La data de 31 mai 1936 a fost lansat la apă yachtul „Crai Nou“ (pavilion: România, port de înregistrare: Constanţa, 12 to., lungime: 15,15 m, lăţime: 3,10 m, pescaj: 1,99 m, propulsie: motor SBWB 46, turaţie: 1.400 rotaţii/ minut, puterea maşinii: 12 c.p., 1 catarg din lemn x 17 m, velatură: 80 m², 1 cabină cu 4 paturi, 1 cabină cu 1 pat, pentru echipaj; nava mai avea în dotare o barcă de 2,70 m lungime, constructor: 1936, Şantierul Naval Constanţa).
Primele documente, care constituie atestarea existenței Șantierului Naval Constanța, datează din anul 1892 și fac referire la „Atelierul de întreținere și Reparații ale Navelor” din portul Constanța.
În perioada 1906 – 1908 a fost construită prima cală de calaj pentru ridicarea navelor pe uscat (până la 1.000 tone).
În anul 1916, structura organizatorică a atelierului opt secții: cazangerie, tinichigerie, lăcătușărie, strungărie, fierărie, tâmplărie, dulgherie și vopsitorie.
În anul 1935, personalul atelierului ajunge la 350 de lucrători.
La data de 01 octombrie 1938, în incinta actuală a Șantierului Naval Constanța, a fost amplasat primul doc plutitor (8.000 tone, importat din Germania).
În perioada 1939 – 1942, dezvoltarea atelierului a continuat, fiind construite halele construcții metalice și navale, mecanică, electrică, tâmplărie, lăcătușărie, precum și pavilionul administrativ, numărul de salariați depășind 500 de lucrători.
La 15 februarie 1941, ing. Aurel Theodoru[1] din Bucureşti, armatorul yachtului „Crai Nou“, a vândut ambarcațiunea către numitul Constantin F. Tudoran, din Bucureşti.
Valoarea yachtului era de 800.000 lei.
La 1 mai 1941, ambarcaţiunea a plecat din portul Constanţa cu destinaţia Istanbul, având la bord 12 emigranţi evrei[2], dar, din cauza condiţiilor hidro-meteorologice nefavorabile, a fost nevoită să intre la adăpost în portul Mangalia.
Chiar şi aici, valurile provocate de furtuna de forţa 7 au târât ambarcaţiunea pe lanţ, aceasta atingând fundul, dar a fost repusă pe linia de plutire.
Spre seară, furtuna a provocat ruperea lanţurilor de siguranţă, dar intervenţia rapidă şi eficace a autorităţilor a salvat yachtul.
În dimineaţa zilei de 4 mai 1941, din portul Mangalia, yachtul şi-a reluat călătoria spre Istanbul, unde a ajuns cu bine, dar nu a mai revenit în apele româneşti.
A fost prima[3] ambarcaţiune construită în Şantierul Naval Constanţa.
Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.
[1] Aurel Theodoru – şef de promoţie al Școlii Navale din Constanţa şi absolvent al Şcolii de Construcţii Navale din Franţa.
[2] În perioada 1938 – septembrie 1940, din porturile româneşti au plecat 25 de vase cu 17.000 emigranţi evrei din Germania, Austria, Polonia, cei mai mulţi cu destinaţia Palestina; după ce Ion Antonescu a preluat puterea, alţi 4.800 de evrei au plecat (între 1940 – 1941) din porturi româneşti spre Palestina; după 1933, România a devenit o ţară de refugiu şi de tranzit pentru evrei, porturile româneşti, Constanţa, Tulcea, Sulina, Galaţi devenind porţi prin care emigranţii părăsesc continentul unde viaţa, bunurile, libertatea le erau ameninţate; din 1938 până la începerea războiului (1septembrie 1939), cu ajutorul a 25 de vase, 12.801 evrei din Germania, Austria, Polonia, Cehoslovacia părăsesc Europa prin porturile româneşti de la Marea Neagră şi Dunăre; în anul urmator, alţi 4.174 li se alătură; odată cu închiderea porturilor italiene, în iunie 1940, porturile româneşti rămân singura ieşire din Europa; vase cu refugiaţi evrei: prin portul Sulina: „Hilda“ – 728 pasageri (noiembrie 1939), „Sakarya“ – 2.385 pasageri (februarie 1940), „Pentho“ – 509 pasageri (septembrie 1940), prin portul Tulcea: „Milos“ -711 pasageri (octombrie 1940), „Pacific“ – 1.067 pasageri (octombrie 1940), „Atlantic“ – 1.800 pasageri (octombrie 1940); prin portul Constanţa: „Darien II“ – 800 pasageri (februarie 1940), „Struma“ – 769 pasageri (decembrie 1941); alţi emigranţi au plecat spre Palestina cu unele ambarcaţiuni mici, cu doar câţiva pasageri la bord: vasul „Hoinarul“– 19 pasageri (iulie 1941), vasul „Crai nou“ – 12 pasageri (octombrie 1941) etc.
[3] În cei 117 ani de existenţă (1892-2009), în Şantierul Naval Constanţa au fost construite 447 nave de diferite tipuri şi tonaje atât pentru Flota comercială românească, cât şi pentru export; la 22 decembrie 2009 a fost lansat la apă tancul chimic „Histria Gemma“ (41.000 tdw., lungime: 180,00 m, lăţime: 32,20 m, pescaj: 10,50 m, puterea maşinii: 12.450 c.p., viteza: 15 Nd.).
