În timp ce unii își pun busuioc în păr ca să-și caute dragostea, prefectul de Constanța își pune popici la poartă ca să-și caute liniștea și ca să-și arate mușchii la vecinii din cartier.
Pe o uliță ce traversează zona dintre str. Cișmelei și bd. Tomis se află un bloc cu patru etaje în care locuiește familia Adrian Nicolaescu, prefectul perfect și penelist al județului nostru, ceea ce mi se pare normal.
Până să ajungă perfectul prefect, ulița lungă de vreo 60 de metri arăta ca vai de constructorul ei, adică răpciugoasă, imbecilă, puturoasă și jegoasă. Neasfaltată, largă cât să încapă un autoturism, blocată de mașini parcate, făcătura era un coșmar pentru cei care doreau să scurteze traversarea cartierului.
În treacăt fie spus, cei mai mulți șoferi sfidau banda continuă de pe bd. Tomis ca să mai economisească câțiva stropi de benzină, timp în care cei care veneau dinspre str. Cișmelei trebuia să-i aștepte la capăt de alee. Din această cauză, nu de puține ori conflictele dintre cel care „Eu am intrat primul!“ și cel care „Eu ți-am făcut semn cu faza ca să mă lași să trec!“ ajungând la stadiul de trimiteri la sfinți, origini și de picioare în portieră…
Dar toate au un sfârșit și, după 26 de ani de tranziție, care încă mai continuă, zorii binefacerilor colaborării dintre P.S.D. (primar) + P.N.L. (C.J.) = Love = Copii se arătară, în sfârșit, și pentru cetățenii-locatari din zona menționată.
Unul dintre aceștia a ajuns prefectul Constanței, ceea ce a făcut ca, abia acum?, ulița să devină dintr-odată prea neasfaltată, prea murdară, prea ocupată și prea blocată de autoturisme parcate, deci nu mai corespundea standardelor funcției prea înalte și pretențiilor prea rafinate ale liberalului USL-ist.
Ca la un semn, utilaje și Doreli specializați apărură de după colțul uliței și se apucară de treabă, astfel că ce nu făcură comuniștii în dictatură, terminară liberalii în democrație. În trei zile, ulița de țară deveni alee de municipiu: fu asfaltată, fu deblocată și fu degrabă „înpopicată“, pe lungimea de circa 60 de metri a singurului trotuar din dotare apărând zeci de „popicei“, care să interzică urcarea mașinilor pe bordură și deranjarea liniștii prefectului de la parter.
Fapta lui Adrian nu este rea deloc, dimpotrivă, dar îi atrag atenția că în „orașul de la malul mării“ mai sunt sute de ulițe, străzi, prelungiri și bulevarde care, toate la un loc, arată sub orice critică din toate punctele de vedere, mai ales mizerie, parcare și canalizare.
De asemenea, să aibă în vedere domnu’ Adrian că nu toți cei 283.872 (statistică din anul 2011) de locuitori ai „orașului de la malul mării“ vor ajunge vreodată prefecți perfecți ca el, deci șansele ca sutele de ulițe, străzi, prelungiri și bulevarde mizerabile să atingă rangul standardelor de municipiu sunt practic nule.
Onoare muncii!… Mulțumim, Adrian!… Mulțumim, P.N.L.!… Trăiască U.S.L.!…
