Prima revoltă în Marina Militară Română

0
1041
La data de 6 iulie 1892, la bordul bricului „Mircea“ a avut loc prima revoltă cunoscută din Marina Română.
La data de 1 iulie 1892, bricul „Mircea“ (pavilion: România, IMO: 6101739, 232 to., construit în anul 1882) plecase din Constanţa şi avea la bord 9 ofiţeri, 79 marinari şi 16 elevi din Şcolile Militare din Iaşi şi Craiova.
La data de 2 iulie 1892 se afla în rada portului Constantinopol. Potrivit Jurnalului de bord[1] al navei, „(…) în seara zilei de 6 Iulie, elevii şco’lei de oficeri, înbarcaţi pentru instrucţie, dau un semnal de revoltă. Capii fură Chiriţescu Nic., Sion Dumitru şi Păun Nicolae. (…).“[2]
Intenţia răsculaţilor era să debarce la Constantinopol. Rebelii nu au mai putut suporta persecuţiile ofiţerilor şi condiţiile proaste de hrană.
Trebuie precizat că, în acea perioadă, soldaţii şi gradele inferioare erau supuşi la dese şi nenumărate abuzuri: bătăi, mutări disciplinare, carcere, degradări în faţa trupelor, pentru învinuiri de cele mai multe ori imaginare.
În seara zilei menţionate, elevii militari s-au adunat în cazarma navei şi şi-au exprimat nemulţumirile ce le aveau. Garda navei, condusă de locotenentul V. Mihăilescu, a intervenit, încercând să-i împrăştie pe nemulţumiţi, dar răsculaţii s-au înarmat cu baionete şi au opus rezistenţă.
S-a dat alarma şi întregul echipaj a fost mobilizat împotriva răsculaţilor. Cei mobilizaţi au reuşit să pătrundă în careul marinarilor şi  l-au arestat pe caporalul Nicolae Chiriţescu, cel mai vehement dintre rebeli, dar acesta a fost eliberat în scurt timp.
Bricul "Mircea" cu marele pavoaz și marinarii la posturile de salut.
Bricul „Mircea” cu marele pavoaz și marinarii la posturile de salut.
Comandantul bricului a înarmat toţii ofiţerii şi, în urma unei intervenţii în forţă, a reuşit să imobilizeze şi să aresteze pe capii rebeliunii.
(…) Raportându-se cazul Ministrului de resboiu, telegrafic, cei 3 capi fură daţi judecăţei şi judecaţi conform art. 7 din Codul de justiţie militară al Marinei, de un consiliu de resboiu la bord, compus din oficeri luaţi din statele majore ale Brikului «Mircea» şi Crucişătorului «Elisabeta», care se găsea de aseminea în Constantinopol, şi sunt condamnaţi: Sion D-tru la 6 luni închiso’re pentru insubordonanţă şi insulta superiorului; Păun Nicolae la 2 luni închiso’re; ear Chiriţescu la 4 luni închiso’re; ear conform regulamentului Şco’lei de oficeri au fost în acelaşi timp îndepărtaţi şi din Şco’lă. Elevii condamnaţi fură imediat debarcaţi şi repatriaţi pe un vas de comerţ. La 7 iulie seara, «Mircea» părăseşte Constantinopolul, trece Dardanelele la 8 iulie şi intră în Arhipelag. (…)“[3].

Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.


[1] Documentul a început să fie completat în anul 1902 de către căpitanul Zaharia Ionescu, pe baza documentelor de la bordul bricului şi informaţiilor preluate de la căpitanul Vasile Toescu, care se ocupa cu istoricul întregii Marine Militare; „Acest Registru a fost dat la bastiment încă din anul 1899, spre a se înscrie în el Istoricul său, dar din causa lipsei de documente complete nu s’a înscris nimic, până în anul acesta – 1902 -, când ordinile venit spre a se forma, cu ori-ce chip Istoricul Vasului au fost aşa de severe, în cât subsemnatul s’a văzut nevoit a începe lucrarea cu puţinele documente ce erau adunate din anii trecuţi, puţine şi fără nici o legătură între ele, ba chiar pe mulţi ani lipsind cu desăvârşire. (…)“. – scria căpitanul Z. Ionescu în decembrie 1902; istoricul navei acoperă două perioade din existenţa sa: 1882-1914 şi 1923-1931 (anii 1915-1918, precum şi primii ani postbelici, când nava s-a aflat în reparaţii, nu au fost completaţi); documentul original se păstrează în arhiva Ministerului Apărării Naţionale şi a fost parţial folosit de cercetători ai trecutului Marinei Militare Române.
[2] Valentin Ciorbea, (1997), „Istoricul Navelor Şcoală «Mircea»“, vol. I, „Bricul «Mircea»“, Constanţa: Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân“ Constanţa, pag. 60.
[3] Valentin Ciorbea, op. cit., pag. 60.
 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentBricul „Mircea“ – prima navă-școală cu vele a Marinei Române, una dintre cele mai rapide ale epocii sale
Articolul următorColiziunea navei „Ştefan cel Mare“ cu nava austriacă „Széchenyi“
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here