La data de 16 iunie a.c., la Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel“ din Medgidia, a avut loc conferința semestrială a preoților din protoieriile Medgidia, Hârșova și Băneasa.
Evident, la această întâlnire a participat și ÎPS Teodosie – clientul procurorilor DNA, care, pentru a câta oară?, s-a dat în stambă cu faptele anticanonice specifice, păcate ce aduc prejudicii grave nu numai Arhiepiscopiei Tomisului, ci și imaginii ortodoxiei românești.
Starea individului era total neconformă (supărare, medicamente?) cu cea a unui slujitor al Domnului ce urma să oficieze Sfânta Taină a Împărtășaniei – momente pline de evlavie în care credincioșii creștini se împărtășesc, în chipul pâinii și al vinului, cu însuși Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Pentru aceste clipe emoționante și înălțătoare, pline de semnificații și învățăminte liturgice, se pregătesc, prin post și rugăciune, prin mărturisirea păcatelor lor și iertarea acelora care (le)-au greșit, nu numai cei ce urmează să se împărtășească, ci și preotul care oficiază în cadrul celei mai însemnate slujbe bisericești, Sfânta Liturghie.
Chipul în care Hristos a așezat această Sfântă Taină este descris în Sfânta Evanghelie: „Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine și binecuvântând, a frânt și, dând ucenicilor, a zis: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu. Și luând paharul și mulțumind, le-a dat, zicând: Beți dintru acesta toți, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi și mulți se varsă spre iertarea păcatelor“. (Matei XXVI, 26-28).
Revenim în Sfântul Altar al bisericii. Slujba ajunge la momentul cel mai important. Teodosie spune: „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!“. Preoții prezenți sunt chemați să primească Sf. Împărtășanie, vin să-L primească pe Hristos și, cum altfel, decât cu frică duhovnicească, cu credință și cu dragoste, pentru că Sf. Împărtășanie este Hristos însuși, Trupul și Sângele Lui.
Dar, atenție!, cum este ținut Sfântul Potir (vas liturgic, de forma unui pahar sau a unei cupe cu picior, de mărimi diferite, în care se pune vinul şi apa pregătite la Proscomidie şi sfinţite în timpul Sfintei Liturghii pentru împărtăşirea clericilor şi poporului credincios) de Teodosie Satanicul? Cumva cu evlavie, cu profundă emoție duhovnicească, cu sfială, cu iubire și credință? A uitat, Teodosie, de cuvintele Sfântului Teofan Zăvorâtul: „Cel ce se apropie cu părere de rău pentru păcatele sale de Sfântul Trup și Sânge se mântuiește, iar cel ce se apropie cu nepăsare și dispreț SE OSÂNDEȘTE“?
Clipele de înălțătoare emoții, premergătoare momentelor de Sf. Împărtășanie, se apropie. Preoții, rând pe rând, vin cu evlavie să primească din Scumpul Sânge și Sfântul Trup Dumnezeiesc din Sfântul Potir, ținut de un netrebnic fariseu. Și mânia Domnului se arată și se îndreaptă către cel ce a păcătuit grav prin minciună, hoție, sodomie, desfrâu, trădare, ură, răzbunare, mândrie și alte păcate satanice.
Un netrebnic antihrist care, în loc să țină și să ocrotească cu smerenie Sfântul Potir și să împărtășească, după învățăturile canonice, de la primul și până la ultimul preot invitat la Sfânta Taină a Împărtășaniei, a scăpat Potirul și a vărsat Darul cel Veșnic, pentru că el, antihristul, era preocupat să acorde niște nenorocite de diplome… chiar în timpul Slujbei! Era obligatoriu ca Potirul Sfânt să fie ținut numai de Teodosie. Dar el ce a făcut? Cu o mână îl ținea și cu cealaltă împărțea/ semna diplome!!!
Acestea sunt grijile lumești ale Șpagoveanului nerușinat: iubirea de sine, circul, banii, afacerile necurate, relațiile nefirești, ura și răzbunarea față de frații preoți, gânduri, vorbe și fapte ale sale mult mai importante decât Însuși Domnul Hristos!
Atenție, Înalt Prea Păcătosule! Dumnezeu va cere de la tine, antihristule, Sângele și Trupul Său pe care le-ai vărsat și te va dezbrăca de haruri pentru această de neiertat nelegiuire a ta!
Și nu uita, nelegiuitule: la ce îți mai folosește să câștigi lumea întreagă, bogatule!, dacă tu ți-ai pierdut deja sufletul?
Nevrednicia lui Teodosie de a se apropia de Sfânta Împătășanie a dovedit-o chiar Dumnezeu, El arătându-i că a comis prea multe și netrebnice nelegiuiri, pentru că numai Dumnezeu a îngăduit să scape Potirul Sfânt din mâini, să îi arate, și el să priceapă (oare?) că nu mai este demn să se apropie de Merindele Vieții Veșnice, pentru că el însuși se împărtășește cu nevrednicie: „Cel ce mănâncă Pâinea aceasta sau va bea din Paharul Domnului cu nevrednicie, osânda își mănâncă și bea, nesocotind Trupul Domnului“. (Corinteni 11; 27-29).
Teodosie-cel-ce-ai-spurcat pe Hristos, ai auzit de cuvântul Mântuitorului, care ne învață: „Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi“(Marcu, Cap. 7). Oare înțelegi de aici că nu oricine este demn să primească și să ofere Sf. Împărtășanie?
Dar de cele scrise de proorocul Osie, ai auzit? Învață și ia aminte: „Au ascuns preoții calea și voia și porunca lui Dumnezeu, au omorât Sihemul și au făcut nelegiuire în poporul meu“.
Teodosie a comis nelegiuiri în poporul lui Dumnezeu și, iată!, Dumnezeu i-a trimis semne să se pocăiască, pentru că el nu mai are credința fierbinte și dragoste curată în sine, din tot sufletul și din toată inima.
Iubite credinciosule, care citești aceste rânduri, trebuie să înțelegi că, atunci când preotul varsă Sfânta Împărtășanie, fapta sa este deosebit de gravă, este un păcat de moarte, căci canoanele spun: „De va cădea ceva din Sf. Potir din neluare aminte a preotului ce slujește, DE MOARTE VA GREȘI. De va cădea pe scândură, pe jos, pe pământ, pe piatră, să lingă Dumnezeiescul Sânge cu limba și să-l înghită, iar de nu va fi cu putință, să răzuiască și să le ardă și cenușa s-o îngroape sub Sfânta Masă“ (Dumnezeieștile Liturghii, Buc., 1902, pag. 379).
Îți imaginezi, oare, tu, cititorule și bunule creștin, că ÎPS Teodosie, cu felul său blestemat, a procedat conform canonului? Nici vorbă! În lașitatea, nesimțirea și răutatea sa, el a aruncat vina pe unul dintre tinerii diaconi care slujeau, reproșându-i ipocrit că acesta nu ar fi ținut bine de Sf. Potir, deși era numai și numai datoria sa sfântă să ocrotească Sf. Potir!
Mai mult decât atât, potrivit canonului, era obligația lui personală să curețe și să ardă covorul pe care el însuși a împrăștiat Sângele și Trupul Domnului Iisus Hristos. Dar, laș cum este, pentru a nu isca discuții între preoții prezenți, care cunosc foarte bine ce înseamnă conținutul Sf. Potir și cât de grav este să verși Sf. Împărtășanie, îndemnat de Satana și caracterul său pătat, Teodosie i-a ordonat protoiereului Petrică Ciobanu să ardă el covorul, ceea ce dovedește nerușinarea, nesimțirea, indiferența și ticăloșia față de cele sfinte și duhovnicești.
Pieirea ta, va fi prin tine, Teodosie, pentru că ai fost și ești împotriva Domnului, Cel ce te poate ajuta, dar tu nu vrei și nu poți, pentru că nu crezi în El, pentru că tu nu ai niciun Dumnezeu!
Roagă-te, Teodosie:
– „Suflete al meu ticălos, suflete pătimaș, spăimântează-te văzând Preaslăvitele Taine, lăcrimează suspinând și, bătându-te în piept, strigă și zi: Doamne, curățește-mă pe mine, desfrânatul“.
– „Deschide ochii tăi, suflete al meu ticălos, să înţelegi ce erai mai înainte şi cum ai ajuns mai pe urmă“!
P.S. – Referitor la aces păcat grav comis de ÎPS Todosie, la data de 20 iulie 2016 m-am adresat cu o scrisoare către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și Preafericitului Daniel Ciobotea, Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei, Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
