În anul 1895, în dotarea Serviciului de Navigaţie Fluvială a intrat nava (cu zbaturi) de pasageri „Principele Carol“ (pavilion: România, armator: N.F.R., port de înregistrare: Turnu Severin, 459 trb., corp din oţel, punte din lemn, 431 trn., lungime: 69,50 m, lăţime: 7,75 m, înălţime: 2,90 m, pescaj: 1,60 m, propulsie: maşină cu triplă expansiune, puterea maşinii: 1.000 c.p., viteza: 22 km/ h, combustibil: păcură, capacitatea depozitului de combustibil: 46 to., consum: 600 kg/ h, capacitate de transport: 900 persoane şi 20 to. mărfuri, constructor: 1894, corpul de Şantierul Naval Turnu Severin[1], maşina la Casa Escher Vyss – Zürich, preţ: 724.000 lei).
În anul 1913, în timpul Războiului Balcanic, a fost utilizată la transportul de trupe.
După intrarea României în Primul Război Mondial (27 august 1916), nava a fost rechiziţionată de Marina Militară şi, împreună cu alte şase şlepuri, a intrat în componenţa „Spitalului Naval“ (comandant: căpitan dr. Regnault Herter) din cadrul Flotilei de Operaţiuni, pe care au însoţit-o pe toată perioada războiului (1916-1918).
Pentru a fi protejată împotriva distrugerii cauzate de ostilităţile din cele două războaie mondiale a staţionat în Delta Dunării şi apoi la Orşova.
A fost primul pasager fluvial de construcţie românească.
După anul 1945 a mai purtat numele „Republica Populară Română“.
Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.
[1] Tot în Şantierul Naval din Turnu Severin au mai fost construite: remorcherul „Ştefan cel Mare“, vaporaşul pentru curse locale „Calafat“, remorcherul „Călăraşi“, navele de pasageri şi poştă „Cernavodă“, „Domnu Tudor“, „Vasile Lupu“ şi „Giurgiu“; de asemenea, tot aici a fost construit şi yachtul „Draga“, pentru Regina Serbiei.
