„Principele Carol“ – primul pasager fluvial de construcție românească

0
305
Nava fluvială de pasageri „Principele Carol I“ a fost construită în Șantierul Naval Turnu Severin.

În anul 1895, în dotarea Serviciului de Navigaţie Fluvială a intrat nava (cu zbaturi) de pasageri „Principele Carol“ (pavilion: România, armator: N.F.R., port de înregistrare: Turnu Severin, 459 trb., corp din oţel, punte din lemn, 431 trn., lungime: 69,50 m, lăţime: 7,75 m, înălţime: 2,90 m, pescaj: 1,60 m, propulsie: maşină cu triplă expansiune, puterea maşinii: 1.000 c.p., viteza: 22 km/ h, combustibil: păcură, capacitatea depozitului de combustibil: 46 to., consum: 600 kg/ h, capacitate de transport: 900 persoane şi 20 to. mărfuri, constructor: 1894, corpul de Şantierul Naval Turnu Severin[1], maşina la Casa Escher Vyss – Zürich, preţ: 724.000 lei).

În anul 1913, în timpul Războiului Balcanic, a fost utilizată la transportul de trupe.

Timbru din anul 1981, reprezentând nava „Republica Populară Română“, emis cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la înființarea Comisiei Europene Dunărene.
Timbru din anul 1981, reprezentând nava „Republica Populară Română“, emis cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la înființarea Comisiei Europene Dunărene.

După intrarea României în Primul Război Mondial (27 august 1916), nava a fost rechiziţionată de Marina Militară şi, împreună cu alte şase şlepuri, a intrat în componenţa „Spitalului Naval“ (comandant: căpitan dr. Regnault Herter) din cadrul Flotilei de Operaţiuni, pe care au însoţit-o pe toată perioada războiului (1916-1918).

Pentru a fi protejată împotriva distrugerii cauzate de ostilităţile din cele două războaie mondiale a staţionat în Delta Dunării şi apoi la Orşova.

A fost primul pasager fluvial de construcţie românească.

După anul 1945 a mai purtat numele „Republica Populară Română“.

Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.


[1] Tot în Şantierul Naval din Turnu Severin au mai fost construite: remorcherul „Ştefan cel Mare“, vaporaşul pentru curse locale „Calafat“, remorcherul „Călăraşi“, navele de pasageri şi poştă „Cernavodă“, „Domnu Tudor“, „Vasile Lupu“ şi „Giurgiu“; de asemenea, tot aici a fost construit şi yachtul „Draga“, pentru Regina Serbiei.

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentEnigmă neelucidată: dispariția comandantului Liviu-Iulian Iliescu de la bordul navei „Morning Cloud“
Articolul următorRemorcherul „Cetatea”, o legendă a navigaţiei fluviale româneşti, a fost prădat și distrus
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.