NOTA REDACȚIEI REZISTENȚA.ro: – După cum se știe, la 01 septembrie a început anul bisericesc[1], deoarece se consideră că, după tradiția moștenită din Legea Veche, în această zi Dumnezeu a început creația lumii.
Tot în această zi, potrivit Sfintei Tradiții, se consideră că a debutat activitatea publică a Mântuitorului, motiv pentru care, în bisericile ortodoxe, se oficiază slujbe de Te Deum, urmând ca pe parcursul întregului an bisericesc să fie rememorată întreaga lucrare de mânturie a omului, de la creație și până la sfârșitul lumii.
Pe site-ul oficial al Comunității Ortodoxe Române din Italia (vezi aici) a fost postată o „RUGĂCIUNEA DE IERTARE“ a păcatelor strigătoare la cer comise de unii dintre ierarhii și preoții ortodocși români, nominalizați fiind numai netrebnicii și nevrednicii arhiepiscopi Casian (Costică) Crăciun al Galațiului, Ciprian (Cezar) Spiridon al Buzăului și Teodosie (Porcu Macedon) Petrescu al Tomisului.
„Un început bun presupune o temelie trainică și sănătoasă. Având în vedere situația deosebit de gravă a Bisericii Ortodoxe Române, dată fiind criza de autoritate morală și spirituală a ierarhiei sale, la început de an bisericesc, facem o rugăciune specială pentru clerul și ierarhii săi, dar și pentru întreaga suflare românească.
Inaugurăm Anul Bisericesc printr-o Rugăciune de iertare, pe care noi, nevrednici slujitori ai Domnului din Cetatea Eternă, o adresăm poporului lui Dumnezeu, dar mai ales dreptamăritorilor creștini din România, ale căror conștiințe au fost profund rănite de păcatele strigătoare la cer[2] ale unor ierarhi și preoți ortodocși români.
RUGĂCIUNEA DE IERTARE
A IERARHILOR ȘI PREOȚILOR ORTODOCȘI ROMÂNI
LA ÎNCEPUTUL ANULUI BISERICESC 2018
Ne-ai rânduit pe noi, Doamne, drept Păstori[3] și învățători ai poporului lui Dumnezeu iar noi, episcopi și preoți, prin faptele noastre am rătăcit și smintit turma drept credincioasă pentru care Tu, Păstorul cel Bun, Ți-ai pus sufletul[4] și Te-ai jertfit pe Altarul Crucii din nesfârșita Ta iubire[5] de oameni.
Ne-ai cerut să fim «sarea pământului și lumina lumii»[6] ca oamenii să ajungă la cunoașterea și slăvirea[7] Adevăratului Dumnezeu, prin predicarea Evangheliei Sale nu numai cu vorba, dar mai ales prin faptele noastre cele bune, iar noi, episcopi și preoti, ne-am întinat cu fapte de rușine și păcate împotriva firii.
Tu, Doamne, nu ai avut unde să-Ți pleci capul[8], făcându-te nouă pildă de sărăcie, modestie și smerenie[9] și așezându-ne pe noi în Biserica Ta drept «cei din urmă oameni și ca niște oândiți la moarte»[10], iar noi, episcopi și preoți, am măcinat Biserica Dreptslăvitoare cu fastul, palatele, aroganța, orgoliile, defăimările și luptele dintre noi.
Ne-ai pus să fim vrednici «iconomi ai harului lui Dumnezeu»[11], iar noi, preoți și episcopi, vindem taina hirotoniei, parohiile și demnitățile bisericești, săvârșind păcatul simoniei[12], facem comerț cu «moaștele sfinților» și cu lacrimile icoanelor, batjocorind Sfintele Taine și cinstirea datorată Sfinților și dreapta închinare la Sfintele Icoane.
Tu, Doamne, ai dat Apostolilor Tăi puterea de a lega și dezlega[13] cele ce se întâmplă în poporul Tău și pe mărturisirea credinței[14] lor ai întemeiat Biserica pe care nicio putere nu o va sfărâma, iar noi, preoți și episcopi, prin necredința și păcatele noastre am deschis porțile iadului, aducând poporului român colonizarea și dezbinarea prozelitismului sectelor, distrugând unitatea spirituală bimilenară a poporului român, înstrăinând tinerii de izvorul de apă vie al Ortodoxiei.
Tu, Doamne, ai stat fără teamă în fața nedreptului Pilat și, prin aleșii Tăi, i-ai apărat pe sărmanii asupriți de cei puternici, mustrând pe împărați, iar noi, Episcopi și preoți, prin cârdășia noastră slugarnică cu mai marii vremii, ne-am vândut conștiințele pentru câștig urât și am trădat poporul Tău spre a menține la putere un regim corupt și ilegitim ca cel din România.
Tu, Doamne, l-ai iertat pe Petru cela ce de frică întreit s-a lepădat de Tine și l-ai întărit în vrednicia Apostoliei, iar noi, Episopi si preoți, fără de număr ne-am lepădat de Tine și Te răstignim cu faptele noastre de ocară. Am pierdut lumina Ta și ne-am afundat cu totul în neantul disperării.
Iartă-ne precum i-ai iertat pe cei ce Te-au batjocorit, biciuit și răstignit, Daruiește-ne darul lacrimilor și al pocăinței cu zdrobirea inimii și fă din noi, nevrednicii, adevărați slujitori ai Tăi, lucrători ai poruncilor Tale și unelte umile ale Duhului Sfânt prin care să reverși asupra neamului românesc toată binecuvântarea.
Învrednicește-ne și pe noi de aceste cuvinte mântuitoare „Simone, fiul lui Iona, mă iubești tu pe Mine… Paște oile Mele”.
AMIN!
RUGĂCIUNEA A DOUA PENTRU IERARHI, PREOȚI ȘI POPOR
Am greşit Înaintea Ta![15]. Tu eşti Dumnezeul nostru, dar, pentru răutățile noastre, am pierdut ajutorul Tău şi ne aflăm lipsiţi de toată apărarea! Mai înainte de a ne întoarce în pământ, învredniceşte‑ne să ne întoarcem la Tine şi caută spre noi cu bunăvoinţă şi cu har.
Cumpăneşte fărădelegile noastre cu îndurările Tale; pune adâncul îndurărilor Tale împotriva mulţimii păcatelor noastre și ne izbăvește de tirania Diavolului.
Ţie Unuia am greşit, dar Ţie Unuia şi slujim. Nu ştim să ne închinăm la dumnezeu străin, nici să întindem mâinile noastre, Stăpâne, la alt dumnezeu.
Iartă‑ne nouă greşealele, primeşte rugăciunile noastre, cele cu plecare de genunchi, tinde‑ne nouă tuturor mână de ajutor.
Dăruiește-ne darul lacrimilor și al pocăinței celei adevărate și fă din noi, nevrednicii, adevărați slujitori ai Tăi, lucrători ai poruncilor Tale și unelte umile ale Duhului Sfânt prin care să reverși asupra neamului românesc toată binecuvântarea.
Poporului român dă-i iarăși cinstea[16] pe care a avut-o la Tine mai înainte, iartă-i păcatele săvârşite, apostaziile, răutăţile, îndemnurile la desfrânare, la neiertare şi la răzvrătire împotriva Ta.
Dăruiește-i pământul care l-a păzit cu grijă şi credinţă prin veacuri, redă-i bisericile şi mânăstirile vândute, redă-i pacea văzduhului şi îmbelşugarea roadelor pământului, stăpânirea de sine, demnitatea lui creştină şi naţională dintotdeauna.
Ridică dintre închinătorii Tăi conducători buni şi cinstiţi, neasupritori, nemincinoşi şi nelacomi, iar Bisericii Ortodoxe Române dăruiește-i arhierei vrednici de Tine, Iisuse Mare Arhiereu, preoţi dăruiţi Bisericii şi Neamului, credincioşi misiunii lor, adevăraţi secerători, aşa cum Îi vrei Tu, Milostive.
Adu-Ţi aminte, Stăpâne, de toţi cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserică şi Neam; adu-Ţi aminte de sângele lor care s-a vărsat şi pune-l pe acesta în balanţa iertării noastre.
Rugători aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfântă, Pururea Fecioara Maria, Puterile Cereşti, pe Sfinţii Tăi Apostoli, pe mucenicii neamului nostru şi pe toţi mucenicii, sfinţii şi cuvioşii care au slujit Ţie cu credinţă curată.
Auzi-ne, Doamne, întru îndurarea Ta! Nu intra Stăpâne la judecată cu robii tăi, ci întoarce-Ţi iar privirea spre noi şi ne ridică din păcat cu dreapta Ta cea mântuitoare.
Şi trecând prin patimile toate, curăţaţi prin suferinţă, să ajungem şi la Sfânta Ta înviere, Iisuse, slăvindu-Te pe Tine, împreună cu Tatăl şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin!
Cu dragoste și smerenie îndemnăm poporul credincios ca, vreme de 40 de zile, să rostească această rugăciune măcar o dată în zi și să-i pomenească pe Patriarh și pe toți ierarhii noștri, dar mai ales pe Ciprian, Casian și Teodosie.
[1] Explicații lămuritoare: http://basilica.ro/incepe-un-an-nou-bisericesc-pe-parcursul-lui-rememoram-intreaga-lucrare-de-mantuire-a-omului/
[2] Se numesc strigătoare la cer păcatele care tind a nimici imboldurile puse de Dumnezeu în firea noastră. Ele sunt atât de grele, încât, mai mult decât altele, cer o răsplătire de la Dumnezeu chiar în lumea aceasta. Ele nu izvorăsc dintr-o slăbiciune a credinciosului, ci din vădita răutate a voii lui, fiind săvârșite cu precugetare. Care sunt păcatele strigătoare la cer? Păcatele strigatoare la cer sunt: 1) – Uciderea săvârșită cu voie. Un astfel de păcat a săvârșit Cain. Cu privire la acest păcat, citim în Sfânta Scriptură: „Și a zis Domnul (lui Cain): «Ce ai făcut? Glasul Sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ.» (Fac. 4, 40). Tot de acest păcat țin și cruzimile prin care se tinde la nimicirea vieții aproapelui, ca: răpirea libertății prin robie, războiul de pustiire, precum și lovirea în cinstea aproapelui, socotită ca o ucidere morală a lui. 2) – Sodomia, adică desfrăul împotriva firii, precum și impiedicarea cu știință a zămislirii de prunci și lepădarea lor. Desfrâul împotriva firii și-a primit numele de sodomie, după locuitorii din Sodoma, care, pentru acest păcat, au fost aspru pedepsiți de Dumnezeu (Fac. 18, 20). Sfântul Apostol Pavel spune că astfel de fapte rușinoase nu trebuie să fie nici măcar amintite printre creștini (Efes. 5, 3). 3) – Asuprirea văduvelor, orfanilor și săracilor este un păcat împotriva simțului firesc de dreptate al omului. În Sfânta Scriptură se găsesc multe mustrări împotriva celor ce se fac vinovați de acest fel de păcate. „Învățați să faceți bine, căutați dreptatea, ajutați pe cel apăsat, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă.” (Isaia 1, 17). Iar Mântuitorul striga: „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că mâncați casele văduvelor și cu fățărnicie vă rugați îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veți lua.” (Matei 23, 14). 4) – Oprirea plății lucrătorilor, care de asemenea, rănește dreptatea socială. De acest păcat țin: specula ce se face cu brațele muncitorilor, oprirea pentru diferite pricini nedrepte a unei părți din plată, scumpirea traiului, falsificarea alimentelor. „Iată, plata lucrătorilor care au secerat țarinile voastre, pe care voi ați oprit-o, strigă; și strigările secerătorilor au intrat în urechile Domnului Savaot.” (Iacov 5, 4). 5) – Lipsa de cinste și mulțumire față de părinți. „Cel ce bate pe tată sau pe mamă, să fie omorât. Cel ce va grăi de rău pe tatăl sau pe mama sa, acela să fie omorât.”, se spune în Sfânta Scriptură (Ies. 21, 15-16). (Conform CATEHISMUL ORTODOX, Editura IBMO, București, 1952, pag. 440-441).
[3] Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte. Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine. Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi. Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor. (IOAN X, 11-16).
[4] IOAN X, 11 – Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.
[5] Căci Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (IOAN III, 16).
[6] MATEI V, 13 – Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.
[7] Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri (MATEI V, 16).
