Epava remorcherului „Farul“ a scufundat epava remorcherului „Rovine“

0
572
În luna ianuarie 1958 au fost finalizate lucrările la remorcherul maritim „Eforie“ (pavilion: România, IMO: 7735771, port de înregistrare: Constanţa, corp şi punte din oţel, 157 tdw., 455 trb., 130 trn., lungime: 44,50 m, lăţime: 9,40 m, înălţime: 4,40 m, pescaj: 3,67 m, echipaj: 26 membri, nr. punţi: 1, propulsie: 2 x 6RD30/ 50, Ruskii Diesel, Leningrad, U.R.S.S., 1957, principiu de funcţionare: diesel, 2 timpi, 12 cilindri, 300 x 500, 2ELC, puterea maşinii: 2 x 600 c.p., 885 Kw., turaţie: 300 rotaţii/ minut, viteza: 12 Nd., caldarină: 1KVT-15-8, generatoare: 2 x 75, 1 x 25 Kw., 230V, CC, combustibil: motorină, consum: 150 kg/ h, capacitatea depozitului de combustibil: 96 to., staţie de radio-comunicaţii ERS-R, putere: 0,100 Kw., lungime de undă: 365 – 550 Kc/ s, staţie emisie avarie ASP 2, putere: 0,06 Kw., lungime de undă: 410 – 520 Kc/ s, constructor: Şantierul Naval Galaţi).
Remorcherul FARUL la Tulcea, februarie 1964 (foto din arhiva comandorului Bozenovici Nicolae).
Remorcherul FARUL la Tulcea, februarie 1964 (foto din arhiva comandorului Bozenovici Nicolae).
Din anul 1977 a mai purtat numele „Farul“.
În anii ’80, „Farul“ era cel mai mare remorcher de pe Dunărea maritimă, fiind folosit o vreme de A.F.D.J. pentru şcolirea tinerilor ofiţeri, pe această navă fiind instruiţi mai bine de jumătate dintre căpitanii care vor comanda ulterior navele din patrimoniul A.F.D.J.
La data de 22 septembrie 1999, remorcherele maritime „Farul“, ex-„Eforie“ (pavilion: România, IMO: 7735771) şi „Rovine“ (pavilion: România) s-au scufundat la Galaţi, în Portul Docuri, în zona Danei 30-31.
La data accidentului, „Farul“ ajunsese o epavă ruginită, care urma să fie tăiată şi vândută la fier vechi, astfel că, în cursul dimineţii zilei respective, remorcherul „Farul“ s-a înclinat peste „Rovine“, provocându-i şi acestuia scufundarea.
Remorcherul maritim FARUL, ex-Eforie.
Remorcherul maritim FARUL, ex-Eforie.
Cele două nave au aparţinut Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos (A.F.D.J.) Galaţi, după divizarea Regiei ajungând în patrimoniul firmei „Resalv“, care le-a amplasat în cimitirul de nave de pe Canalul Măcin.
Dorind să valorifice cele două ambarcaţiuni la fier vechi, „Resalv“ le-a mutat în Portul Docuri, de unde urmau a fi preluate de S.C. „Metal Trading International ’97“.
Remorcherul FARUL la Tulcea, februarie 1964 (arhiva c-dor Bozenovici Nicolae)(1)Surse autorizate au susţinut că starea tehnică a remorcherului nu îi permitea acestuia flotabilitatea, cauză pentru care reprezenta un real pericol pentru personalul care asigura nava, dar şi pentru navele din jur.
Specialiştii estimau că ranfluarea celor două epave îi va costa pe proprietari mult mai mult decât ar fi obţinut din vânzarea acestora ca fier vechi.
Ranfluarea a fost efectuată în cursul anului 2000 de compania S.C. „Ardamcos“ S.A. Constanţa.
Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.
 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentExplozie și incendiu la bordul petrolierului bulgăresc „Mesta“, nu departe de Cazinou!
Articolul următorMorți suspecte la bordul navei „Silvia“
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.