Nota autorului:[1] Zilele acestea s-au împlinit 78 ani de la rebeliunea legionară din 21 – 23 ianuarie 1941.
Articolul de față vă prezintă fața nevăzută a înființării Legiunii Arhanghelului Mihail[2] sau Garda de Fier[3], autorii morali ai crimelor, precum și vinovații dramelor legionarilor români.
Un amalgam de mozaism și creștinism prost înțeles a marcat toată perioada interbelică și postbelică a României, iar Biserica Ortodoxă Română nu a luat nicio măsură în privința explicării textelor criminale care au generat criminalitatea legionară. Biserica a asistat complice la distrugerea Neamului românesc.
B.O.R. operează cu două Testamente biblice, ambele valide, în care este prezentat un Dumnezeu dualist și contradictoriu. Dumnezeu Fiul, Iisus Hristos, a propovăduit iubirea, pacea și iertarea în opoziție cu Dumnezeu Tatăl din Biblie, denumit și Dumnezeul dreptății, care a comandat crime în masă, fiind răzbunător, zelos și nemilos.
Pe lângă dogma Sfintei Treimi, prea sofisticată pentru capacitatea de înțelegere a credinciosului profan, contradicția acțiunilor persoanelor lui Dumnezeu zăpăcește mințile românilor și poate genera drame sociale de anvergură națională, așa cum a fost drama Mișcării Legionare.
B.O.R. promovează prin Biblie o teologie criminală în care Tatăl ceresc, Dumnezeul dreptății Vechiului Testament, cunoscut și sub denumirea de Dumnezeul lui Israel, comanda exterminarea în masă a zeci de populații biblice, ucigând copii, mame și bărbați pe motive rasiale și religioase.
Nu am găsit un text oficial, emis de vreun cleric al B.O.R., care să explice capcana teologică criminală, în care au intrat adepții Mișcării Legionare.
Există doar acuze formale de criminalitate, xenofobie și rasism, care înfierează inchizitorial legionarismul, în integralitatea lui, numai de dragul lingușirii slugarnice a unor stăpânitori vremelnici.
Dramatic este faptul că miile de preoți ortodocși care au aderat la ideologia legionară nu au explicat, din punct de vedere teologic, cauza criminalității Mișcării. Majoritatea preoților închiși în temnițele comuniste făcea parte din Frățiile de cruce legionare postbelice, întrucât Mișcarea Legionară fusese desființată de Ion Antonescu[4].
Textul de față nu vrea să justifice criminalitatea unor membri ai Mișcării Legiunii, care nu poate fi justificată de nici o religie, fie ea și mozaico – ortodoxă.
Dorim să indicăm autorii morali ai derapajelor legionare, care au determinat drama imensă a milioane de români legionari, exterminați în trei regimuri dictatoriale ale Statului Român criminal: dictatura regelui Carol al II lea, dictatura militară a lui Ion Antonescu (vezi aici Testamentul politic) și dictatura Partidului Comunist. (Vasilică MILITARU).
Mișcarea Legionară a fost inspirată de personaje și texte „sfinte” din Vechiul Testament
«În perioada interbelică a apărut organizația, cunoscută sub denumirea de Mișcarea Legionară, care s-a inspirat din texte scripturistice, ce îndeamnă la ură rasială, xenofobă și la crime religioase în numele lui Dumnezeu. A fost catalogată, în mod impropriu, ca fascistă, deși antisemitismul nu era caracteristic fascismului italian, ci nazismului.
Mișcarea Lergionară nu a putut fi declarată nazistă (vezi aici), pentru că a fost absolvită de vreo condamnare privind fascismul, nazismul sau crime de război (la Tribunalul Internațional de la Nürnberg) și pentru că niciun conducător al Mișcării nu a semnat vreun acord de colaborare cu nazistul Adolf Hitler. Regele Carol al II lea și mareșalul Ion Antonescu au făcut-o!
Hotărât că trebuie să lupte împotriva instaurării comunismului bolșevic în tânăra Românie Mare, Corneliu Zelea Codreanu (vezi aici Testamentul politic) a înființat, la 24 iunie 1927, organizația Legiunea Sfântului Arhanghel Mihail.
Influențat de profesorii universitari Nicolae Iorga și A.C. Cuza, părinții spirituali ai antisemitismului interbelic, Codreanu era convins că, pe lângă corupția endemică a politicienilor români, prezența masivă a evreilor în România constituia una dintre principalele cauze ale sărăciei populației românești.
Se știe faptul că reprezentanți ai etniei minoritare evreiești dețineau monopolul comerțului românesc și al sistemului bancar interbelic.
De asemenea, legionarii lui Zelea Codreanu acuzau că o parte dintre membrii comunității evreiești din România susținea financiar și logistic acțiunile subversive procomuniste de pe teritoriul României Mari (vezi aici).
Este adevărat că același Codreanu, în anul 1937, înaintea asasinării sale de către Armand Călinescu și Carol al II lea, nuanțase problematica antisemită, încheind chiar un pact de neagresiune cu Partidul Evreiesc, pe timpul campaniei electorale.
Tot Codreanu devenise susținătorul curentului sionist al evreilor, care acționa pentru înființarea statului Israel în Palestina, țara promisă de Dumnezeul lor, în care să se întoarcă toți evreii din întreaga lume, inclusiv din România, după o exilare de aproape două mii de ani.
Nu există nicio dovadă documentară privind un plan legionar pentru exterminarea evreilor din România, nici în timpul vieții și nici după moartea lui Corneliu Zelea Codreanu (vezi aici funeraliile Căpitanului).
Urmând exemplul poporului israelit din Vechiul Testament, Legiunea Arhanghelului Mihail, cunoscută și ca Mișcarea Legionară, și-a luat ca protector pe Îngerul ocrotitor al „Neamului ales” din Biblia ortodoxă. De data aceasta, Arhanghelul Mihail trebuia să salveze poporul român și Dumnezeul românilor ortodocși.
Moise, un criminal notoriu
Scrierile Vechiului Testament expun dialoguri ale lui Moise, un criminal notoriu, considerat sfânt profet de către B.O.R., cu Dumnezeul lui Israel, care-i trimite un înger călăuzitor pentru exterminarea a șapte neamuri din Țara Canaanului:
„Când va merge înaintea ta îngerul Meu, povăţuitorul tău, şi te va duce la Amorei, la Hetei, la Ferezei, ia Canaanei, la Gherghesei, la Hevei şi la Iebusei, şi-i voi stârpi pe aceştia de la faţa voastră.” (Ieșirea – 23, 23);
„De aceea am strigat către Domnul şi a auzit Domnul glasul nostru şi a trimis îngerul Său de ne-a scos din Egipt; şi acum suntem în Cadeş, oraşul cel mai apropiat de hotarul tău.” (Numerii – 20, 16).
Acest înger strateg militar cu apucături criminale, ocrotitorul divin al poporului evreu, este numit Mihail în cartea profetului Daniel:
„Îţi voi vesti ţie ceea ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu poate să Mă ajute mai bine la aceasta decât Mihail, îngerul vostru păzitor.” (Daniel – 10, 21);
„Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care ocroteşte pe fiii poporului tău.” (Daniel – 12, 1).
Arhanghelul Mihail, un înger războinic
În iconografia ortodoxă, Arhanghelul Mihail este reprezentat ca un înger războinic, adeseori îmbrăcat cu haine de comandant legionar al Imperiului Roman, înarmat cu o sabie ridicată și cu un scut. Arhanghelul Mihail din Vechiul Testament a fost asimilat de ecleziologia cultului B.O.R. și asociat cu Arhanghelul Gavriil, un înger pacifist al bunei vestiri, numiți dimpreună Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil.
Întemeietorul Mișcării Legionare, Corneliu Codreanu, s-a inspirat (pentru denumirea Mișcării Legiunii) după o icoană a Arhanghelului Mihail descoperită în biserica mânăstirii Văcărești, folosită ca închisoare pe timpul regelui Carol al II lea (aici se poate vedea o copie după icoana originală din biserica Mănăstirii Văcărești (vezi aici).
Inspirația divină a Legiunii Arhanghelului Mihail
Însuși Corneliu Zelea Codreanu, în cartea autobiografică „Pentru legionari” (vezi aici), prezintă momentul inspirației divine privind denumirea organizației înființate de el.
Iată câteva fragmente care susțin afirmațiile de mai sus:
„Tatăl meu obținuse de la Direcție permisiunea ca în fiecare dimineață, la ora 7, să ne ducem în biserica din curtea închisorii, pentru a ne închina. Ne așezam cu toții în genunchi în fața altarului și spuneam Tatăl nostru iar Tudose Popescu cânta Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu… Eu lucram la un plan de organizare a tineretului în vederea luptei naționale: organizarea centrelor studențești, a flăcăilor de la sate și a elevilor de liceu. …
În ziua de 8 noiembrie, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, discutam ce nume să dăm acestei organizații tinerești. Eu am spus Arhanghelul Mihail. Tatăl meu spune:
– Este în biserică o icoană a Sfântului Mihail, pe ușa din stânga altarului.
– Să mergem s-o vedem!
M-am dus cu Moța, Gârneață, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici și Tudose. Ne uităm și în adevăr rămânem uimiți. Icoana ni s-a arătat de o frumusețe neasemuită.”[5]
Sub protecția Sfântului Arhanghel Mihail…
Iată și planul lui Codreanu privind organizarea tinerei generații interbelice sub protecția Sfântului Arhanghel Mihail:
„La urmă le-am făcut o expunere asupra planului nostru viitor. Cum va trebui să organizăm întreaga noastră generație, s-o creștem și s-o educăm într-un spirit eroic. Cum va trebui să izolăm politicianismul, pentru ca nici un tânăr să nu mai pătrundă în rândurile lui.
Cum acesta va fi învins și atunci va ajunge la guvern L.A.N.C. (Liga Apărării Național Creștine – n.a.) cu profesorul Cuza. Cum numai printr-un guvern naționalist, expresie a conștiinței, a forței și a sănătății noastre românești, se va putea rezolva problema jidănească, luându-se măsuri legale de proteguire a elementului românesc și de înfrânare a acțiunii de cotropire a jidanilor; cum în crearea acestei conștiințe, acestei forțe și acestei sănătăți, generația noastră are o mare și sfântă misiune. Că noi, Văcăreștenii, ne-am hotărât să venim la Iași, pentru a stabili aici centrul acestei acțiuni pe care s-o așezăm sub protecția Sfântului Arhanghel Mihail.”[6]
… și a unei icoane ortodoxe
Momentul înființării organizației Legiunea Arhanghelului Mihail, sub protecția unei icoane ortodoxe, a fost consemnat de însuși Corneliu Zelea Codreanu:
„Peste câteva zile am convocat la Iaşi pentru vineri 24 iunie 1927, ora zece seara, în camera mea din str. Florilor No. 20, pe văcăreşteni şi pe puţinii studenţi care mai rămăseseră legaţi de noi.
Într-o condică, cu câteva minute înainte, scrisesem următorul ordin de zi, numerotat cu No. 1: «Astăzi, vineri 24 iunie 1927 (Sf. Ioan Botezătorul), ora zece seara, se înfiinţează: LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL, sub conducerea mea. Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are îndoieli.» Fixez ca şef al gărzii de la Icoană pe Radu Mironovici.”[7]
Icoana la care face referire Corneliu Zelea Codreanu era a Sfântului Arhanghel Mihail, copiată pentru el de un pictor deținut din închisoarea Văcărești. Cu acea icoană, de peste doi metri înălțime, a plecat Codreanu la eliberarea sa din arestul preventiv, după achitarea de către instanță.
Mișcarea Legionară s-a inspirat după modelul biblic al reprezentanților „poporului ales”. Așa cum Neamul evreilor biblici lupta cu ne-evreii și cu cei ce nu se închinau Dumnezeului lui Israel, legionarii au luptat, în numele Neamului românesc, cu elementele și ideologiile alogene, ostile românismului și Dumnezeului ortodocșilor.
Dumnezeul dreptății lui Israel nu este și Dumnezeul românilor
B.O.R. este vinovată pentru faptul că induce ideea aberantă conform căreia Dumnezeul răzbunător și criminal din Vechiul Testament, denumit Dumnezeul lui Israel, este unul și același cu Dumnezeu Tatăl lui Iisus Hristos din Sfânta Treime ortodoxă.
Textele biblice, prezentate ca inspirație a Duhului Sfânt, expun acțiunile de masacrare a sute de mii de ne-evrei de către membri ai unor triburi barbare și criminale ale lui Israel (Iacov). La aceste scrieri scripturistice ale Bisericii Ortodoxe s-au raportat și întemeietorii Mișcării Legionare, visând că pot face dreptate în România, așa cum făcea pe vremuri poporul ales evreu în numele Dumnezeului lui Israel.
Veți constata că românii nu-și pot permite să aibă un Dumnezeu al dreptății, impus prin crime și prin exterminarea unor populații adverse ne-românești. Românii nu dețin puterea și banii celor ce pot invoca crima în numele unui pseudo Dumnezeu.
De aceea, românii sunt condamnați de Istorie la practicarea credinței într-un Dumnezeu creator, ziditor și iubitor de oameni, un Dumnezeu creștin care consideră toate neamurile egale și care respinge ideea rasistă și xenofobă a existenței unui Neam ales. Este cea mai ușoară condamnare a românilor, pe care și ierarhii – „prinții Bisericii” -, așa cum au fost numiți recent de un rabin evreu din S.U.A., ar trebui să o accepte și să o promoveze, pentru binele Neamului românesc.
Patriarhia B.O.R. ar trebui să răspundă pentru zecile de mii de români legionari uciși în trei dictaturi – carlistă, antonesciană și comunistă -, și sutele de mii de ani de temniță grea executați de români, care nu au săvârșit în viața lor nici o violență sau crimă, vinovați doar pentru că au crezut într-un Dumnezeu al dreptății pentru Neamul lor românesc.
În concepția B.O.R., Dumnezeu era drept în Vechiul Testament, când iubea un singur Neam ales și comanda crime împotriva tuturor neamurilor de ne-evrei. Mergând pe logica Bisericii, Dumnezeul Iisus Hristos este nedrept când iubește toate neamurile pământului, inclusiv Neamul românesc.
Acei martiri români legionari au aflat că Dumnezeul lui Israel nu este și Dumnezeul românilor. Ca ne-evrei, au primit răspunsul pentru îndrăzneala de a crede că Arhanghelul Mihail, ocrotitorul lui Israel, poate binecuvânta crimele și violențele altor neamuri decât evreii.
Criminalitatea Statului român, net superioară criminalității legionare
Legionarilor li se pot imputa următoarele crime: asasinarea prim-ministrului liberal I.G. Duca, asasinarea fostului comandant legionar Stelescu, asasinarea ministrului de interne țărănist Armand Călinescu, asasinarea la Jilava a 64 de deținuți demnitari, jandarmi și polițiști, asasinarea lui Nicolae Iorga și a lui Virgil Madgearu și asasinarea a 120 de evrei în perioada Rebeliunii legionare.
Toate aceste crime, mai puțin asasinatele evreilor din timpul Rebeliunii legionare, au fost justificate de legionari drept o reacție a lor la acțiunile criminale ale victimelor. Conceptul religios mozaic vechi – testamentar „dinte pentru dinte” a fost motorul acțiunilor criminale legionare.
Remarcăm că aceste crime sunt în acord cu Vechiul Testament care, deși interzice formal crima prin porunca „Să nu ucizi”, o promovează și chiar o glorifică în anumite circumstanțe.
Reacția autorităților de Stat față de Mișcarea Legionară, încă de la înființarea acesteia, a fost una de exterminare în masă a tuturor legionarilor. Mii de legionari asasinați sau morți în închisori, aproape un milion de ani de închisoare, zeci de mii de hărțuiri prin dosare de urmărire informativă ale Securității, zeci de mii de familii legionare distruse și mii de români urmăriți până astăzi de Divizia S.R.I. antilegionară (numai după evenimentele din 1989, Statul român a cheltuit zeci de milioane de euro pentru vânarea legionarilor adevărați sau inventați).
În anul 1933, în presa vremii, Mișcarea era acuzată, în mod fals, că este finanțată de Mussolini și, în mod paradoxal, de evrei ca Max Auschnitt. Totodată, presa acuza legionarii ca fiind în slujba ungurilor sau a Moscovei comuniste!
Conform publicației oficiale „Bulletin periodique de la presse roumanie” un procent de 70% dintre gazetarii din România acelui timp erau evrei. (vezi aici).
În iulie 1933, ziarul „Dreptatea”, oficiosul Partidului Național Țărănesc, acuza în mod mincinos că partidul Garda de Fier deține o fabrică de bani falși la Rășinarii Sibiului.
Tot în iulie 1933, un șantier de muncă voluntară, organizat de legionari pentru ridicarea unui dig de regularizare a râului Buzău (în zona Vișani), a fost desființat cu forța de Jandarmeria română. 200 de studenți au fost bătuți cu brutalitate, legați forțat cu frânghii și duși pe jos la Legiunea de Jandarmi din Râmnicu Sărat. Cei 200 de tineri au fost reținuți abuziv timp de patru zile, ținuți în beciuri și bătuți cu rânca[8] de procurori, jandarmi și polițiști.
Deși, din luna iulie, Codreanu interzisese legionarilor orice întrunire publică, orice distribuire de manifeste și orice conflict cu autoritatea publică, în luna decembrie 1933, la scurt timp înaintea scrutinului electoral, I. G. Duca a dizolvat partidul Garda de Fier, printr-o Hotărâre a Guvernului. Desființarea unui partid, trebuia hotărâtă, în mod democratic, de către Justiție și nu de prim-ministrul politic aflat la putere.
În noaptea de 9/ 10 decembrie, jandarmii și polițiștii democrați au năvălit în 10.000 de locuințe ale legionarilor. Într-o singură noapte au fost arestați și internați în lagărele din toată țara 10.000 de legionari.
Urmare a asasinării lui I.G. Duca (29 decembrie 1933) de către o echipă de trei legionari, în anul 1934 a urmat o nouă prigoană antilegionară, declanșată de autoritățile Statului român.
Bilanțul anului 1934 privind exterminarea legionarilor de către instituțiile publice: „18.000 de arestări, cu 18.000 de case călcate de barbari şi umplute cu sânge nevinovat; 300 de bolnavi în închisori; 16 morţi şi 3 înmormântaţi de vii, sub pământ.”
Guvernarea Goga – Cuza, 29 decembrie 1937 – 10 februarie 1938, care a introdus primele legi cu caracter antisemit, avându-l ca ministru de interne pe Armand Călinescu, a avut următorul bilanț antilegionar: 450 legionari au fost deținuți ilegal sau arestați abuziv, 52 răniți și loviți, 2 legionari împușcați de jandarmi.
Urmează interzicerea partidelor politice de către regele Carol al II lea și instaurarea guvernelor de dictatură regală conduse prim miniștrii Patriarh Miron Cristea și, ulterior, de Armand Călinescu.
Continuă abuzurile funcționarilor Statului român, coordonate de generalul Gavrilă Marinescu și politicianul Armand Călinescu. Odată cu arestarea lui Corneliu Codreanu (17 aprilie 1938) s-a dispus arestarea a mii de legionari din întreaga țară și internarea lor în lagăre. Au fost condamnați la pedepse, între 5 și 9 ani de temniță, 19 comandanți ai Mișcării Legionare. Se fac percheziţii abuzive şi se confiscă bunuri şi toată documentaţia Mişcării. Universităţile sunt închise, pentru a preveni reacţia studenţilor care, în majoritatea lor, erau pro-legionari. Potrivit istoricului american Paul D.Quinlan „au fost călcate în picioare 30.000 de case legionare”.
În noaptea de 29/ 30 noiembrie 1938 sunt asasinaţi, de către o echipă de jandarmi, Corneliu Codreanu și încă 13 legionari care erau condamnaţi la închisoare pe viaţă.
Crima comisă de autorităţile guvernamentale este flagrantă şi condamnată de toată lumea politică a vremii. Iuliu Maniu a adresat regelui un memoriu în care cerea „pedepsirea guvernului asasin”.
Legionarii sunt vânaţi în continuare de autorităţile democrației criminale. Erau căutaţi cei care scăpaseră de arestările masive. În Cronica unor violenţe politice, Gabriel Constantinescu a extras asasinatele din perioada decembrie 1938 – vara 1939: 25 de femei și bărbați legionari împușcați sau bătuți și schingiuiți până la omorâre. Cei 25 de legionari nu au fost condamnați de nicio instanță judecătorească și nici nu aveau mandate de arestare.
„10 iunie 1939. Nicoleta Nicolescu, şefa Organizaţiei Femeilor Legionare, e schingiuită demenţial în beciurile Prefecturii Poliţiei Bucureşti şi ucisă de comisarul Patriciu. Corpul mutilat este ars la crematoriu.” Sunt dovezi că a fost arsă de vie.
Statul român criminal, din timpul regelui Carol al II lea, se poate „lăuda” cu 14 jandarmi strangulatori de la Tâncăbești, cu agenții de poliție care au supus legionarii arestați la torturi cumplite și cu „echipele morții” constituite din ofițeri din cadrul Siguranței Statului, care au aruncat de vii legionari în cuptorul Crematoriului „Cenușa” din București. Toți angajații criminali au acționat la comanda ministrului de interne Armand Călinescu și ai șefului serviciului secret (denumit Siguranța Statului), Mihail Moruzov.
Însuși Eugen Cristescu a recunoscut represiunea autorităților Statului român asupra legionarilor din anii 1938 – 1939 (între 12 aprilie 1924 – 13 septembrie 1940 la conducerea primului Serviciu Secret de Informații s-a aflat Mihail Moruzov, vezi aici).
„Astfel, când Armand Călinescu îi cerea (lui Moruzov – n. a.) un funcționar de mână forte, care să înlocuiască pe Vintilă Ionescu, el dă pe Niki Ștefănescu, secondat de Comșa, ambii foști polițiști, dar care «știau să tragă bine cu revolverul».
În perioada de represiune a Mișcării Legionare, 1938-1939, aceștia, cu autorizarea și îndemnul lui Moruzov, care urmărea să capteze grațiile lui Călinescu, întrebuințează violența sub toate formele, ajungând până la suprimarea mai multor conducători legionari, sub acoperirea «evadării de sub escortă» sau a «sinuciderii prin strangulare».” (pag. 145).
Asasinarea prim ministrului Armand Călinescu, aplicată ca o pedeapsă legionară, a determinat o reacție fără precedent a autorităților de Stat.
Se dă ordin ca să fie asasinaţi trei – cinci legionari din fiecare judeţ, iar corpurile lor să fie expuse în public. În total, în această zi, au fost ucişi 236 de legionari, cu precădere intelectuali şi conducători ai Mişcării.
Cadavrele descărnate au fost expuse public în întreaga țară, timp de trei zile, pe locurile unde au fost asasinați, pentru a îngrozi populaţia românească care, în cea mai mare parte, simpatiza cu Mişcarea Legionară.
Singura perioadă de liniște pentru legionari a fost în perioada septembrie 1940 – ianuarie 1941, când aceștia au căzut în capcana de a constitui Statul Național Legionar sub conducerea generalului Ion Antonescu.
Aflați la putere, legionarii participă și ei la crima de Stat. Rebeliunea legionară a pus capăt nefericitei idei a lui Horia Sima de a prelua puterea.
Potrivit ziarului „Universul” nr. 52/ 25 februarie 1941, în timpul rebeliunii au fost arestaţi 9.352 de legionari. „Conform datelor furnizate de ilustrul ziarist Filip Brunea-Fox (vezi aici), contemporan cu sângerosul eveniment, în timpul răzvrătirii şi-au pierdut viaţa 30 de soldaţi şi 200 de legionari, multe alte sute de combatanţi şi civili fiind răniţi. După rebeliune au fost condamnate nu mai puţin de 2.707 de persoane. În total, aproximativ 400 de legionari s-au refugiat în Germania nazistă, iar cei rămași în ţară au fost arestaţi. Printre cei arestaţi s-au numărat sute de liceeni.” (vezi aici).
A urmat, până în luna iunie, o vânătoare a tuturor legionarilor care se întruneau în ascuns, întrucât Ion Antonescu interzisese Frățiile de cruce legionare.
Ioan Ianolide, membru al Frățiilor de cruce, care a efectuat 23 de ani de închisoare, nota: „Vârsta noastră oscila între 12 şi 21 de ani, iar condamnările variau de la 5 la 25 de ani.”
„Până la urmă, aproximativ 8.000 de legionari au fost judecaţi şi condamnaţi la diferite pedepse cu închisoarea.” – a consemnat autorul Al. E. Ronnett.
Instaurarea comunismului – lichidarea legionarismului
Astfel, în ziua de 14 mai 1948 au fost arestaţi 15.000 de legionari şi presupuşi membri ai Mişcării Legionare. Urmare a anchetelor dure, pe baza smulgerii prin violențe a unor denunțuri, au urmat în valuri alte zeci de mii de arestări până în anul 1959.
Mii de legionari au fost efectiv asasinați sau au murit în închisorile comuniste, între anii 1948 – 1964, în urma anchetelor brutale ale ofițerilor, condițiilor inumane de detenție și a pedepselor aplicate de gardienii angajați ai Statului român.
Numai în urma reeducării criminale de la Piteşti au rezultat 64 morţi şi 250 de studenţi bolnavi de tuberculoză (vezi aici).
Două reeducări din temnițele comuniste din anii 1949 – 1952 și 1962 – 1964, zeci de mii de dosare de urmărire informativă, continuate și după 1989, este bilanțul îndrăznelii de a crede că Dumnezeul dreptății lui Israel din Vechiul Testament, așa cum este propovăduit de clericii B.O.R., este și Dumnezeul românilor.
După 1989, legionarii au fost vânați în continuare. Legea nr. 51/ 1991 privind siguranța națională a României a trasat S.R.I. să urmărească asiduu legionarii, iar parlamentarii români s-au grăbit să voteze Legea nr. 217/ 30 iulie 2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 31/ 2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii (vezi aici).
Deși, după 1989, au condamnat formal comunismul, reprezentanții B.O.R. au pactizat cu regimul neocomunist ateu și au ascuns crimele din închisori.
Democrație cu asasini jandarmi, polițiști și militari ai Statului român
Ministrul de interne, țărănistul Armand Călinescu, consemna în „Însemnări politice”, în data de 25 ianuarie 1938, un plan electoral prezentat regelui Carol al II lea: „Corectare pe linii mari: a) eliminarea evreilor; b) frânarea comuniștilor.”
Făcând parte din guvernul Goga Cuza, care a introdus măsuri antisemite de natură economico-financiară, Armand Călinescu menționa într-un Raport rezumativ: „Pentru Moldova – Basarabia, comerțul, cerealele fiind în mâna evreilor, aci se împletește cu latura economică. (…) Evrei, panică, apoi boicot și creare de dificultăți economice.”
Acestea erau planurile unui ministru democrat al vremii, care menționa în 2 ianuarie 1938 interzicerea unor publicații controlate de evreii comuniști.
Pe 31 ianuarie 1938, nota într-un raport prezentat M.S. Regele: „Pentru afirmarea autorității: (…) Svastica pe prefecturi.” Svastica nazistă, simbolul L.A.N.C. (Liga Apărării Național Creștine) a profesorului A.C. Cuza, era democrată pentru ministrul de Interne Armand Călinescu.
Intențiile criminale ale țărănistului Armand Călinescu se pot deduce din următoarele însemnări personale:
„24 iulie 1936. Vine la mine Gabriel Marinescu…. El, prefectul, preconiza ducerea sub escortă a asasinilor la Jilava, pentru ca pe drum să fie omorâți.” (pag. 311).
„1 martie 1937. Lungă întrevedere cu Gavrilă Marinescu, la mine acasă. … Când s-a întors Rex în București, duminică, l-a chemat de dimineață și i-a spus că s-a convins de pericolul Gărzii de Fier și de necesitatea de represiune. … Are de gând să suprime pe Codreanu și vreo 30 de gardiști principali. Și-a format echipe de 200 pușcăriași, cu care va da lovitura într-o noapte. E convins că, dacă nu-i suprimă el pe ei, vor cădea el și Rex apoi, victime.” (pag. 339).
Planurile criminale expuse au fost puse în aplicare în noaptea de 29/ 30 noiembrie 1938, când Coneliu Codreanu și alți 13 legionari deținuți condamnați au fost asasinați de o echipă de ofițeri și subofițeri jandarmi, la comanda celor doi călăi democrați: Secretarul de Stat la Interne și șeful Jandarmeriei române, generalul Gavrilă Marinescu și ministrul de interne, Armand Călinescu.
Să menționăm că prim-ministru al Guvernului era însuși Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, care a acordat binecuvântarea acțiunilor de Stat criminale.
Mareșalul Ion Antonescu, conducătorul dictaturii militare instaurate de acesta în România, în urma înlăturării legionarilor de la guvernare, emitea Ordinul nr. 4914 din 5 iulie 1941, transmis tuturor prefecturilor și eșaloanelor din Poliție, Jandarmerie, Armată și S.S.I. (Serviciul Special de Informații din România, în perioada 12 noiembrie 1940 – 15 septembrie 1944):
„Dezordinele întâmplate acum câteva zile la Iași, au pus armata și autoritățile într-o lumină cu totul nefavorabilă.
Cu ocazia evacuării Basarabiei, a fost pentru armată o adevărată rușine că s-a lăsat insultată și atacată de evrei și fără a reacționa. Rușinea este și mai mare când soldații din proprie inițiativă și de multe ori în scop de a jefui sau maltrata, atacă populație evreiască și omoară la întâmplare, astfel cum a fost cazul la Iași.Neamul evreiesc a supt pâinea săracilor și a speculat și a oprit dezvoltarea neamului românesc timp de câteva secole. Nevoia de a se scăpa de această plagă a românismului este de nediscutat, dar numai guvernul are dreptul de a lua măsuri necesare. Aceste măsuri se află în curs de aplicare și ele vor fi continuate după normele ce voi hotărî.
Nu este admisibil însă, ca fiecare cetățean sau fiecare soldat să-și asume rolul de a soluționa problema evreiească prin jafuri și masacre. Prin asemenea procedeu, arătăm lumii că suntem un popor nedisciplinat și necivilizat, și punem autoritatea și prestigiul Statului Român într-o lumină cu totul neplăcută. Opresc, de asemenea, cu desăvârșire orice acțiune pornită din inițiativă individuală și fac răspunzătoare autoritățile militare și civile de executarea întocmai a prezentului ordin.
Crime de asemenea natură constituie o pată rușinoasă pentru neamul întreg și ele sunt plătite mai târziu de către generații, decât aceea care le-a comis. Cei ce se vor abate, ori s-au abătut de la ordinul de mai sus, vor fi dați în judecată și li se va aplica sancțiunile cele mai severe prevăzute de lege.” (Cristian Troncotă, pp. 117 – 118).
Iată și „Stenograma ședinței din 16 decembrie 1941”, expusă de acuzatorul public D. Săracu, în timpul Interogatoriului luat lui Ion Antonescu[9], în data de 6 mai 1946, referitor la acuzația de masacrare a 130.000 de cetățeni sovietici din Odessa:
„Ion Antonescu: – Pe jidani, o să te rog să-i scoți imediat din oraș, pentru că din cauza rezistenței o să se facă totul, noi ne putem aștepta chiar la o debarcare în Odessa.
Alexianu: – Le-am dat termen ca să lichideze totul, și v-aș ruga să-mi dați un vas.
Ion Antonescu: – Ca să-i dai la fund?
Alexianu: – Ca să-i duc la Oceacov.
Ion Antonescu: – Știți că a mai căzut un vas, cam mare[10], mie nu mi-e de jidani, ci de vas.
Ion Antonescu: – Această chesiune se tratează la Berlin. Germanii vor să-i ducă pe jidani din Europa în Rusia și să-i așeze într-o anumită regiune … (neclar – n.a.). Ce faceți … așteptăm ce se decide la Berlin? Așteptăm o deciziune care ne privește pe noi? Trebuie să-i punem în închisoare, bagă-i în catacombe, bagă-i în Marea Neagră, dar scoate-i din Odessa. Nu vreau să știu nimic. Poate să moară o sută, poate să moară o mie, poate să moară toți.” (Procesul Mareșalului Antonescu, I, pp. 262 – 263).
Întoarcerea la Hristos a legionarilor
În mod sadic, autoritățile comuniste atee au încercat reeducarea adepților legionarismului din temnița comunistă a Aiudului, în anii 1962 – 1964, prin invocarea principiilor creștinismului și criticarea actelor criminale săvârșite de unii legionari. La reeducarea finală au fost folosiți preoți ortodocși ca Bartolomeu Anania și Dumitru Stăniloae.
Acești teologi ortodocși, care comandau crimele Legiunii Sfântului Arhanghel Mihail, au uitat să condamne și crimele în masă săvârșite de Sfântul Moise și adepții săi fanatici conduși de Arhanghelul Mihail, îngerul Dumnezeului lui Israel.
Comuniștii bolșevici atei, care nu credeau în vreun Dumnezeu, au folosit tocmai crimele în masă, torturile și violențele pentru instaurarea prin forță a regimului comunist.
Paradoxal, ateii comuniști au aplicat exact modelul Vechiului Testament biblic, exterminând toată elita românească pentru a se impune ei în spațiul românesc.
Astăzi este cunoscut faptul că Securitatea comunistă, formată majoritar din alogeni ne-români, a instrumentat, prin tortură și crime, reeducarea de la Pitești a studenților legionari și exterminarea prin înfometare și condiții inumane de detenție a zecilor de mii de legionari închiși.
Corneliu Zelea Codreanu, din închisoarea dictatorului Carol al II lea, dar și zecile de mii de trăitori creștini din temnițele comuniste, au lăsat testament Neamului românesc (vezi aici), reevaluarea principiilor creștine privind iubirea aproapelui și credința în Dumnezeul creștinilor. Majoritatea, cu mici excepții, a condamnat crimele săvârșite de unii legionari, concluzionând că asemenea fapte nu au legătură cu spiritualitatea creștină românească.
Iată ce nota din închisoare Corneliu Codreanu, înainte de a fi asasinat:
„Miercuri 15 iunie. Când am terminat Evangheliile am înţeles că stau aici în închisoare din voia lui Dumnezeu; că, deşi n-am nici o vină sub latura juridică, El mă pedepseşte pentru păcatele mele şi-mi pune la încercare credinţa mea.”
„Şi acum terminând de citit scrisorile Sf. Apostol Pavel, am desprins din ele, dovezi hotărâtoare despre existenţa Învierii şi puterii Mântuitorului Iisus Christos. (…) În sfârşit, cu cât pătrundem mai mult în citirea scrisorilor, ajungem la concluzia:
-
– Că nu suntem creştini, că suntem departe de a fi creştini. Cât de departe…
-
– Că ne creştinăm în formă, dar că ne descreştinăm în conţinut.
-
– Că omenirea a suferit acest proces de descreştinare de-a lungul veacurilor până la noi, cu mici svâcniri spre adâncuri… creştinarea în suprafaţă pare că a preocuat mai mult lumea.
-
– Caracteristica timpului nostru: Ne ocupăm cu lupta dintre noi şi alţi oameni, nu cu lupta dintre poruncile Duhului Sfânt şi poftele firei noastre pământeşti.
Ne preocupăm şi ne plac victoriile asupra oamenilor, nu victoriile împotriva Diavolului şi păcatului. Toţi oamenii mari ai lumii de ieri şi de azi: Napoleon, Mussolini, Hitler, etc., sunt preocupaţi mai mult de aceste biruinţe. Mişcarea legionară face excepţie, ocupându-se, dar insuficient şi de biruinţa creştină în om, în vederea mântuirii lui. Insuficient! Răspunderea unui conducător este foarte mare. El nu trebuie să delecteze ochii armatelor sale cu biruinţi pământeşti, nepregătindu-le în acelaşi timp pentru lupta decisivă din care sufletul fiecăruia se poate încununa cu biruinţa veşniciei sau cu înfrângerea veşnică.
-
– În sfârşit, lipsa – cel puţin la noi – a unei elite preoţeşti, care să fi păstrat focul sacru al vechilor creştini. Lipsa unei şcoli de mare înălţime şi mare moralitate creştină.”
„Întoarcerea la Hristos” – mesajul legionar de convertire din temnițele comuniste
Fosta șefă a Corpului femeilor legionare, Marieta Iordache, călugărită la Mănăstirea Vladimirești, singura mănăstire anticomunistă din România, moartă în închisoarea de femei de la Miercurea Ciuc, a transmis prin testament:
„Dacă am greşit că am scos sabia, am şi acceptat să fim răpuşi prin ea şi este adevărat că am curmat vieţi de oameni pe care nu aveam dreptul să le frângem. Dar astăzi, ridicaţi pe jertfele scumpe ale celor ce ne-au fost călăuze, vedem cărarea cea adevărată şi suntem siguri de lumină.
Am vorbit despre Hristos şi am mers în parte, după puteri, pe urmele Lui. Acum suntem total ai lui Hristos şi, alături de El, drumul nostru înseamnă dragoste şi lăsarea tuturor celorlalte, inclusiv a răzbunării, pe seama lui Dumnezeu, iar grija noastră să fie una singură: aceea de a cunoaşte voia Lui şi apoi de a o îndeplini întocmai.”
Potrivit prietenului său Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu[11] a transmis că „răzbunarea este a lui Dumnezeu; nimănui nu-i este îngăduit să-şi facă singur dreptate; creştinul iartă, creştinul se situează pe poziţia dragostei, singura virtute aducătoare de pace, singura atitudine care învinge şi nu este învinsă. Cine se afirmă creştin trebuie să se poarte ca un creştin. Nu e îngăduită crima ca armă de luptă creştină. E necesar să mărturisim public greşelile trecutului, pentru a pune un început nou. Nu sunt îngăduite nici tirania, fărădelegea şi abuzul.”
Stafiile trecutului ne bântuie și azi
Un act autentic creștin este respins de cultul B.O.R. care se grăbește să condamne xenofobia și antisemitismul legionarilor[12], fără să menționeze aspectul instructiv educativ al „întoarcerii la Hristos” a legionarilor din închisorile comuniste.
Pentru o veritabilă refacere morală a României este necesară o condamnare publică a criminalității din rândul funcționarilor publici ai Statului român, pe lângă condamnarea crimelor legionare. Biserica Ortodoxă Română trebuie să renunțe la aberațiile teologice prezente în Vechiului Testament.
Fără aceste măsuri simple, „stafiile” trecutului o să bântuie la nesfârșit societatea românească. Legile au menirea să corecteze greșelile cetățenilor și nicidecum să creeze o psihoză de vinovăție și de angoasă colectivă pe teme de criminalitate, xenofobie sau rasism.
Poporul israelit a resimțit în istorie acuza nedreaptă de deicid adusă tuturor generațiilor viitoare de evrei, iar legionarii au suferit prea mult pentru un Dumnezeu criminal.
