Cargoul „Felix“ – capturat de rebeli beți și drogați. Calvarul marinarilor români

0
2636
Cargoul „Felix“, construit de Şantierul Naval Galaţi
În luna februarie 1978 au fost finalizate lucrările la cargoul „Felix“ (pavilion: România, IMO: 7806829, indicativ: YQHF, port de înregistrare: Constanţa, 8.750 tdw., 6.253 trb., 4.024 trn., lungime: 130,86 m, lăţime: 17,70 m, înălţime: 10,20 m, pescaj maxim: 8,10 m, echipaj: 38 membri, nr. punţi: 2, propulsie: motor tip 5-RD-68, licenţă: „Sulzer“, constructor: „3 Maj“ – Rijeka,A 1977, principiu de funcţionare: diesel, ireversibil, 2 timpi, simplu efect, 5 cilindri, 680 x 1.250, 1ELC, turaţie: 150 rotaţii/ minut, puterea maşinii: 6.100 c.p., 4.487 Kw., viteza: 16 Nd., caldarine: 1CAUX-ACV-AZL, 29/ 7, 1CAUX-ACV-GEV, 125/ 7, motor auxiliar: 3 x 300/ 620MTBH30 – „Litostroj“, generatoare: 3 x 200 Kw., 400V, 50 Hz., CA, combustibil: păcură, bunker: 1.130 to., autonomie: 1.600 Mm, echipamente de navigaţie şi radiocomunicaţie: girocompas, loch electric, radar, radiogoniometru, radiotelefon, sondă ultrason, staţie radio, capacitate mărfuri vrac: 11.980 mc, capacitate mărfuri generale: 11.067 mc, cherestea pe punte: 910 to., nr. magazii: 8, nr. guri magazii: 4, instalaţii de încărcare/ descărcare: 4 macarale x 5/ 3,2 to., constructor: februarie 1978, Şantierul Naval Galaţi).
1601820În luna iulie 1990[1], cargoul „Felix“ (pavilion:România, IMO: 7806829), aflat în largul coastelor Liberiei, a fost luat cu asalt şi capturat de rebeli liberieni, aflaţi în război civil.
Atacatorii, patru negri înarmaţi până în dinţi, care se aflau într-o şalupă, s-au apropiat în viteză şi au deschis focul asupra navei româneşti, nevoită să-şi oprească motoarele.
Trei dintre piraţi, care păreau drogaţi, extrem de agresivi, s-au urcat la bord şi au adunat echipajul pe punte, trăgând rafale de arme automate deasupra capetelor marinarilor români, obligându-i să îndrepte nava spre portul Greenville, care era abandonat, dar controlat de rebeli.
Aici, timp de 15 zile, echipajul a trăit clipe de groază, fiind mereu sub ameninţarea armelor.
225x169_d7e433b92e3fc26122949990635524Unul dintre marinarii români, Cristi M., supravieţuitor al acelui infern, a rememorat la sosirea în ţară:
„S-au apropiat în viteză și, înainte să spună ceva, au deschis focul asupra noastră. Am oprit imediat motoarele. Trei dintre pirați s-au urcat la bord. Abia atunci am văzut că erau drogați, cu ochii injectați și extrem de agresivi.
Ne-au scos pe toți pe puntea principală și ne-au terorizat, trăgând rafale de pistol automat deasupra capetelor noastre. Sub amenințarea armelor am dus vaporul până într-un port abandonat, Greenville, controlat de rebeli. Acolo, terorizați și înspăimântați, am stat timp de 15 zile.
Până și copiii de 7 – 8 ani aveau în mâini câte un AKM
[2] sau o altă armă. Au venit să ne vadă fel de fel de așa-ziși generali și colonei de-ai rebelilor. Nimeni nu ne spunea, însă, ce au de gând cu noi. Mai toți cei cu care am dat ochii erau nemâncați și foarte drogați.
646x404Între timp, negrii ne-au jefuit de toate bunurile pe care le aveam la bord. Alimentele au fost prada care i-a interesat cel mai mult.
După 15 zile de teroare, liberienii ne-au eliberat, nu înainte să ne oblige să le dăm în scris că toate bunurile furate de ei au fost, de fapt, lăsate de noi ca suveniruri, vezi Doamne, pentru bună găzduire.
Am plecat grăbiți din portul fantomă și nu am lăsat-o mai ușor decât după vreo o sută de mile. Pescadoarele românești aflate în zona Mauritaniei ne-au interceptat după patru- cinci zile și ne-au ajutat cu alimente din rezervele lor.”
La data de 14 iunie 1992, cargoul a eșuat la ieşirea din portul Mogadiscio (Somalia).
Iată ce povestește unul dintre supraviețuitori:
1073044 (1)„Vasul transporta cereale, trimise de ONU, din Djibouti pina in Somalia. Portul somalez Mogadiscio era cuprins, la fel ca întreaga țară, de război. Am descărcat cerealele sub protecția reprezentanților Națiunilor Unite și am plecat.
Chiar la ieșirea din gura portului am fost întâmpinați de furtună. Din cauza unor probleme tehnice, vasul a fost aruncat pe stânci. A început să ia apă și s-a înclinat pe o parte.
Echipajul, format din 30 de oameni, s-a salvat coborând pe parâme direct pe stâncile pe care am eșuat.
Nimeni nu și-a pierdut viața în timpul incidentului.
Noaptea am petrecut-o înghețați, sub bătaia valurilor și a ploii. Era un vânt și o sărătură de nu mai știai pe ce lume te afli. Dimineața, când s-a mai domolit furtuna, un reprezentant al O.N.U. ne-a preluat cu o șalupă și ne-a dus la țărm.
Cargoul FELIX la intrarea pe râul Tyne, Marea Britanie, mai 1978 (foto - www.shipspotting.com).
Cargoul FELIX la intrarea pe râul Tyne, Marea Britanie, mai 1978 (foto – www.shipspotting.com).
După necazul de peste noapte, am mai avut parte de încă o belea. A trebuit să traversăm orașul, în care somalezii se băteau de mama focului. Jeep-urile în care ne aflam erau anunțate armatei prin stațiile de emisie. Somalezii ne opreau și, sub amenințarea armelor, ne luau documentele la control. Dacă ar fi găsit vreo neregulă ne-ar fi ucis. Am trecut peste o mulțime de baraje, până la marginea deșertului. De acolo am fost preluat un avion rusesc, aflat sub pavilon O.N.U.
Ăsta a fost cel mai scurt voiaj al meu. După o lună jumate eram deja acasă. Înainte de a veni avionul cu care urma să plecăm spre România, cei de la O.N.U. au fost nevoiți să ne țină timp de trei zile în Kenya, la un hotel de lux, unde ne-am mai întremat si noi.” (vezi aici).
Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.

[1] După anul 1990, Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime „Navrom“ s-a divizat în trei companii independente: „Navrom“, „Romline“ şi „Petromin“; începând cu 1991, aceste trei companii s-au transformat în societăţi comerciale pe acţiuni (S.A.), specializate în transporturi de mărfuri şi pasageri, cu nave proprii sau închiriate, exploatarea vrachierelor şi petrolierelor, activităţi de brokeraj, repararea, cumpărarea şi vânzarea de nave.
[2] AKM (Avtomat Kalashnikov Mihail) sau AK-47 (prescurtarea denumirii Автомат Калашникова образца 1947 года Pistol mitralieră Kalașnikov model 1947) – cea mai cunoscută armă de asalt din întreaga lume, inventată (?) de rusul Mihail Kalaşnikov (87 de ani în 2007).
 

Comentează pe Facebook

Articolul precedent„Topoloveni“ – nava înghițită de Oceanul Atlantic
Articolul următorSfârșitul cargoului „Slatina“
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.