Coliziunea navei „Ştefan cel Mare“ cu nava austriacă „Széchenyi“

0
335
"Ștefan cel Mare", 1867.

La data de 18 martie 1867, nava de război fluvială „Ştefan cel Mare“ (pavilion: România, armator: N.F.R., port de înregistrare: Galaţi, comandant: căpitan Ion Caralea, secund: Spirea Petrescu, 352 to., corp din oţel, punte din lemn, lungime: 58,00 m, lăţime: 9,80 m, pescaj: 1,20 m, propulsie mixtă: vele şi zbaturi, maşină cu triplă expansiune, viteza: 14,8 Km/ h, combustibil: păcură, capacitatea depozitului de combustibil: 60 to., consum: 600 kg/ h; armament: iniţial, nava a fost dotată cu câte două falconete turnate la Piemont, care armaseră, cu 20 ani înainte, goeleta „Emma“, constructor: 1865, „Mayer“, Linz) a fost abordată de vasul „Széchenyi“ (pavilion: Austria, armator: D.D.S.G.[1]), scufundându-se la circa 9 km aval de Cernavodă, în dreptul localităţii Seimeni.

Nu au fost înregistrate victime, dar a fost pierdută muniţia de la bordul navei.

Nava românească fusese comandată în anul 1865, la Şantierul Naval „Mayer“ din Linz, şi intrase în ţară la 17 martie 1867, fiind în drum spre Giurgiu, unde urma să aibă loc ceremonialul intrării în serviciul Flotilei.

Călătorie pe Dunăre cu nava Ștefan SZÉCHÉNYI, 4 iunie 1902.
Călătorie pe Dunăre cu nava Ștefan SZÉCHÉNYI, 4 iunie 1902.

Comisia de anchetă constituită pentru stabilirea cauzelor şi împrejurărilor producerii acestui accident a concluzionat că vinovat a fost căpitanul Ion Caralea, care a efectuat o manevră greşită (pentru eroarea sa, căpitanul a fost scos din rândurile cadrelor Marinei).

În această situaţie, guvernul român a fost obligat să achite cheltuielile de reparaţii ale ambelor nave. În baza unui credit extraordinar în valoare de 239.444 lei, votat de Cameră prin Legea din 30 martie 1868, nava românească a fost ranfluată şi transportată la Turnu Severin, pentru a fi reparată provizoriu. Aici, după demontarea maşinii, a fost ridicată pe cala de reparaţii a şantierului naval şi adusă în stare de navigaţie, după care a fost trimisă la Pesta, în atelierele societăţii D.D.S.G., pentru schimbarea tablelor rupte.

Nava a fost casată şi dezmembrată în anul 1922.


[1] Donau Dampfschifahrts Suddeutsche Geselschaft.

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentPrima revoltă în Marina Militară Română
Articolul următorCrucişătorul „Elisabeta“ – 35 de ani în serviciul Marinei militare române
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here