit cu violenţă din cabina intendentului Zaharia şi s’au propagat cu repeziciune pe întreg bordul vasului.
Dezastrul. Arşii de vii. Camerierul Anghel şi soţia acestuia Iuliana, ştiind că intendentul Zaharia venise cu puţin timp înainte din oraş, se repeziră spre cabina acestuia. Din mijlocul flăcărilor nu au mai auzit decât gemete, ceea ce denotă că nefericitul intendent şi-a găsit moartea.
Marinarul Selejan Pavel, strecurându-se în mijlocul flăcărilor pentru a salva, de asemenea, pe intendent, a dispărut. Se crede că şi acesta a fost carbonizat.
Incendiul a fost localizat, totuşi hambarul No. 1 arde fără încetare.
La faţa locului au sosit d-nii comandor Popescu, căpitanul de port, inginer Erbiceanu, directorul porturilor maritime, Vesilowski, agentul serviciului maritim şi d-nii Ştefu şi Gheorghiu, şefii poliţiei de siguranţă cari au început ancheta.
Ce s’a putut stabili până acum
Din declaraţiile femeei Iulia Anghel, soţia camerierului, reese că intendentul venise puţin înainte de isbucnirea focului, din oraş, şi abia se ţinea pe picioare, fiind beat.
Se presupune că focul a luat naştere de la o lumânare ce ar fi aprins-o intendentul în cabina sa.
A fost arestat marinarul Radu ce era de serviciu pe puntea vasului, ce a declarat că nu a văzut pe intendentul Zaharia venind pe bord, bănuit fiind de rea credinţă.
Ajutoarele. Focul a prins cu repeziciune cabinele de cls. I, restaurantul, precum şi comanda vasului şi camera hărţilor, pe cari le-a consumat în întregime. În ajutor au venit imediat pichetele de incendiu ale marinei militare, soldaţii grăniceri, pompierii din oraş, şalupa de incendiu a portului şi remorcherul «Julieta». Deşi, până dimineaţă, incendiul de pe punte a fost stins, vasul s’a distrus.
Pagubele. În afară de puntea de comandă ce e consumată de incendiu, vasul «Dacia» mai prezintă grave avarii, din pricina spărturilor ce s’au făcut cu ocazia localizărei focului.
Cu aproximaţie, se evaluează pagubele la 50 de milioane lei“.
* * *
„În jurul incendierei vasului «Dacia»[5]. Am arătat împrejurările în care a ars o parte a vasului «Dacia». Corpul intendentului Zaharia a fost scos de sub dărâmături abia eri după-amiază. Se crede că în cabina intendentului s’ar fi aflat şi o femee în seara incendiului, nu se ştie însă nimic precis în această privinţă. Nu s’a putut până în prezent da de urma marinarului Pavel. Selejan, ce se bănuieşte că şi-ar fi găsit moartea în mijlocul flăcărilor“.
„Incendierea vaporului «Dacia»[6]. Astă noapte a fost incendiat în portul nostru (Constanţa – n.a.) vaporul «Dacia». Faptul împrospătează în mintea cetitorului seria incendiilor de tristă amintire[7] ce au precedat răsboiul. Dacă la depozitele militare focul era mijlocul mascărei fraudelor, după curmarea aparentă a lanţului incendiilor, mână criminală ori neglijenţa persoanelor uşoare cărora li se încredinţează avutul Statului şi cel particular, prezintă cel mai bun teren pentru întinderea acestor limbi distrugătoare…
O recapitulare serioasă a pagubelor de acest soiu, nu produce decât o profundă indignare. Morile ard, uzinele se distrug, atelierele sunt incendiate, focul înghite gândurile. Din acest concert, vapoarele lipseau. Dezastrul s’a complectat. Vaporul «Dacia» e mistuit de flăcări.
Unde mergem cu atâtea pagube? Pe ce lume trăim? Un vapor de pasageri abia scos din reparaţie, stând; un vapor care nu încarcă nici petrol, nici benzină, ferit de vreo explozie la maşinării sau la rezervoarele de ţiţeiu, se aprinde şi arde. Vaporul «Dacia», unul2 dintre cele patru lebede ale României, ce făceau fala navigaţiei Mării Negre a ars… Ce va fi făcut personalul de Serviciu şi şalupa de incendiu?
La flăcările lui au tresărit şi s’au încreţit de durere şi de revoltă adâncă, sufletele contribuabililor ce au rupt din puţinul lor să sporească casa istovită a ţării. Sub presiunea neglijenţei celor cu răspundere, se topeau speranţele lor, cum se topeau piesele mândrului vapor, sub îmbrăţişarea limbilor de foc, iar gândul unor zile mai bune, tot mai departe sboară, căci sarcina către Stat va fi sporită cu un impozit nou: IMPOZITUL INCENDIAR. Tot noi plătim oalele sparte – era murmurul tacit al fiecăruia. Aceasta poate fi surpriza noului an în prejma căruia ne găsim.
O revoltă generală ce sdruncină până în cele mai mici amănunte, cuprinde mulţimea.
Cetăţenii indignaţi strigă: Să înceteze dezastrul bunului public3. Până când cu atâta nepăsare? Tembelismul oriental n’are ce căuta într-o ţară civilizată, cum ne pretindem! Să se stabilească răspunderea! Vrem sancţiuni! Puţinul adunat de mâinile harnice nu vrem să se risipească în mâini netrebnice! Treziţi-vă, odată!
Deschideţi anchete, dar nu le lăsaţi deschise la infinit, cum ne-aţi deprins! Cercetaţi la lumina zilei! Găsiţi vinovaţii şi daţi-le pedeapsa! Simţul răspunderii să îngrozească! Faceţi să se nască acest sentiment în inima celor ce încredinţaţi avutul statului! Neglijenţa să fie plătită de neglijenţi, iar mâna criminală să fie pusă la respect! Daţi pildă odată şi cazurile se vor rări!
O cere timpul, o cere sărăcia ţării, o cere cel mai îndreptăţit factor: CONTRIBUABILUL PREA ÎMPOVĂRAT“.
* * *
„Ancheta în jurul accidentului de pe vasul «Dacia»[8]. Eri a început la Căpitănia Portului (Constanţa – n.a.) ancheta cu privire la incendiul isbucnit alaltăieri pe vaporul «Dacia». Din informaţiile ce avem, rezultă că anchetatorii par a fi edificaţi asupra cauzelor ce au provocat acest dezastru, întrucât din declaraţiile unor martori se desprind următoarele fapte:
Intendentul Zaharia a fost văzut în seara incendiului venind de vreo două trei ori din oraş în complectă stare de ebrietate, aducând cu sine la bord şi pe o femee de moravuri uşoare, despre a cărei soartă nu se ştie nimic până acum, astfel că nu este exclusă posibilitatea de a găsi sub cenuşe nu numai cadavrul lui Zaharia, care se şi vede carbonizat, dar şi cadavrul femeei care a avut nenorocita inspiraţie de a veni pe vapor întovărăşită de Zaharia. Întrucât însă, după introducerea acestei femei pe bord, Zaharia a mai plecat o dată în oraş, naşte ipoteza că femeea să nu fi fost la bord în momentul incendiului.
Dezastrul se datoreşte neglijenţei intendentului Zaharia, care a lăsat în cabina sa lumânarea aprinsă, astfel că lemnăria îmbibată cu ulei şi vopsea a luat foc şi s’a propagat pe când Zaharia dormea la cabina alăturată, care servea pentru păstrarea diverselor materiale necesare întreţinerii vasului, printre cari se găseau şi materii inflamabile ca: petrol, terebentină şi benzină. Odată ajuns acolo, focul a isbucnit cu furie, cuprinzând culoarul şi alte cabine alăturate.
O parte din vină revine şi incompetenţilor din fruntea serviciilor noastre de stat, cari, fără nici o pregătire marinărească, ajunşi în această situaţie, se dezinteresează de înzestrarea cu aparate şi unelte de salvare a vaselor în caz de incendiu, pentru că, dacă din primul moment s’ar fi avut la îndemână aparatele cerute de atâtea ori, incendiul de alaltăieri ar fi putut fi stins în cel mult 15 – 20 de minute şi nu în 5 ore, cum s’a întâmplat.
Evaluarea pagubelor nu s’a făcut încă în mod oficial.
Săptămâna aceasta o comisiune tehnică se va ocupa cu aceasta şi după ce vor stabili reparaţiunile ce sunt necesare, vaporul va fi trimis la Galaţi, unde se va repara la şantierul «Fernic».
În urma acestui incendiu este dela sine înţeles că dublarea liniei Constanţa – Alexandria, care urma să se facă cu începere de la 15 Februarie, se amână sine die“.
* * *
Marcat de învinuirile nedrepte ce i s-au adus, comandantul navei „Dacia“, comandor Pavel Popovăţ, a demisionat şi s-a pensionat.
Reconstrucţia navei, efectuată la Galaţi şi în şantierele româneşti de la Dunăre, a început la 30 iunie 1924 şi s-a terminat la 28 octombrie 1925.
Cu această ocazie au fost efectuate o serie de modificări şi dotări, care au constat în: mărirea salonului de muzică şi lectură, mutarea punţii de comandă cu 5 metri spre prova, construirea unui fumoar nou şi spaţios între salonul de muzică şi apartamentele comandantului (în locul vechiului fumoar au fost construite două mari şi luxoase cabine, fiecare dotată cu câte o cameră de baie, precum şi alte două cabine semiluxoase); construirea la intrarea principală a unei scări monumentale, care începea de pe puntea principală (unde se aflau cabinele de clasa I), trecea prin punctele de promenadă, pentru a face legătura cu salonul restaurant şi cabinele de lux, şi se ridica pe puntea tendă în salonul de muzică şi lectură; construirea unui salon-restaurant extrem de luxos pe puntea de promenadă, în care puteau servi masa 48 de pasageri; construirea pe puntea principală a 14 cabine de clasa I (12 cu două paturi şi două cu trei paturi, dotate cu spălătoare şi duşuri, infirmerie şi bucătărie); construirea pe puntea inferioară a unor apartamente pentru emigranţi, dotate cu 166 paturi metalice şi îndeplinind toate condiţiile de igienă şi confort; construirea unei cabine mari pe puntea bărcilor, dotată cu cele mai moderne aparate de telegrafie fără fir (importate din Anglia); în salonul de lectură, fumoar, apartamentele comandantului, intrarea principală, cabinele de lux şi de clasa I au fost montaţi pereţi din lemn de palisandru, nuc, cireş, paltin, platan şi rădăcină de plop; pereţii cabinelor de lux au fost tapisaţi cu mătase, au fost montate draperii şi perdele brodate manual cu motive româneşti; de asemenea, au fost instalate băi, instalaţii de încălzire, lumină şi apă după cele mai moderne cerinţe ale vremii.
Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.
[1] Navele Marinei comerciale româneşti, precum şi alte nave ale Serviciului Maritim Român, au participat şi la acţiuni de luptă pe mare, în timpul Primului Război Mondial; în conformitate cu Hotărârea Consiliului de Miniştri al României, au fost închiriate Marinei Imperiale a Rusiei pacheboturile „Dacia“ (IMO: 5602843), „România“ (pavilion: România, IMO: 5602314), „Regele Carol I“ (pavilion: România, IMO: 5601171), „Împăratul Traian“ (pavilion: România, IMO: 5602664) şi „Principesa Maria“ (pavilion: România, IMO: 5600824), pentru a fi transformate în crucişătoare uşoare, puitoare de mine şi staţii de hidroavioane.
[2] Pavel Popovăţ (1863-1932) – comandor; absolvent al Şcolii Militare de Infanterie şi Cavalerie de la Iaşi, cu gradul de sublocotenent (1883); ofiţer secund pe bricul „Mircea“, cu care s-a confruntat cu teribila furtună din Marea Neagră (1888); comandant al bricului „Mircea“ (1897-1898); în anul 1898 a fost detaşat în cadrul Marinei comerciale, unde a fost numit subdirector al Serviciului Maritim Român; între anii 1908-1924 a fost director al S.M.R.; a efectuat studii şi cercetări în domeniul propulsiei cu reacţie directă în domeniul navigaţiei maritime şi aeriene, elaborând (cu trei ani înaintea lui Henri Marie Coandă) un sistem teoretic şi practic de reacţie directă, aplicabil la orice mediu fluid, având ca scop înlocuirea elicei obişnuite cu una acţionată prin explozie; din păcate, în ţară nu a fost apreciat, motiv pentru care, în anul 1917, nemulţumit că nu era ascultat de autorităţile române, a depus invenţia sa la uzinele „Wickers“ din Anglia şi a obţinut un brevet de invenţie; în acelaşi an a obţinut un brevet şi în Franţa; este recunoscut ca un eminent om de ştiinţă.
[3] Nava ieşise de câteva zile din Şantierul Naval „Gh. Fernic“ din Galaţi.
[4] „Dacia“, Anul XI, nr. 7, Joi, 9 Ianuarie 1924, pag. 1.
[5] „Dacia“, Anul XI, nr. 8, Vineri, 10 Ianuarie 1924, pag. 1.
[6] Nic. Ştefan, „Incendierea vaporului «Dacia»“, în „Dobrogea Jună“, Anul XVIII, nr. 7, Joi, 10 Ianuarie 1924, pag. 1.
[7] Sublinierile aparţin autorului articolului şi indică utilizarea de fonturi italice în textul original.
2 Forma la genul masculin aparţine autorului articolului.
3 Fonturile bold aparţin redactării originale.
[8] „Dobrogea Jună“, Anul XVIII, nr. 8, Vineri, 11 ianuarie 1924, pag. 1
