Eșuarea cargoului „Mitera Zafira” la Costinești

0
1333
La data de 07 martie 1973, cargoul "Mitera Zafira", ex-"Wayfarer", a eșuat la circa 1,5 Mm de Farul Tuzla. Nava s-a scufundat și a fost abandonată. Nu au existat victime.
La data de 07 martie 1973, cargoul „Mitera Zafira“[1], ex-„Wayfarer“[2] (pavilion: Cipru, IMO: 5386980, indicativ: 5BWP, armator: „Cassiopeian Shipping Company Ltd.“ Famagusta, Cipru, 9.940 tdw., 8.150 trb., 4.172 trn., lungime: 140,30 m, lăţime: 18,10 m, pescaj: 5,04 m, propulsie: motor „Doxford“ 2SA, 4 cilindri, 600 x 2.300, 2.975 Kw., puterea maşinii: 3.300 c.p., viteza: 12 Nd., constructor: iulie 1951, „W. M. Doxford & Sons Ltd.“, Sunderland – Marea Britanie, lansat la apă la 9 ianuarie 1951; data punerii chilei: 1950), încărcat cu 10.530 tone fosfat, a eşuat la circa 1,5 Mm Sud – Est de farul Tuzla, la aproximativ o milă de coastă, pe un fund de circa 9 – 10 metri.
Accidentul a fost cauzat de un puternic incendiu izbucnit la bordul navei, suprastructura acesteia fiind distrusă de flăcări.
Nava s-a scufundat și a fost abandonată de proprietar. Nu au existat victime.

Conform documentelor aflate la dosarul de cazier[3] „(…) nava s-a pus pe uscat cu prova pînă la cuplu maestru[4] şi cu pupa pe fund tare, de 10 m la prova şi 8,80 m la pupa, avînd o înclinare de circa 3° la Tb şi uşor aprovată.

Harta cu localizarea epavelor din zona litorală românească a Mării Negre.
Harta cu localizarea epavelor din zona litorală românească a Mării Negre.
Nava prezintă în corp, de la puntea principală, pe verticală, în dreptul castelului de comandă, o fisură lungă de circa 1,5 metri, astupată cu pene, o a doua fisură lungă de circa 1,0 metri, de asemeni astupată cu pene, la circa 2 metri sub nivelul apei şi o gaură de circa 20 – 30 cm cu tabla de corp îndoită la nivelul chilei de ruliu. În bordul opus, tabla corpului este puternic ondulată.
Magazia nr. 1 – plină cu marfă şi apă curată la suprafaţă; Magazia nr. 2 – plină cu marfă şi apă curată la suprafaţă; Magazia nr. 3 – fără marfă, dar plină cu apă, având la suprafaţă un strat de păcură, gros de 2 – 3 cm; Compartimentul maşini – inundat şi avînd la suprafaţă un strat de motorină de circa 1,5 cm grosime; Magazia nr. 4 – plină cu marfă, cu apă curată la suprafaţă şi are pete de păcură; Magazia nr. 5 – plină cu marfă şi apă curată la suprafaţă.
În prova compartimentului de maşini, în borduri, sînt două tancuri de păcură, care, la sondă, au arătat că au păcură pînă la nivelul mării şi în adîncime ar mai conţine păcură pînă la 9,1 m (tancul din Tb) şi 8,4 m (tancul din Bd).
După declaraţia echipajului, cantitatea de păcură aflată în tancuri era de 150 tone.
(…) Valurile au antrenat o parte din păcura din suprafeţele libere şi au disipat-o, fără a se ajunge la vreo poluare a ţărmului. (…)“.
Comandantul Marinei Civile a ordonat distrugerea prin incendiere a combustibilului din navă, dispunând constituirea unei comisii, care urma să acţioneze sub conducerea căpitanului-şef al portului Constanţa.
În perioada 29 octombrie – 2 noiembrie 1973, după operaţiuni pregătitoare (deschiderea uşilor etanşe, pentru a obţine o suprafaţă mare de extindere a peliculei de păcură şi o aerisire favorabilă pentru ardere, spargerea unor hublouri, construirea unor ruguri din paleţi din lemn, rumeguş şi butoaie cu bitum, pentru întreţinerea focului, etc), nava s-a aprins cu flacără puternică, degajând un fum gros, rămânând în această stare şi în cusul zilei de 2 noiembrie 1973.
La epava cargoului "Mitera Zafira" se fac scufundări.
La epava cargoului „Mitera Zafira” se fac scufundări.
Aceste măsuri nu au dat rezultatele dorite, astfel că pericolul de poluare a persistat şi, la 18 iunie 1974, Secţia Căi Navigabile s-a adresat Întreprinderii Piscicole Constanţa „(…) pentru a pune în vedere personalului piscicol Costineşti, de asemeni şi pescarilor amatori care au permise de pescuit şi locul de parcare a lotcilor la punctul pescăresc, că urcarea la bordul navelor eşuate, sustragerea sau distrugerea oricăror obiecte de pe aceste nave sînt considerate infracţiuni penale şi sînt sancţionate de organele juridice. (…)“.
Cauza acestei intervenţii a fost justificată de constatarea unor furturi şi distrugeri provocate de pescarii care au urcat la bordul navei eşuate.
În acelaşi scop s-a făcut o intervenţie şi către U.M. 02940 Grăniceri, căreia i s-a solicitat supravegherea zilnică a epavei, în scopul prevenirii pericolului de poluare a plajelor din zona litorală a localităţii Costineşti.
Sursa: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. 2, „Voiaje neterminate”, 2011, Editura: „Telegraf Advertising”.

[1] Nume primit în anul 1971; în acelaşi an a fost vândută în Cipru.

[2] Pavilion: Marea Britanie.

[3] Serviciul Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale, fond: Căpitănia Portului Constanţa, dosar: 292/ 1975.

[4] Cuplu maestru – secţiunea transversală de maximă suprafaţă a navei; conturul său este delimitat de intersecţia corpului navei cu un plan vertical transversal; la navele cu porţiune cilindrică, poziţia sa este la mijlocul lungimii navei.

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentBiserica Ortodoxă Română – MAMUTUL ÎN AGONIE
Articolul următorCargoul „Dîmboviţa“ s-a răsturnat şi s-a scufundat în Canalul Mânecii
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.