În ziua de 30 decembrie 1941, tancul petrolier „Câmpina“, ex-„Arthur von Gwinner“, ex-„Principele Barbu Ştirbey“[1] (pavilion: România, IMO: 5603229, comandant: căpitan Vintilă Cociaşu, mecanic-şef: Constantin Cămăraş, ofiţer II: Adrian Serescu, 3.090 trb., construit în anul 1913) a fost scufundat[2] de un submarin britanic[3] în dreptul punctului Patros (Grecia), Cap Dukato (Marea Egee), în punctul de coordonate 38° 35’ Nord/ 10° 27’ Est, în timp ce făcea parte dintr-un convoi italian.
În timpul catastrofei a murit Niculae Tănase (căsătorit, un copil).
Ceilalţi membri ai echipajului au fost salvaţi de crucişătorul auxiliar „Egitto“[4] (pavilion: Italia, IMO: 5606856, 3.220 trb., lungime: 96,70 m, lăţime: 13,70 m, constructor: ianuarie 1928, „St. Triestino“, Trieste – Italia).
Referitor la această catastrofă, căpitan Vintilă Cociaşu, comandantul petrolierului „Câmpina“, a declarat în raportul[5] înaintat Căpităniei Portului Constanţa:
„(…) Vasul naviga în balast, în îndeplinirea contractului time charter între armatorii mei[6] şi Marina Germană de Război.
În ziua de 30 Decembrie 1941, la ora 16:00, trecem Capul Dukato (Insula Levkas – Grecia) la o distanţă de o milă şi continuăm drumul 288 până ajungem în punctul 5 mile prin relevment adevărat 97 al Capului Dukato.
La ora 16:40 schimbăm ruta, luând 311 pentru Capul Santa Maria de Leuca.
La ora 16:45 primim prima torpilă în tribord, în peretele tancului 4. Bordul complect rupt, bărcile din tribord una distrusă, iar cealaltă plină cu apă, iar restul de gaze din tancul 4 fac explozie şi rup pasarela.
Vasul se canariseşte 30° la dreapta.
După câteva secunde a doua torpilă explodează în interiorul 6 babord. Pereţii tancului 6 şi Coff. 4 (bunker) rupţi în ambele borduri, iar casa pompelor incendiată.
Vasul se redresează şi rămâne canarisit circa 15° la tribord. Se stopează maşinile şi se pregătesc operaţiile de salvare a echipajului. După 10 minute vasul este abandonat, iar 5 minute mai târziu se scufundă.
Echipajul este adunat de bărcile crucişătorului auxiliar «Egitto», care fuseseră lansate pentru salvarea naufragiaţilor, iar 40 minute mai târziu au fost îmbarcaţi pe crucişător.
La bordul crucişătorului, făcând apelul echipajului, nu a fost găsit focarul Tănase Niculae.
Din declaraţia dată de ungătorul Bercea Aurel, faţă de Comandantul crucişătorului auxiliar «Egitto», rezultă că focarul Tănase Niculae a fost lovit de o bară de fier în cap şi, inconştient de ce face, s’a aruncat în mare.
Medicul bordului, făcând vizita medicală, a constatat că nostromul Dima E. Dima are piciorul stâng fracturat.
De asemenea, au fost găsiţi răniţi: supercargoul german Lothar Witte (fractura obrazului drept), marinarul Comănescu Constantin ( fractura 2 oase la mâna stângă), bucătarul Vlaican Nicolae (o rană la cap), bucătarul Munteanu Gheorghe (rănit la buză), timonierul Apostolov Andrei (deplasat umărul stâng).
Cei salvaţi au fost internaţi în două spitale, unii suferind de contuziuni diverse şi răceli contractate în timpul cât au stat în apă. (…).
Nu am putut salva nici unul din actele bordului (jurnalul de bord, de maşină, etc.), întrucât, în urma primei explozii, eu m’am ocupat de ridicarea supercargoului Witte, care era cu obrazul fracturat, iar după a doua explozie (6 secunde mai târziu) nu se mai putea pierde nici o secundă, întrucât şi barca dela babord era aruncată pe puntea de comandă şi spartă la fund. (…)“.
[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Barbu_A._%C8%98tirbey
[2] Potrivit altor surse, nava românească s-a scufundat în urma bombardamentului aviaţiei britanice.
[3] http://filestore.nationalarchives.gov.uk/pdfs/small/cab-66-16-wp-41-109-32.pdf
[4] La 1 martie 1941 a fost minat în portul Taranto.
[5] Serviciul Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale, fond: Căpitănia Portului Constanţa, dosar: 72/ 1942, fila: 22.
[6] Societatea „Steaua Română“.
