Lucrarea „În fața Golgotei“ (București, Editura: Sf. Gheorghe-Vechi, 2003) a preotului profesor Ion Buga este un adevărat rechizitoriu la adresa lui Teodosie Snagoveanu, fost episcop vicar de București, în prezent arhiepiscop al Tomisului, pe lângă celelalte lucrări „Rugați-vă pentru fratele Teoctist“ (2005) și „Fascinația haosului“ (2009).
În acest context, trebuie să atrag atenția asupra faptului că fragmentele pe care le redau mai jos nu au fost niciodată contrazise de netrebnicul de la malul Mării, dar nici nu-i face vreo plăcere să audă despre ele și despre autor(i). Selectarea textului este cauzată de obrăznicia „înaltului ierarh“ de a dezinforma opinia publică într-un comunicat remis presei (28.07.2016) în care se suține cu nerușinare că: „(…) nu a fost colaborator al Securităţii, având două decizii de necolaborare (2425/ 28.08.2007 şi 708/ 20.12.2007). Probabil că autorul acesteia, jurnalistul Constantin Cumpănă, (securistul cu faţă de revoluţionar) este invidios pe deciziile IPS Teodosie, deoarece Constantin Cumpănă a fost dovedit ca fiind colaborator al Securităţii, prin decizia 1747/30.03.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (…)“.
Așadar, în 2016, Teodosie susține cu adrese de la C.N.S.A.S. din 2007 că nu a fost informator, așa cum și într-un interviu acordat Agentiei de Presă ROMPRES, apărut la data de 5 februarie 2003, el mințea cu aceeași obrăznicie, nerușinare și nesimțire, că: „(…) Am refuzat sa colaborez cu serviciile de Securitate“.
Ulterior, peste câțiva ani (2006), în arhiva C.N.S.A.S. a fost descoperit dosarul (nr. 22227/ 30.09.1987) de informator al Securității al acestui antihrist (nume conspirativ „Mache“), declarațiile lui rămânând la fel de cinice și nerușinate, el susținând că racolarea sa din 29 septembrie 1987 a avut scopuri înalte, de interes național!
În context, antihristul a afirmat în fata presei că a semnat angajamentul de informator în sediul Miliției, sub „presiuni inimaginabile“, că nu i s-a dat drumul din clădire până nu a semnat acel ANGAJAMENT cu Satana, documentul fiind, zice el, „un fel de jurământ de credință pentru țara, față de neam“: „Pot să vă spun că am semnat un angajament, dar numai pentru probleme majore. Am refuzat să fac poliție politică. A fost o necesitate de moment, eram în sediul Militiei. Dosarul meu are trei sau cinci file“.
În realitate, Teodosie intrase deja în atenția Securității, care, prin raportul secret nr. 001600 din 28.09.1987, întocmit de maior V. Căciulă și aprobat de colonelul Gorun și lt.-col. Ionel Grigorescu, propunea „recrutarea în calitatea de informator a numitului Petrescu Macedon, asistent teolog la Institutul Teologic Ortodox București“.
Vă redau mai jos câteva fragmente din lucrarea „În fața Golgotei“, în care autorul, preotul profesor Ion Buga, devoalează (încă din anul 2003) calitatea de informator al Securității a netrebnicului ierarh de la malul Mării, demonstrând cinismul, obrăznicia, nerușinarea, nesimțirea și minciunile acestui antihrist.
„(…) Chestia cu «demoniacul episcop», bunăoară, începând cu noaptea Paștelui – Neptun 2002 a fost depășită înspre satanism. Iar că aș fi pus la cale șantajarea lui Teodosie, apare ca poanta anului și dacă aș fi reușit să fac așa ceva aș fi intrat în cartea recordurilor la capitolul «Cele șapte minuni ale lumii». Cum ar putea fi șantajat ilustrul urmaș al Primului chemat, care afirmă că «Apostolul Andrei mă aștepta la Tomis de 2000 de ani»? Este certă confuzia doctorului în Teologie biblică (doctor Cornițescu) în ceea ce privește pe apostolul care-l aștepta pe Godot la Constanța.
În realitate e vorba, nu de Andrei, ci de Iuda, care așteaptă pe câte unul asemenea lui, vânzător, la colțul istoriei, pentru a-i preda sfoara și săpunul din dotare, plus binecuvântări pe totdeauna. Oare Apostolul Andrei să-i fi plătit lui Teodosie cele patru miliarde lei (numai în Constanța), începând cu anul 2000, cu mult înainte de a fi ales?
(…) Teodosie nu a fost în vremea aceea decât un obscur informator al Securității, care, printre altele (îl supraveghea din aproape pe Părintele Sofian și pe alți «periculoși de la Antim»), se ocupa cu adunatul fițuicilor rămase prin bănci de la candidații care dădeau examen la seminar sau la Institutul Teologic ca nu cumva să existe vreun manifest împotriva lui Ceaușescu.
Supranumele de «Șpagoveanu» l-am auzit prima oară tot la P. David, fiindcă eu habar nu aveam cu ce se ocupa acest nefast personaj și nici acum nu m-ar interesa, dacă nu m-ați teroriza la nesfârșit sub directa lui îndrumare. Apucăturile de securist și le manifestă din plin acum, la Constanța, unde și-a adus din București 12 «ucenici», studenți la Teologie, pentru care a plătit din banii Arhiepiscopiei Tomisului, în vara anului 2002, 160.000.000 lei pentru bursele rămase la București și pe care i-a infiltrate printre studenți să-i consemneze pe cei care vin la cursurile mele. Drept care, tot anul universitar 2001-2002 am predat la câțiva I.D.D.-iști, oameni cu mai multe facultăți, singurii care au avut curajul să înfrunte mânia viitoare a celui care conduce treburile Arhiepiscopiilor (Constanța și București), ale Primăriei și ale PSD-ului din Constanța, din elicopterul pus la dispoziție de Guvernul Năstase (prim-ministru la acea vreme – n.red.) pentru a-și rezolva cu maximă eficiență marile afaceri din Capitală și din toată țara, afaceri care i-au asigurat o avere personală cifrată la câteva milioane de dolari, în timp ce mie mi-a tăiat salariul de 120 dolari pe lunile octombrie-ianuarie, singurul meu venit de 25 de ani de când sunt în învățământ.
Desigur, niciun om cu mintea întreagă nu râvnește la o asemenea avuție blestemată, dar puținul pe care mi l-a hărăzit Dumnezeu este minimul necesar pentru «viața fericită» care nu se mai termină de la marele Cârmaci (referire la Nicolae Ceaușescu – n.red.) împușcat solemn, până la actualul (referire la Ion Iliescu – n.red.), și mai fericit decât…
Informatorii de atunci au devenit torționarii mei de acum, în frunte cu Înalt Prea Sfinția Sa, Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop al Tomisului și a toată Dobrogea (exarhul plaiurilor haiducești până la Istanbul și Isarlâk) – Profesor Doctor Docent Kir, Kir Teodosie Petrescu I-ul (și, să sperăm, și ultimul).
Cât privește homosexualitatea teodosiană, nu mă preocupă pe mine. Probabil că de aspectul acesta se ocupă consilierul de resort pe care, după o asemenea ocupație, l-am văzut stând în picioare și semnând actele aplecat peste birou, nemaiputând să șadă în fotoliul lui de consilier economic.
Îmi amintesc doar de un comunicat Radio, cu un an-doi în urmă, în care, spre stupoare veșnică, se spunea că «Patriarhia Română a dat un comunicat de presă cum că se va căuta o formulă de compromis pentru rezolvarea disputei asupra articolului 200» (articol din vechiul Cod penal, referitor la homosexualitate – n.red.).
Era dimineața în zori și am regretat amarnic că m-am trezit toată viața înaintea soarelui, pentru a fi auzit îngrozitorul comunicat asupra strădaniilor «ortodoxe» privind păcatele împotriva firii. Ortodoxia nu a făcut niciodată asemenea compromisuri. Dar pe unde o mai fi ortodoxia?“.
