Motto:
- „Când vei constata că, în scopul de a produce, trebuie să obţii aprobarea de la acei care nu produc nimic,
- când vei observa cum banii se scurg spre cei care nu activează în bunuri, ci în favoruri,
- când vei înţelege că o mulțime de oameni se îmbogățesc prin luare de mită şi influența lor e mai eficace decât munca lor, că legile nu te protejează contra lor, ci dimpotrivă, ei sunt cei care sunt protejaţi împotriva ta,
- când vei descoperi că este răsplătită corupția, iar onestitatea devine un sacrificiu de sine, atunci vei putea spune, fără teama de a greşi, că soarta societăţii în care trăieşti, este condamnată”. (Zinovievna Alisa Rosenbaum alias Ayn Rand)
Instituțiile de învățământ de pe cuprinsul patriei noastre socialiste nu au cum și nici pot face excepție de la starea de colaps în care se află societatea românească, majoritatea covârșitoare fiind emblematice pentru halul în care am ajuns… cu toții și în toate domeniile.
Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice face parte din sistem și este chiar el însuși un angrenaj monstruos în care sunt măcinate viețile a mii și mii de dascăli, destinul a milioane de elevi și studenți, însuși viitorul acestei națiuni.
De 26 de ani, în și cu acest minister se fac tot felul, vremelnice, jalnice și ratate experimente, cobaii fiind învățătorii și profesorii, chiar copiii noștri. La conducerea acestuia s-au succedat 24 de miniștri, tot atâția ticăloși politicianiști, experimentatori politruci, în care cea dintâi a fost și rămâne muierea cu chip de gospodină, mamă blândă și iubitoare, academician și savant de renume mondial, tovarășa Ecaterina Andronescu, Katy – pentru Liviu Dragnea și ceilalți foști și actuali complici la distrugerea învățământului românesc.
Prima Lege a Educației a apărut în anul 1995 și a fost modificată de peste 100 de ori în ultimii 25 de ani, fiecare dintre politrucii care s-au succedat la conducerea Ministerului venind cu propriile schimbări, completări, modificări, demonstrându-și incompetența, iresponsabilitatea și incapacitatea în tentativele lor eșuate de reformare a învățământului românesc în perioada de așa-numită tranziție.
Într-un imaginar așa-numit „Patrulater al Bermudelor“, în care au dispărut și dispar aiurea și în necunoscut cam tot ce ține de educația și învățământul elevilor, vârfurile sale ar trebuie notate cu:
– A – politicienii, pentru că sunt incompetenți, iresponsabili, ticăloși și proști;
– B – părinții elevilor, pentru că nu se implică în educația și supravegherea propriilor copii și îi urăsc pe dascăli, considerând că este obligația școlii să se ocupe de educația și învățătura progeniturilor lor;
– C – elevii, pentru că nu învață deloc, au orice alte preocupări, dar nu studiul, au impresia că au numai drepturi și cred în modele false;
D – învățătorii și profesorii, pentru că sunt lași și se complac în a se lăsa umiliți și striviți de sistem.
Precizare: notarea A, B, C, D poate fi considerată și ordinea într-un eventual clasament, nu face referire la… excepții și nu le ia în calcul!).
Lucrurile se complică enorm și devin un fenomen când toate componentele sistemului (vezi literele A, B, C și D) se întrepătrund și interacționează, devenind astfel complice la autodistrugere:
A – politicienii; îi promovează pe unii învățători și profesori, pe criterii politice, în funcții de conducere, pe care, apoi, îi protejează;
B – părinții elevilor; sunt manipulați grosolan, interpretează și aplică după propriile impresii și interese așa numitele drepturi ale elevilor, devenind agresivi și desconsiderându-i pe învățători și profesori;
C – elevii; au ajuns să fie convinși (de propriii părinți, politicieni și o sumedenie de false valori) că pot face tot ce vor, inclusiv să își terorizeze dascălii, să îi jigneasă și să îi umilească, că sunt protejați și intangibili, că au tot timpul și numai ei au dreptate, că a învăța este doar infinitivul verbului „învăț“ și că acesta poate fi doar… declinat (!), că învățătorii și profesorii nu au nici un fel de drepturi în fața lor;
D – învățătorii și profesorii; unii sunt numiți în funcții de conducere pe criterii politice, ajungând apoi să își terorizeze colegii, să îi manipuleze, să îi umilească. Aceștia sunt, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, de partea părinților și elevilor, pentru că sunt corupți (au primit șpăgi în lei, valută și cadouri) și trag cu dinții de fotoliul funcției. Alții sunt pupincuriștii și sifonarii celor numiți sau ajunși în funcții, se complac și sunt mulțumiți de ceea au devenit și sunt, își trădează colegii și sunt „cureaua de transmisie“ dintre aceștia și conducerea instituțiilor de învățământ. Ceilalți, cei mai mulți, sunt victimele sistemului, dar și ale propriei lașități, fricii de perspectiva pierderii locului de muncă, terorii elevilor și părinților, dar și ale propriilor conduceri și susținători ai acestora.
Ce fac sindicatele?
Sindicatele, cu mici excepții, nu fac nimic, iar când fac, dacă fac, fac hârtii și… intervenții formale.
Ceea ce vedeți la TV, așa-zisele proteste ale „salariaților din sindicatelor libere din învățământul preuniversitar“ sunt dovezi evidente ale incapacității, ipocriziei, lașității, incompetenței, iresponsabilității, complicității și ticăloșiei acestor entități organizatorice numite fals „sindicate libere“ de a se organiza, de a protesta, de a cutremura pur și simplu un sistem de învățământ caracterizat ca fiind… la fel ca ele în toate privințele.
Sindicatele sunt, de fapt, „curelele de transmisie“ între partide și Putere, care susțin și pun „în mișcare“ tot angrenajul „blocului motor“ ce acționează împotriva intereselor salariaților și ale celorlalți cetățeni și îndreaptă vehicolul marca „România“ pe un drum… greșit.
Organizarea și puterea sindicatelor constă în șepcuțe, stegulețe, fluiere, vuvuzele, musai cu pancarte pe care să fie scrise cât mai multe localități ale țării (ca să rezulte „forța lor uriașă“ și că sunt mulți și… deștepți!), urlarea unor sloganuri jenante, stupide și ilare ca „Huooo!“, „Hoții!“, „Jos Gu-ver-nul!“, promovarea melodiei și… „Dansului pinguinilor“. În rest, sunt chestiuni manipulatorii și de imagine, de deplasare „spectaculoasă“ și „curajoasă“ la București, în fața Guvernului, în timp ce mulți sindicaliști rămân în autocare „la o cafeluță, o țigară și o bârfă mică“!…
Apropo, ca exemple, ați auzit pe vreunul dintre acești specialiști în „Huooo!“, „Jos!“ și „Dansul pinguinilor“ să inițieze vreo acțiune de protest împotriva pensiilor nesimțite ale ticăloșilor din Parlament? Dar împotriva plagiatelor și plagiatorilor? Dar împotriva Academiei Oamenilor de Știință și a unor nemernici care se împopoțonează cu titlul de academicieni?
Ei bine, amestecând situațiile prezentate mai sus, rezultă un borhot puturos și infect a tot ceea ce, de 26 de ani, este numit „învățământ românesc“. Și, pentru că, toate la un loc, trebuia să poarte un nume, au fost botezate pompos: Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, de îți vine să dai cu căciula de pământ sau după javre.
ÎN EPISODUL URMĂTOR: „Părinții, terminatorii din prezent ai viitorului propriilor copii“
P.S. – Nu mă subestimați! Gândesc mai mult decât arăt, știu mai multe decât scriu și observ mai multe decât credeți!
