Torpilarea navei mixte „Sulina“

0
253
Nava mixtă „Sulina“, împreună cu navele mixte „Balcic“, „Cavarna“ şi „Mangalia“, a efectuat curse regulate între România şi America.
În luna septembrie 1939 a fost finalizată nava mixtă „Sulina“ (pavilion: România, IMO: 5614034, armator: S.M.R., port de înregistrare: Constanţa, 3.495 trb., 2.021 trn., corp din oţel, punte din oţel şi lemn, lungime: 110,00 m, lăţime: 15,50 m, pescaj: 6,60 m, echipaj: 44 membri, propulsie: 1 motor „Diesel“ marca „Fiat“, 1 elice, puterea maşinii: 3.200 c.p., viteza: 15,5 Nd., combustibil: motorină, capacitatea depozitului de combustibil: 300 to., consum: 417 kg/ h, încărcătura maximă: 5.700 to., pasageri: 16 persoane la clasa I, constructor: septembrie 1939, Cantieri Navali Riuniti[1] din Palermo – Italia).
La data de 25 septembrie 1939 a fost cumpărată de S.M.R. (preţ: 17 milioane lire italiene).
Lansarea la apă a navei mixte "Sulina" în Șantierele Navale din
Lansarea la apă a navei mixte „Sulina” în Șantierele Navale din Palermo (Italia).
După sosirea în ţară, nava „Sulina“, împreună cu navele mixte „Balcic“ (pavilion: România, IMO: 5383160), „Cavarna“ (pavilion: România, IMO: 5613903) şi „Mangalia“ (pavilion: România, IMO: 5531517), a început curse regulate între România şi America.
Cargoul mixt "Sulina" (pictură de Dimitrie Știubei).
Cargoul mixt „Sulina” (pictură de Dimitrie Știubei).
În caz de necesitate, nava  putea fi transformată în crucişător auxiliar; de asemenea, în caz de mobilizare, avea capacitate de transport pentru 1.500 persoane, 200 cai, 150 trăsuri, 50 camioane, 120 chesoane[2]. De asemenea, pe puntea navei se puteau instala câte 2 tunuri x 120 mm şi 4 tunuri antiaeriene.
Nava "Sulina", aparținând S.M.R. (Serviciul Maritim Român), în escală la New York.
Nava „Sulina”, aparținând S.M.R. (Serviciul Maritim Român), în escală la New York.
La data de 29 mai 1942, nava mixtă „Sulina“ (pavilion: România, IMO: 5614034, comandant: căpitan Victor Mihu, 3.495 trb., echipaj: 44 membri, pasageri: 16 persoane la clasa I, construită în anul 1939) a fost torpilată[3] de submarinul A3 (pavilion: Rusia, comandant: căpitan rg. 3 S.A. Turicov) şi s-a scufundat[4] în Marea Neagră, la 6 Mm de portul Odessa[5], circa 7 Mm de farul „Voronţov“ (46° 30’ Nord şi 30° 52’ Est).
Placa de "înmatriculare" a navei "Sulina", descoperită pe epava acesteia, din care reies numele constructorului, localitatea, nr. comenzii de construcție și anul finalizării navei.
Placa de „înmatriculare” a navei „Sulina”, descoperită pe epava acesteia, din care reies numele constructorului, localitatea, nr. comenzii de construcție și anul finalizării navei.
„Sulina“ era încărcată cu 4.000 tone de cărbuni, 500 tone porumb, trei tone muniţii şi două tunuri x 20 mm pentru zonele de operaţii militare româneşti din sudul Ucrainei, plecase în seara zilei de 28 mai din portul Constanţa spre Nikolaev – Rusia.
În seara zilei de 28 mai 1942, nava se afla în convoi cu nava mixtă „Ardeal“ (pavilion: România, IMO: 5605629, 5.695 trb., construit în anul 1922), fiind escortată de distrugătoarele „Regina Maria“ (pavilion: România, IMO: 6109169, 1.900 to., construit în anul 1930) şi „Regele Ferdinand“ (pavilion: România, IMO: 6109167, 1.900 to., construit în anul 1930), navigând fără probleme până în faţa Bugazului, unde, în dimineaţa zilei următoare, 29 mai 1942, a fost preluată de dragoarele din „Donauflotille“ – escorta militară germană.
Submarinul sovietic A-3, comandat de cpt. R3 S.A. Turicov, a torpilat nava mixtă "Sulina".
Submarinul sovietic A-3, comandat de cpt. R3 S.A. Turicov, a torpilat nava mixtă „Sulina”.
La ora 09:25 a zilei de 29 mai 1942 a fost semnalată apariţia unui submarin sovietic la circa 300 metri în tribordul navei „Sulina“, precum şi siajul unei torpile la circa 100 metri de navă, dar s-a dovedit că observatorul german de la tunul antiaerian se înşelase, confundând periscopul cu o baliză.
Torpila submarinului a lovit nava la ora 09:25, în zona tribord, în partea dinapoi a sălii maşinilor, care, în urma exploziei, a fost inundată instantaneu, ceea ce a dus la oprirea motorului principal, a maşinilor auxiliare şi întreruperea energiei electrice.
"Sulina" a primit lovitura mortală.
„Sulina” a primit lovitura mortală.
Puterea deflagraţiei a provocat aruncarea bărcilor de salvare din tribord peste cabina telegrafiei fără fir şi prăbuşirea lor pe capacul magaziei nr. 4, rănind grav patru pontonieri germani (ulterior, unul dintre aceştia a decedat la spitalul din Odessa).
Cargoul "Sulina", ultimele clipe.
Cargoul „Sulina”, ultimele clipe.
În mai puţin de 30 de minute, la ora 09:55, nava s-a scufundat complet, cu pupa înainte, dispărând în apele mării, la o adâncime de 24 metri, în punctul de coordonate latitudine 46° 28’ Nord şi longitudine 30° 53’ Est, la circa 7 km Est de farul Voronţov sau la 6 Mm de portul Odessa.
Epava navei a fost descoperităa și cercetată de scafandrii ruși. În foto, numele navei înscris la pupa acesteia.
Epava navei a fost descoperită și cercetată de scafandrii ruși. În foto, numele navei înscris la pupa acesteia.
În afara celor 44 de marinari ai echipajului, nava mai avea la bord un echipaj german de 21 membri şi 35 de pionieri[6] germani, care urmau să participe la minarea radei portului Odessa, şi un mecanic de pe nava „Arcadia“.
Explozia a provocat moartea marinarilor Petre Hârşe, necăsătorit, – ajutor mecanic III, Vasile Joiţoiu, căsătorit, – ajutor mecanic, şi Ioan Bălănescu, căsătorit, – fochist, precum şi rănirea gravă a altor trei membri din echipajul românesc.
Cabine de w.c. și toaletă.
Cabine de w.c. și toaletă.
Trupurile lor nu au mai putut fi recuperate, întrucât nu s-a mai putut pătrunde în zona inundată a navei. De asemenea, alţi şapte pionieri germani şi un civil german au fost răniţi uşor, ceilalţi oameni de la bord reuşind să se salveze.
Potrivit Protestului de Mare[7] depus de comandantul navei, căpitan Victor Mihu:
„(…) Nava a început să se scufunde. S-a lăsat la apă barca de salvare din babord şi s-au strâns, în limita posibilităţilor, hârtiile secrete şi aparatele nautice. Şalupe ale Flotilei de Dunăre veneau imediat lângă navă.
Am invitat o şalupă să sondeze imediat şi s-a găsit o adâncime de 24 metri. În primul rând au fost transbordaţi pionierii.
O chiuvetă dintr-o cabină a epavei.
O chiuvetă dintr-o cabină a epavei.
O parte a echipajului, la ordinul meu, a intrat în barca de salvare, o altă parte în şalupă. Eu am părăsit nava ultimul, împreună cu Dl. Baack, supercargo[8], şi am trecut într-o şalupă. Şalupa a luat la remorcă barca de salvare şi a pornit.
La circa 100 metri de navă am dezlegat remorca. Am dat ordin secundului, care se aflase în barca de salvare, să aştepte acolo, iar eu, cu ajutorul, am înconjurat nava. Puţin după aceasta, la ora 9.55, nava s-a scufundat cu pupa înainte.

Pupa n avei scufundate

Timpul era clar în timpul exploziei, cerul puţin înnorat, vânt uşor S-S-V, marea puţin agitată. Nu am văzut pistă de torpilă, dar am văzut linii de spumă, asemănătoare până la confuzie.
Sunt de părere că explozia s-a întâmplat din afară, deoarece bărcile de salvare, care se aflau în afară de bord, au fost aruncate înăuntru. Aparatul WBS era în funcţiune.
Bancă de pe puntea navei, loc de odihnă pentru echipaj și călători, marea loc de odihnă pentru epavă.
Bancă de pe puntea navei, loc de odihnă pentru echipaj și călători; Marea, loc de odihnă pentru epavă.
Nava nu mai era manevrabilă şi pierduse repede viteza, aşa că punerea pe uscat nu era posibilă.
La bord era un echipaj românesc de 44 oameni, un echipaj german de 21 oameni, 35 pionieri şi al doilea mecanic al remorcherului «Arcadia».
Morţii n-au putut fi scoşi, deoarece compartimentul maşinilor s-a umplut imediat“.

[1] Cantieri Navali Riuniti – societate anonimă cu sediul la Genova – Italia, şantiere navale, stabilimente mecanice şi turnătorii la Ancona şi Palermo. specializate în construcţii şi reparaţii de nave militare şi comerciale, constructori de maşini şi căldări, motoare „Diesel“, maşini auxiliare.

[2] Cheson – cutie prismatică cu trei feţe, fund şi capac superior, care se lipeşte de corpul navei, după care se goleşte de apă cu ajutorul aerului comprimat, permiţând repararea operei vii, facerea unei caplamale – mod de prindere a scândurilor, astfel încât fiecare scândură să acopere scândura precedentă pe o lăţime de 2 cm) etc.

[3] Opinia comandantului Victor Mihu a fost că nava sa a lovit o mină, rămasă neexplodată în urma operaţiunilor de dragaj.

[4] http://www.alamy.com/stock-photo/sulina.html

[5] http://www.dailymail.co.uk/news/article-2765202/70-years-brewing-Divers-WWII-coffee-beans-torpedoed-boat-make-nice-hot-brew.html

[6] Pionier – în text, militar care face parte dintr-o unitate de geniu pregătită special pentru a executa construcţiile (terasamente, fortificaţii etc.) necesare operaţiilor militare, barajele de mine etc.

[7] Arhivele Militare Române, fond: 1683, dosar: 548, fila: 45.

[8] Supercargo – persoană ambarcată pe o navă comercială de către proprietarul mărfurilor în scopul de a-i reprezenta interesele comerciale, a supraveghea transportul etc.

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentPetrolierul „Câmpina“ a fost scufundat de un submarin britanic
Articolul următorUn cimitir unic în lume: „cimitirul viu“ din Sulina 
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here