„Topoloveni“ – nava înghițită de Oceanul Atlantic

0
2830
„Topoloveni“ - cavou pentru 15 marinari români.
În anul 1976 au fost finalizate lucrările la cargoul „Topoloveni“ (pavilion: România, IMO: 7641243, 4.737 tdw., 3.531 trb., 1.748 trn., lungime: 106,02 m, lăţime: 14,84 m, înălţime: 8,54 m, pescaj: 7,06 m, nr. punţi: 2, propulsie: motor tip 5-DKRN-50/ 110-2, constructor: „Briansk Mashin Zavod“ – U.R.S.S., principiu de funcţionare: diesel, reversibil, 2 timpi, simplu efect, 5 cilindri, turaţie: 170 rotaţii/ minut, puterea maşinii: 3.000 c.p., 2.206 Kw., viteza: 14 Nd., autonomie: 10.000 Mm, caldarine: 1CAUX-ACV-AZL, 17/ 7, 1CAUX-ACV-GEV, 50/ 7, motor auxiliar: 3 x 300/ SKL-DMR 6 NVD 26-2, combustibil: motorină, bunker: 447 to., echipamente de navigaţie şi radiocomunicaţie: girocompas, loch electric, radar, radiogoniometru, radiotelefon, sondă ultrason, staţie radio, capacitate mărfuri vrac: 6.420 mc, capacitate mărfuri generale: 5.898 mc, cherestea pe punte: 585 to., nr. magazii: 3, nr. guri magazii: 3, instalaţii de încărcare/ descărcare: 6 vinciuri, 6 bigi x 5 to., constructor: 1976, Şantierul Naval Brăila).
Nave surori cu nava „Topoloveni“: „Sadu“ (1976 – construită la Brăila), „Segarcea“ (ianuarie 1977 – Brăila), „Snagov“ (ianuarie 1977 – Brăila), „Sadova“ (martie 1977 – Brăila), „Soveja“ (iunie 1977 – Brăila), „Suceviţa“ (aprilie 1978 – Brăila), „Sovata“ (iunie 1978 – Brăila), „Sebeş“ (septembrie 1978 – Brăila), „Slănic“ (februarie 1979 – Brăila), „Salonta“ (martie 1979 – Brăila), „Sascut“ (iunie 1979 – Brăila), „Solca“ (septembrie 1979 – Brăila), „Scăeni“ (ianuarie 1980 – Brăila), „Smîrdan“ (aprilie 1980 – Brăila), „Sulina“ (noiembrie 1980 – Brăila), „Săbăreni“ (decembrie 1980 – Brăila), „Sucidava“ (iulie 1981 – Brăila), „Covasna“ (decembrie 1981 – Brăila), „Seimeni“ (octombrie 1982 – Brăila), „Ştefăneşti“ (ianuarie 1983 – Brăila), „Zărneşti“ (februarie 1983 – Brăila), „Zimnicea“ (februarie 1984 – Brăila), „Drăgăneşti“ (iunie 1984 – Brăila), „Telega“ (mai 1985 – Brăila).
Vrachierul sovietic „Ion Soltys“ a colizionat cargoul „Topoloveni“ la data de 09 ianuarie 1977.
Vrachierul sovietic „Ion Soltys“ a colizionat cargoul „Topoloveni“ la data de 09 ianuarie 1977.

La data de 09 ianuarie 1977, eveniment mai puțin cunoscut, cargoul „Topoloveni“ (pavilion: România, IMO: 7641243) a fost colizionat de vrachierul „Ion Soltys“[1] (pavilion: U.R.S.S., IMO: 7642510, 52.699 tdw., 30.072 trb., lungime: 215,40 m, lăţime: 31,90 m, constructor: 1976, „Oktyabrskoye“ – U.R.S.S.).

Coliziunea a avut loc în Marea Marmara, la 4 Mm de Galiopoli (Turcia).

Nava românească a fost grav avariată şi a trebuit să revină la Galaţi.

La data de 24 decembrie 1989, cargoul „Topoloveni“ (pavilion: România, IMO: 7641243, echipaj: 29 membri) s-a scufundat[2] în largul Golfului Muros, la circa 5 Mm travers de Capul Finisterre (Spania).

Nava încărcase într-un port din nordul Europei şi se afla în marş spre ţară, dar, în Golful Byscaia, a fost surprinsă de o furtună de forţa 7 – 8.
Din cauza încărcării defectuoase şi a amarajului necorespunzător al mărfii, la care a contribuit ruliul accentuat, cauzat de furtuna puternică, la ora 11:55 a zilei de 24 decembrie, marfa din magaziile navei a alunecat într-un bord.
În numai 20 de minute, cargoul s-a înclinat puternic şi s-a răsturnat, în următoarele secunde scufundându-se şi dispărând rapid în adâncurile Oceanului Atlantic.
În cele câteva minute de groază care au precedat tragedia, echipajul a reuşit să transmită mesajul S.O.S.
Echipele de salvare spaniole au recepţionat mesajul S.O.S. şi au intervenit cu două elicoptere şi o navă de salvare, pescuind din apa mării pe cei 14 supravieţuitori.
Ceilalţi 15 marinari români si-au găsit sfârşitul, dispărând în adâncuri, împreună cu nava.

topoveni_ro„Dispăruţi în Golful Biscaya. Misterul navei «Topoloveni»[3]

Pe 24 decembrie 1989, nava sub pavilion românesc «Topoloveni» s-a răsturnat la Capul Finisterre din Golful Biscaya. Nava părăsise Brăila pe 9 decembrie 1989. 13 marinari dintre cei care se aflau la bord au fost daţi dispăruţi şi nu au fost găsiţi încă.

La bordul navei s-a aflat, la plecarea din portul Brăila, şi Ion Tiban[4], marinar din localitate.

Sora acestuia, Didina Popoacă, mai crede şi acum că fratele ei trăieşte şi povesteşte despre echipajul navei lucruri surprinzătoare.
Ion Tihan, motorist (decedat) pe nava „Topoloveni“, a lăsat în urmă cinci copii.
Ion Tihan, motorist (decedat) pe nava „Topoloveni“, a lăsat în urmă cinci copii (foto: adevarul.ro).
Înainte de plecare, Tihan şi-a anunţat rudele că în România va fi revoluţie
«Fratele meu naviga de 11 ani. Pe nava «Topoloveni» era şef mecanic sală şi era angajatul Companiei de Exploatare Maritimă Constanţa. În cursă, a plecat pe 9 decembrie 1989, după ce s-a încărcat marfa, sub supravegherea lui Ionel, şi după ce plecarea a fost amânată în mai multe rânduri. Înainte de plecare, a fost chemat la Securitate. Ce este interesant şi nu-mi pot explica este faptul că în ziua plecării şi-a anunţat soţia că va fi revoluţie în ţară, iar în acest caz să ia copiii sau nu circule pe stradă».
Soţia unui marinar şi-a ridicat soţul sub formă de colet de la Otopeni
«După un timp, familia a fost anunţată telefonic că nava «Topoloveni» s-a scufundat, că din 28 de marinari aflaţi la bord 14 persoane au fost salvate şi internate în spitalul Coruña din Spania, 13 sunt dispărute şi unul înecat.
Pe soţia celui înecat au anunţat-o că are de ridicat un colet de pe Aeroportul Otopeni. Când a ajuns la destinaţie, a constatat cu groază că de fapt coletul este un sicriu în care se afla mort soţul ei.
Am încercat să aflăm mai multe informaţii…, dar, în afară de faptul că a fost furtună mare, că cei 14 norocoşi supravieţuitori au fost salvaţi de pe o barcă pneumatică, că s-a găsit un singur înecat, că cei 13 sunt daţi dispăruţi, altceva nimic».
NAVROM ameninţa, dacă se puneau întrebări incomode
«Mama mea, Ecaterina Tihan, a obţinut promisiunea solemnă a unui director de la Exploatare Maritimă că, în momentul finalizării cercetărilor, va primi răspuns în scris, acasă. Acest lucru nu s-a întâmplat nici până în ziua de astăzi.
Celălalt frate al nostru, Ştefan Tihan, care este tot navigator, a pus câteva întrebări incomode celor de la companie, dar i s-a sugerat să tacă, dacă vrea să mai rămână la NAVROM.
Ştefan, fratele lui Ion Tihan: „Preotul ne-a spus că cei din echipaj trăiesc. Pe navă s-au bătut, văd suliţe, aşa se arată în carte, iar oamenii aceşti trăiesc pe o insulă, unde nu se vede decât cerul, se hrănesc cu ierburi şi muncesc“.
Ştefan, fratele lui Ion Tihan: „Noi nu credem că Ionel e mort. Preotul ne-a spus că cei din echipaj trăiesc. Fiul lui a plecat să-l caute, dar a dispărut și el.“ (foto: adevarul.ro).
Avem suspiciuni, pentru că nu ne-au lămurit, nu ni s-au arătat acte de constatare, procese verbale şi am auzit mai multe versiuni».
Se pare că la bordul navei existau doi securişti
«La noi s-a declanşat revoluţia din ’89, pe 22 decembrie, la Timişoara, pe 16, 17, iar vasul s-a scufundat pe 24 decembrie, acelaşi an.
Se pare că la bordul navei existau doi securişti, care făceau parte din echipaj. Ionel chiar îl cunoştea pe unul dintre ei. Aceştia nu sunt străini de ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în acel moment.
Se pare că, auzind ce se întâmplă în ţară, o parte din echipaj a vrut să se întoarcă în ţară, cealaltă nu, s-au certat, s-a creat panică şi Dumnezeu mai ştie ce.
Ştefan Tihan a încercat să afle câte ceva de la căpitanul navei, dat nu a reuşit să scoată un cuvânt de la acesta.
Noi, cei de acasă, ce să mai credem: ori sunt morţi şi nu înecaţi, ori sunt vii».
Scafandrii care au cercetat vasul, în adâncul apei, la vremea respectivă,
n-au descoperit nici un cadavru
«Familia noastră a întrebat dacă se mai scoate vreodată nava „Topoloveni“ din adâncuri, ni s-a răspuns că este la mare adâncime şi nu se poate. Noi nu credem că Ionel este mort.
De câte ori ne-am dus la biserică pentru a pomeni, preotul ne-a spus că este viu, aşa i se arată în sfânta carte.
Am ajuns la Mânăstirea Recea şi, după aceea, în localitatea Sfântu Gheorghe, unde preotul Cucu ne-a spus:
„Pe navă s-au bătut, văd suliţe, aşa se arată în carte, iar oamenii aceşti trăiesc pe o insulă, unde nu se vede decât cerul, se hrănesc cu ierburi şi muncesc“.
Ne-a mai zis că se va întoarce acasă, dar numai dacă îl căutăm, iar când va veni nu va fi întreg, va avea lipsă o mână sau un picior sau va fi fără memorie.
Cumnata mea nu s-a recăsătorit, îl aşteaptă încă, a rămas singură cu 5 copii. Pensia pe care o primeşte este exclusiv de la copii, Ionel nefiind declarat mort, familia nu a beneficiat de nici un ban de la companie».
10417155_611980115576359_1064954660_n-460x250Fiul lui Tihan a plecat să îşi caute tatăl şi a dispărut
«Cum o nenorocire nu vine niciodată singură, băiatul mijlociu, Adrian Tihan, nepotul meu, este dispărut de acasă de aproximativ 10 luni. Am anunţat dispariţia lui la poliţie, dar nu s-a aflat nimic. Era tare cuminte, în septembrie împlineşte 23 de ani.
El spunea: „Odată tot am să plec de acasă să-l caut pe tata“.
Nu avea la el nici un act, buletin, certificat, paşaport şi nici bani. Nu ştim ce să mai credem. După tragedia lui Ionel asta mai lipsea».
Familiile marinarilor vor un răspuns de la autorităţi
Atât rudele marinarului brăilean, cât şi familiile celorlalţi marinari declaraţi dispăruţi o dată cu «Topoloveni» aşteaptă un răspuns de la autorităţi. Nava s-a scufundat într-o perioadă tulbure a istoriei ţării şi este normal ca oamenii să fie suspicioşi.
Poate că un răspuns ferm al autorităţilor navale româneşti, dat nu în grabă, ci după o atentă cercetare şi însoţit de probe materiale, ar lămuri misterul navigatorilor plecaţi din Brăila cu puţin timp înainte de Revoluţie“.
Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.

[1] A mai purtat numele „Ion“ (1998); a fost tăiat în India, în aprilie 2002.

[2] http://adevarul.ro/locale/constanta/misterul-marinarilor-romani-morti-revolutie-tocmai-oceanul-atlantic-cred-i-au-batut-securistii-bord-1_586267db5ab6550cb8d0058d/index.html

[3] Dorin Stoianovici, „Dispăruţi în Golful Biscaya. Misterul navei «Topoloveni»“, în „România liberă“, nr. 2468, marţi, 12 mai 1998, pag. 2.

[4] Pe parcursul articolului, numele familiei va apărea scris „Tihan“.

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentCargoul „Fundulea“ a fost atacat cu rachete. Comandantul navei a fost ucis
Articolul următorCargoul „Felix“ – capturat de rebeli beți și drogați. Calvarul marinarilor români
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.