Asociația NEAMUL ROMÂNESC contestă legalitatea Institutului pentru Studierea Holocaustului

0
132

Asociaţia NEAMUL ROMÂNESC

Petru Vodă, judeţul Neamţ

Telefon: 0766.266.764, e-mail: neamul_romanesc@yahoo.com

Nr. 1.02/15.02.2021

Excelenței Sale,

Domnului Klaus Iohannis,

Președintele României,

Administrația Prezidențială

                                                  DOMNULE PREȘEDINTE,

Asociația NEAMUL ROMÂNESC, prin reprezentantul său legal Vasilică Militaru, în calitate de președinte al Asociației, vă supune atenției prezenta SESIZARE privind funcționarea ilegală a Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, în baza exercitării, de către Președintele țării, a funcției de mediere între puterile statului, precum și dintre stat și societate, prevăzută de art. 80 al Constituției.

„(…) Aici sunt de acord cu venerabilul tovarăș Florian, este nevoie de o mai bună educație referitoare la ceea ce a fost Holocaustul pentru Europa, nu doar din România. Merg mai departe și susțin necesitatea…unor ore…nu, unei materii noi care să trateze doar acest fenomen. La sfârșitul liceului, fiecare elev să fi trecut  printr-o educație holocaustică temeinică, profesorii specializați să predea un Robert Faurisson, un Arthur R. Butz, un Norman Finklestein, Vasile Zărnescu, Gerard Menuhin, Piscoci-Dănescu, iar toate aceste lecții să fie evaluate sub formă de examen la bacalaureat, obligatoriu pentru orice profil, real sau uman.
În cursul orelor, elevul să fie familiarizat cu resursa aargh.vho, ce conține cele mai importante lucrări de cercetare despre Holocaust. La finalul acestei educații, elevul trebuie să fie capabil să susțină adevărul în fața oricărui impostor ce predică minciuni, ca Elie Wiesel, escrocul care și-a asumat identitatea lui Lazar Wiesel. Acesta a fost expus de Grunor Miklos, cel care l-a cunoscut pe adevăratul Wieselul din lagăr. Grunor Miklos s-a întâlnit cu Elie Wiesel “supraviețuitorul”  și a constatat că nu este același Wiesel cu care a fost coleg în lagăr,  nici măcar nu are tatuaj. (…).” (sursa: https://ioncoja.ro/alexandru-florian-la-europa-libera-trebuie-mai-multa-indoctrinare-holocaustica/

Recent, o instanță a Judecătoriei Sectorului 3 București a condamnat la închisoare un român, pe domnul colonel (rtg.) S.R.I. Vasile I. Zărnescu, pentru publicarea unor articole care conțineau puncte de vedere personale, dar susținute pe baza cercetărilor multor autori occidentali, privind holocaustul, cercetări realizate în ultimele decenii (cf. http://portal.just.ro/301/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30100000000642032&id_inst=301).

Constatăm că instanța a ignorat prevederile art. 29 și 30 din Constituția României privind libertatea de exprimare, garantată și de prevederile art. 11 al Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în deplin acord cu prevederile art. 19 al Declarației Universale a Drepturilor Omului, instituită de O.N.U. în 10 decembrie 1948.

Prin sentința dată, completul de judecată a admis, în mod exclusiv, numai optica directorului I.N.S.H.R. „E.W.“, Alexandru Florian (vezi foto – nota redacției), privind Holocaustul. Anticipăm că, prin această condamnare, Justiția a deschis o cutie a Pandorei, care va determina radicalizarea unui segment al societății românești, alimentat de atitudinea vădit antiromânească a instituțiilor de forță ale Statului român.

De pe portalul Judecătoriei, precum și din știrile apărute în multe mass media (de ex., https://www.timesofisrael.com/ex-intel-officer-jailed-in-1st-conviction-under-romanias-holocaust-denial-law/), am aflat că persoana „vătămată“, deci inițiatorul sesizării penale, a fost directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ (denumit în continuare I.N.S.H.R. „E.W.“).

Se înțelege că tot mai mulți români sunt pasibili să ajungă în pușcărie doar pentru că și-ar exprima public un punct de vedere personal (inclusiv pe pagina personală de socializare) asupra problematicii privind teoria „Holocaustului din România“, așa cum este ea difuzată de I.N.S.H.R. „E.W.“

Analizând pozițiile publice ale I.N.S.H.R. „E.W.“, se observă că acesta, în mod discreționar, interzice orice opinie despre problematica Holocaustului care este contrară viziunii propriilor angajați și a liderilor comunității evreiești din România.

În decursul anilor, directorul Alexandru Florian a implicat Institutul într-o permanentă vânătoare de vrăjitoare. Ignorând actul mântuitor al iertării și al pocăinței pentru greșelile trecutului, specifice credincioșilor creștini români, I.N.S.H.R. „E.W.“ a cerut imperios condamnarea cinstirii martirilor români din temnițele comuniste, sub pretextul îmbrățișării de către aceștia, în tinerețe, a unor ideologii legionare.

În viziunea I.N.S.H.R. „E.W.“, comemorarea publică (pomenirea creștină) a românilor încarcerați sau uciși în temnițele staliniste, cum ar fi Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu, Radu Gyr și mulți alții, este un act de antisemitism.

La fel, Alexandru Florian, în calitatea de director al I.N.S.H.R. „E.W.“, a cerut demolarea tuturor statuilor, schimbarea denumirii străzilor care purtau numele unor personalități ale Culturii, Spiritualității și Istoriei României, interzicerea emiterii de către Banca Națională a unor efigii aparținând Patriarhilor Țării, scoaterea unor cuvinte din dicționar, ștergerea unor mari evenimente din Istoria Țării și alte asemenea agresiuni axiologice.

Alexandru Florian: „Conform datelor sociologice pe care Institutul Wiesel le-a comandat, într-adevăr nivelul de informare referitor la Holocaust în România este precar în societatea autohtonă. Este nevoie de dezvoltarea politicilor educaționale referitoare la istoria Holocaustului din România.” (text și foto: https://ioncoja.ro/alexandru-florian-la-europa-libera-trebuie-mai-multa-indoctrinare-holocaustica/).

La o analiză mai atentă, am constatat că I.N.S.H.R. „E.W.“ funcționează în mod ilegal, chiar de la înființarea lui, iar angajații acestuia, plătiți din bani publici – cărora de la 1 martie 2017 chiar li s-au dublat salariile –, și-au depășit competențele stipulate prin reglementările legale, în detrimentul scopului și obiectivelor inițiale.

1. Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ a fost înființat fără respectarea legii și, prin urmare, funcționează în mod ilegal.

I.N.S.H.R. „E.W.“ a fost înființat prin emiterea Hotărârii de Guvern nr. 902/04.05.2005. Activitatea și organizarea I.N.S.H.R. „E.W.“ a fost completată apoi prin prevederile H.G. nr. 866/23.08.2012, ale H.G. nr. 1066/26.11.2014 și ale H.G. 625/31.08.2016.

Toate cele patru Hotărâri de Guvern au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 11, lit. (c) al Legii nr. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor: „Art. 11. În realizarea atribuțiilor sale, Guvernul îndeplinește următoarele atribuții speciale: (…) c) emite Hotărâri pentru organizarea executării legilor“.

H.G. nr. 902/ 04.05.2005 privind înființarea I.N.S.H.R. „E.W.“ invocă: „În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 5, pct. 16 din H.G. nr. 79/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii și Cultelor, cu modificările ulterioare“.

Practic, I.N.S.H.R. „E.W.“ a fost înființat printr-o Hotărâre de Guvern pentru organizarea executării unei alte Hotărâri de Guvern.

La înființarea, prin Hotărâri de Guvern, a tuturor celorlalte institute naționale, au fost invocate prevederile unei anumite legi, cu respectarea prevederilor Legii nr. 90 din 26 martie 2001. Numai pentru înființarea I.N.S.H.R. „E.W.“, Guvernul a emis o Hotărâre „pentru organizarea executării unei Hotărâri de Guvern“ și nu pentru „organizarea executării unei Legi“, așa cum prevede explicit Legea nr. 90/2001. Deci, H.G. nr. 902/04.05.2005 a fost emisă în mod ilegal.

2. I.N.S.H.R. „E.W.“ își depășește competențele legale, desfășurând activități ample de monitorizare a societății românești – practic, de spionaj cultural – în vederea incriminării unor cetățeni români pe motive de antisemitism.

Analizând cu mare atenție toate articolele H.G. privind activitatea I.N.S.H.R. „E.W.“, nu am identificat nici o referire la vreo atribuție a I.N.S.H.R. „E.W.“, finanțat din bani publici, privind „monitorizarea antisemitismului din România“.

Articolele 3 și 4 ale H.G. nr. 902/ 04.05.2005 prezintă în mod explicit obiectul de activitate și atribuțiile I.N.S.H.R. „E.W.“ privind cercetarea științifică și documentarea istorică a „Holocaustului din România“, fără vreo referire la activități de monitorizare a antisemitismului și nici la necesitatea întocmirii vreunui „Raport de monitorizare a antisemitismului“.

Organigrama I.N.S.H.R. „E.W.“ nu prezintă nici un angajat cu funcții de răspundere privind „monitorizarea antisemitismului din România“.

Se naște întrebarea legitimă: care angajat plătit din banii publici din cadrul I.N.S.H.R. „E.W.“ și în baza căror prevederi legale desfășoară acest „Proiect în curs“ privind „Monitorizarea antisemitismului din România“, prezentat pe pagina online a I.N.S.H.R. „E.W.“?

Urmărirea a vreo 10 milioane de utilizatori facebook din România este o acțiune care necesită foarte mult timp (cf. https://www.inshr-ew.ro/portfolio-item/raport-antisemitism/).

3. I.N.S.H.R. „E.W.“ publică date extrem de imprecise privind dimensiunea „Holocaustului din România“.

Legile speciale din România pedepsesc, cu închisoare de până la 3 ani, „negarea, contestarea sau minimalizarea, în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului ori a efectelor acestuia“.În baza prevederilor legale pendinte, orice lucrare științifică prin care s-ar aborda exactitatea numărului victimelor holocaustului intră sub incidența legii, autorul/autorii ei suportând pedepsele penale.

Conform prevederilor H.G. nr. 902/04.05.2005, I.N.S.H.R. „E.W.“ este un institut cu atribuții de cercetare și documentare științifică privind „Holocaustul din România“, având ca angajați un șef serviciu cercetare științifică, patru cercetători științifici și doi experți.

De pe pagina on-line de prezentare a I.N.S.H.R. „E.W.“ descoperim o relativizare prin imprecizie a numărului victimelor „Holocaustului din România“. Pe pagina intitulată „Holocaustul în România“ (cf. https://www.inshr-ew.ro/holocaustul-in-romania/), dimensiunea „Holocaustului din România“ este prezentată astfel: „Numărul evreilor români și al evreilor din teritoriile aflate sub administrație românească uciși în timpul Holocaustului nu a putut fi stabilit cu precizie absolută. Concluzia, în acest sens, a Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România este că, în timpul Holocaustului, în România și în teritoriile aflate sub controlul său ar fi fost uciși sau ar fi murit între 280.000 și 380.000 de evrei români și ucraineni. În Holocaust ar fi pierit și aproximativ 135.000 de evrei români care trăiau în partea din nordul Transilvaniei, aflată sub administrarea Ungariei în urma raptului comis prin Dictatul de la Viena, precum și 5.000 de evrei români care se aflau atunci în alte țări din Europa“. Urmează o prezentare detaliată a dimensiunilor «Holocaustului din România»“.

Vă rugăm să identificați – dacă este posibil – rigoarea științifică, specifică unui institut de cercetare, în indicarea următoarelor date privind victimele „Holocaustului din România“: „au murit sau au fost uciși între 280.000 și 380.000 de evrei români și ucrainieni“; „au pierit și aproximativ 135.000 de evrei români care trăiau în nordul Transilvaniei“; „aproximativ 132.000 de evrei au fost deportați la Auschwitz, în lunile mai-iunie 1944 din nordul Transilvaniei, stăpânit de Ungaria“; „între 105.000 și 120.000 de evrei români deportați au murit ca rezultat al expulzărilor în Transnistria“; „în regiunea Transnistriei, între 115.000 și 180.000 de evrei locali au fost lichidați“; „între 45.000 și 60.000 de evrei au fost omorâți în Basarabia și Bucovina de către trupele germane și române în 1941“; „cel puțin 15.000 de evrei din Regat au fost uciși în progromul de la Iași“.

Vă rugăm să remarcați pretinsa activitate de cercetare științifică, desfășurată timp de 15 ani, a unui „institut“ care prezintă numărul „victimelor Holocaustului“ cu marjă de eroare de 100.000 morți (între 280.000 și 380.000), sau de 65.000 morți (între 115.000 și 180.000) sau de 15.000 morți (între 45.000 și 60.000).

Cum poate aprecia un procuror sau judecător al României fapta de minimalizare a numărului victimelor holocaustului, pedepsită penal de legile speciale, dacă toate datele considerate oficiale sunt prezentate, în mod exclusiv, de I.N.S.H.R. „E.W.“ – instituție „științifică“ care se vrea credibilă -, prin evaluări ca „aproximativ“, „între“ și „cel puțin“?!

Domnule Președinte,

Aducem la cunoștința Excelenței Voastre faptul că, deși aceste date sunt absolut incerte, fiind relativizate chiar de către I.N.S.H.R. „E.W.“, totuși România a fost plasată pe locul al doilea drept țara cea mai criminală, după Germania, în privința dimensiunii „Holocaustului“. Astfel, se pronunță sentința acuzatoare: „Referindu-se la România, Raul Hilberg a afirmat că nici o țară, în afara Germaniei, nu s-a implicat în masacrarea evreilor la o asemenea scară, cu cea mai mare implicare“. Abrupt, fără a se prezenta cine este persoana citată, sursa bibliografică, data și contextul afirmației sau documentația explicativă.

Am căutat, pe pagina I.N.S.H.R. „E.W.“, o prezentare a numărului total al victimelor Holocaustului, precum și vreun tabel comparativ, cu indicarea numărului de victime la nivelul fiecărei țări, pentru a stabili „scara masacrelor“ din România raportată la ponderea acestora din alte țări. Normal era ca o acuzație atât de gravă să fie susținută de probe concludente. Nu am găsit nici o astfel de probă.

Având în vedere legislația specială în vigoare, prin excelență antiromânească, orice român care ar îndrăzni să comenteze aceste date și afirmații „oficiale“, prezentate de I.N.S.H.R. „E.W.“ ca fiind „certe cu aproximație“, poate fi condamnat oricând la închisoare pentru negarea sau minimalizarea „Holocaustului“.

Practic, orice demers de cercetare sau de abordare a temei „Holocaustului din România“, în afara viziunii proprii a I.N.S.H.R. „E.W.“ și fără acordul expres al „institutului“, poate să fie taxat drept infracțiune de către unii magistrați ignoranți. Căci trebuie să admitem ca o axiomă că, dacă înainte de 1989 nu s-a vorbit și nu s-a scris nimic despre holocaust, în schimb, după 1990, s-a prezentat numai punctul de vedere al comunității evreiești, absolut părtinitor, referitor la holocaust. Ca atare, opinia publică, în genere, și funcționarii statului – îndeosebi magistrații, implicați în gestionarea legilor pendinte – sunt afectați de o ignoranță funciară privind problematica holocaustului.

4. I.N.S.H.R. „E.W.“ s-a erijat în acuzatorul public al Academiei Române.

În susținerea celor afirmate anterior, proba adusă este cuvântul rostit de directorul Alexandru Florian în aula Academiei Române, în data de 26 noiembrie 2020, intitulat «Mesajul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ către Academia Română».

În locul prezentării unor ultime descoperiri deosebite, ca urmare a activității de cercetare și documentare a specialiștilor holocaustiști din cadrul I.N.S.H.R. „E.W.“, directorul institutului a prezentat un „Raport de monitorizare a activității Academiei Române“. Acesta s-a prezentat, în fața academicienilor români, numai cu o trecere în revistă a acțiunilor academicienilor, din ultimii 15 ani, considerate ca fiind antisemite și de negare a holocaustului: „Avem în vedere manifestări publice ale unor membri sau membri corespondenți ai Academiei, directori sau cercetători din institutele păstorite de acest for cultural“.

Nu există nici o referire privind ultimele descoperiri arhivistice importante care să fi dus la corectarea sau stabilirea cu „precizie absolută“ a numărului victimelor „Holocaustului“ (cf. http://www.inshr-ew.ro/wp-content/uploads/2020/11/INSHR-EW-Antisemitism-si-violenta-politica-in-Romania-interbelica.pdf).

5. I.N.S.H.R. „E.W.“ dovedește superficialitate în studierea problemei victimelor Holocaustului”.

Pe pagina veche a Institutului, la capitolul intitulat „Proiecte în desfășurare – Înregistrarea numelui victimelor Holocaustului din România“, cele mai consistente liste – „Lista deportați evrei“, „Lista evrei muncă obligatorie“ și „Lista orfani evrei“ –  conțin niște tabele cu nume, având majoritatea rubricilor necompletate și fără o numerotare a acestora, din care să se înțeleagă actualizarea numărului persoanelor descoperite și data identificării acestora. Ultima actualizare a pdf-urilor este din anul 2015 – deci de 5 ani nimeni nu a mai actualizat nici o listă, nimeni nu depus nici un fel de activitate pentru salariul primit.

Celelalte liste, din totalul de 13 prezentate ca „Proiect în desfășurare“, conțin între 9 și 371 nume. Este evident că proiectul a fost abandonat, dar a figurat ca activitate efectuată, pentru care „institutul“ a fost plătit (cf. http://www.inshr-ew.ro/ro/proiecte/proiecte-in-desfasurare/memoria-publica-a-holocaustului/123-memoria-publica-a-holocaustului.html).

6. La I.N.S.H.R. „E.W.“, accesul la informațiile privind „Holocaustul” se plătește cash.

Pe pagina intitulată «Revista I.N.S.H.R. „E.W.“», toate articolele sunt prezentate în limba engleză. Practic, revista «Holocaust – studii și cercetări“ este anuarul I.N.S.H.R. „E.W.“», un institut plătit din banii contribuabililor români.

Românul preocupat să afle ultimele noutăți privind cercetările Holocaustului este obligat să cunoască limba engleză și să plătească 3 euro pentru descărcarea fiecărui articol de pe net (cf. http://www.inshr-ew.ro/category/publicatii/revista/).

7. Românul care vrea să studieze „Holocaustul“ poate consulta documentația numai fizic, la sediul institutului.

Remarcăm incoerența datelor privind numărul publicațiilor deținute de Biblioteca I.N.S.H.R. „E.W.“, număr care oscilează de la 2.000, la 3.499 până la 4.500.

Pe prima pagină de prezentare este prezentată Biblioteca Institutului cu specificația: „Peste 4.500 de volume, cărți și periodice, care pot fi consultate fizic la sediul institutului nostru. Lista lor poate fi consultată online“.

Accesând următoarea pagină, intitulată „Biblioteca“, se menționează: „Peste 2.000 de volume, cărți și publicații. Acestea pot fi consultate fizic la sediul institutului“  (cf. http://www.inshr-ew.ro/biblioteca/).

Lista articolelor conține numai 3.499 înregistrări, nici 4.500 și nici 2.000, majoritatea având autori străini și fiind scrise în limba engleză sau franceză (cf. http://www.inshr-ew.ro/biblioteca/lista).

Studierea sau abordarea subiectului „Holocaustului din România“ este un subiect tabu, destinat exclusiv unor „aleși“, care poate deveni un pericol pentru orice cercetător „ne-evreu“, în condițiile în care inclusiv unii academicieni ai României au fost acuzați, în mod public, de negarea sau minimalizarea Holocaustului în lucrările lor. Cea mai recentă acuză de „minimalizare a Holocaustului“ i s-a adus chiar președintelui Academiei Române, academicianul Ioan Aurel Pop!

Vedeți, pe larg, aici:

În concluzie, studierea „Holocaustului din România“ a devenit apanajul exclusiv al angajaților institutului dirijat de Alexandru Florian, I.N.S.H.R. „E.W.“, care este o platformă de denigrare a României prin utilizarea unor date și texte arbitrare, lipsite de orice bază științifică, statistică și documentară.

Această concluzie întărește pericolul adâncirii faliei dintre „evrei“ și „ne-evrei“, creată în mod artificial de politicienii români prin prevederile neinspirate din legile speciale. Reamintim că această segregare a societății românești a fost creată de Parlamentul României și validată de Excelența voastră, Președintele României, prin adoptarea și, respectiv, prin promulgarea Legii nr. 217/2015 și a Legii nr. 157/ 2018, privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului. Aceste legi speciale au cauzat împărțirea populației României în două categorii distincte și absolut inegale: „evrei“ (circa 5.200, înregistrați la ultimul recensământ) și „ne-evrei“ (circa 20 de milioane).

La momentul oportun, v-am prevenit asupra caracterului xenofob și discriminatoriu al unei asemenea segregări extremiste, de tip rasist, între semiți („poporul ales“ al evreilor, de circa 20 de milioane în toată lumea) și ne-semiți (toate celelate popoare de pe Planetă, însumând circa 7 miliarde de persoane). Nu am identificat nicio măsură legală de corectare a acestor legi antiromânești arbitrare, nerealiste, care nu reflectă existența antisemitismului în România și, nicidecum, riscul creșterii acestui fenomen, așa cum se întâmplă îu Occidentul democratic. Or, tocmai prin promulgarea acestor legi se creează contextul apariției antisemitismului în țara noastră.

Vă rugăm să identificați și să dispuneți toate măsurile pentru intrarea în legalitate a I.N.S.H.R. „E.W.“. În caz contrar, vă rugăm să dispuneți desființarea acestui institut ilegal și crearea unui alt Institut cu reprezentare națională, inclusiv cu specialiști români, pentru echidistanța cercetărilor.

De asemenea, vă rugăm să dispuneți identificarea soluțiilor eficiente și competente pentru intensificarea cercetărilor privind stabilirea exactă a dimensiunilor „Holocaustului din România“, pe care I.N.S.H.R. „E.W.“ nu a reușit să o demonstreze până acum – dovedindu-și ineficiența.

Poporul român are nevoie de publicarea urgentă a unor date precise, probate și argumentate științific, inclusiv cu documente de arhivă.

Constituie un act de crimă națională, culpabilizarea nedreaptă și perpetuă a întregului popor român pentru comiterea vreunui holocaust.

Catalogarea țării, în integralitatea ei, ca a doua țară criminală la nivel mondial, este o declarație de război la adresa României.

După 15 ani de huzur pe banii publici, I.N.S.H.R. „E.W.“ plasează Holocaustul din România sub spectrul acelorași ambiguități fomulate în Parlamentul României, încă din anul 2002, de academicianul Răzvan Theodorescu: În România nu a avut loc un Holocaust, dar România, prin Guvernul Antonescu a participat la Holocaust”.

Asociația Neamul Românesc își dorește descoperirea și prezentarea adevărului istoric privind „Holocaustul din România“, care ar produce o conciliere între evreii reprezentați de I.N.S.H.R. „E.W.“ și români.

Cu deosebită considerație,

Vasilică Militaru,

Președintele Asociației Neamul Românesc, ing. dipl. și licențiat în Teologie.”

Nota redacției: Sesizarea privind funcționarea ilegală a Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel, adresată Președintelui României, a fost înregistrată la Departamentul Constituțional Legislativ al Administrației Prezidențiale, sub nr. DCL/318/16.02.2021.

În atenția Institutului Național pentru studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”

■ STRUMA (cu 769 cetățeni evrei la bord, scufundată la 24.02.1942 de un submarin sovietic – (https://rezistenta.ro/masacru-in-zori-torpilarea-navei-struma-cea-mai-mare-tragedie-din-marea-neagra/) nu a fost prima navă care a plecat din România cu emigranţi evrei.

■ Între 1938 şi septembrie 1940, alte 25 de vase au plecat din porturile româneşti, cu 17.000 emigranţi evrei din Germania, Austria, Polonia, cei mai mulţi cu destinaţia Palestina.

● După ce Ion Antonescu a preluat puterea, alţi 4.800 de evrei au plecat (între 1940 – 1941) din porturi româneşti spre Palestina.

Refugiați evrei la bordul unei nave, privind prin hublou spre „Pământul Făgăduinței”.

● După 1933, România a devenit o ţară de refugiu şi de tranzit pentru evrei, porturile româneşti, Constanţa, Tulcea, Sulina, Galaţi devenind porţi prin care emigranţii părăsesc continentul unde viaţa, bunurile, libertatea le erau ameninţate.

● Din 1938 până la începerea războiului (1septembrie 1939), cu ajutorul a 25 de vase, 12.801 evrei din Germania, Austria, Polonia, Cehoslovacia părăsesc Europa prin porturile româneşti de la Marea Neagră şi Dunăre. În anul 1939, alţi 4.174 li se alătură.

Precizare: odată cu închiderea porturilor italiene, în iunie 1940, porturile româneşti rămân singura ieşire din Europa.

Memorialul victimelor de pe nava STRUMA din Așdod, Israel.

NAVE cu refugiaţi evrei

♥ prin portul Sulina: „Hilda“ – 728 pasageri (noiembrie 1939), „Sakarya“ – 2.385 pasageri (februarie 1940), „Pentho“ – 509 pasageri (septembrie 1940).

♥ prin portul Tulcea: „Milos“ -711 pasageri (octombrie 1940), „Pacific“ – 1.067 pasageri (octombrie 1940), „Atlantic“ – 1.800 pasageri (octombrie 1940);

♥ prin portul Constanţa: „Darien II“ – 800 pasageri (februarie 1940), „Struma“ – 769 pasageri (decembrie 1941);

♥ alţi emigranţi au plecat spre Palestina cu unele ambarcaţiuni mici, cu doar câţiva pasageri la bord: vasul „Hoinarul“- 19 pasageri (iulie 1941), vasul „Crai nou“ – 12 pasageri (octombrie 1941) etc.

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentLanțul slăbiciunilor sexuale din Sinodul B.O.R.
Articolul următorExistă filmări obscene în care apare P.F. Daniel
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here