În luna iulie 1985 au fost finalizate lucrările la cargoul „Moineşti“ (pavilion: România, IMO: 8503890, indicativ: YQOH, port de înregistrare: Constanţa, 8.825 tdw., 6.047 trb., 3.534 trn., lungime: 136,73 m, lăţime: 17,70 m, înălţime: 22,75 m, pescaj: 8,10 m, echipaj: 38 membri, nr. punţi: 2, propulsie: motor tip 6L52/ 55A, licenţă: MAN, constructor: I.C.M. Reşiţa, 1982, principiu de funcţionare: diesel, ireversibil, 4 timpi, simplu efect, 6 cilindri, 520 x 550, 1ELC, turaţie: 450 rotaţii/ minut, puterea maşinii: 6.000 c.p., 4.413 Kw., viteza: 15 Nd., motor auxiliar: 3 x 300/ SKL – DMR 6 NVD 26A – 2, caldarine: 1CAUX-ACV-AZL, 29/ 7, 1CAUX-ACV-GEV, 125/ 7, generatoare: 3 x 200, 1 x 400 Kw., 380V, 50 Hz., CA, combustibil: păcură, bunker: 574 to., autonomie: 8.000 Mm, echipamente de navigaţie şi radiocomunicaţie: girocompas, loch electric, radar, radiogoniometru, radiotelefon, sondă ultrason, staţie radio, capacitate mărfuri vrac: 11.980 mc, capacitate mărfuri generale: 11.067 mc, cherestea pe punte: 910 to., nr. magazii: 8, nr. guri magazii: 4, instalaţii de încărcare/ descărcare: 4 macarale x 5/ 3,2 to., constructor: iulie 1985, Şantierul Naval Tulcea).
După anul 1990 a mai purtat numele „Interocean 2“ (1999) şi „Stella M“ (2000; pavilion: Panama, armator: „Romanian Maritime“ – România.
Cotidianul „România liberă“ prezenta astfel evenimentul:
„Primul cargou maritim construit la Tulcea, gata de drum[1]
În dotarea flotei noastre maritime comerciale, a intrat recent o nouă navă: cargoul «Moineşti» de 7.500 tdw.
N-am zăbovi mai mult asupra acestui fapt, în aparenţă obişnuit, dacă evenimentul n-ar avea o semnificaţie deosebită: «Moineşti» este prima navă maritimă realizată de către şantierul naval tulcean, cea mai tînără întreprindere de construcţii navale din ţară.
Am putea spune chiar că acest cargou s-a ridicat odată şi împreună cu Întreprinderea de Construcţii Navale şi Utilaj Tehnologic Tulcea, astăzi o unitate industrială de prim rang a industriei româneşti, care poate produce: cargouri de 7.500 tdw. şi 15.000 tdw., tancuri maritime de buncheraj, remorchere maritime, nave de pescuit maritim costier, nave de degajare, barje şi de diverse tipuri şi capacităţi şi multe alte produse de mare importanţă pentru economia naţională.
(…) Dar, să revenim la cargoul «Moineşti», care, în scurt timp, va ridica ancora pentru a străbate mările şi oceanele lumii, purtînd marca «Fabricat la Tulcea, în România».
Acesta are următoarele caracteristici: 136,86 m lungime, 17,7 metri lăţime şi 22,75 metri înălţime totală. Motorul principal, fabricat la uzinele din Reşiţa, dezvoltă 6.100 cai putere. Capacitatea maximă de încărcare este de 8.700 tone mărfuri generale.
Nava e dotată, printre altele, cu aparatură radar de cel mai înalt nivel, precum şi cu calculator pentru stabilirea celor mai optime itinerare. (…)“.
Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.
Precizare: unele dintre informațiile din acest articol sunt valabile până la 31 decembrie 2010, data finalizării cărții.
[1] Ion Popovici, „Primul cargou maritim construit la Tulcea, gata de drum“, în „România liberă“, Anul XLIII, nr. 12652, 25, iulie 1985, pag. 1, 5.
