„Mânca-o-ar tata și bunicul de dansatoare la bară!“ (II)

1
424

Motto: Nu există copii obraznici, ci părinți care nu știu să-i educe, să reacționeze.

 Politicienii, aflați în vârful A al așa-numitului „Patrulater al Bermudelor“, nu se mai cuvine să-i comentăm, pentru că orice asociere a acestui substantiv cu un adjectiv (cinstit, patriot, demn, harnic, drept, curajos, inteligent etc) devine un pleonasm grosolan.

Părinții sunt localizați în vârful B al imaginarului „Patrulater al Bermudelor“, în majoritatea lor fiind sub puternica și falsa impresie că, ei și progeniturile lor, au numai drepturi și că, odată ce și-au trimis odraslele la școală, nu mai au obligația controlului și supravegherii și nici pe cea a comunicării și colaborării cu instituția de învățământ.

În același context, părinții fac o gravă confuzie între educația de acasă și învățământul școlar, între rolul lor și cel al școlii.

De asemenea, le sunt potrivnici învățătorilor și profesorilor, ba chiar mai mult decât atât, consideră că se pricep mult mai bine la tot ceea ce fac aceștia, le minimalizează competențele și experiența, îi umilesc, îi jignesc, îi agresează verbal și, uneori, fizic, le lezează imaginea, autoritatea și demnitatea, nu de puține ori chiar în fața propriilor elevi.

Ca orice cioară care își laudă propriul pui, copilul lor este cel mai frumos și cel mai deștept, tot timpul are dreptate, este fooooaaaarte sensibil și trebuie protejat. Cel mai vinovat este considerat, întotdeauna, învățătorul/ profesorul, niciodată copilul, mă-sa sau taică-său, aceștia fiind fooooaaaarte ocupați și angrenați în alergătura cotidiană după bani, funcții și distracții, neavând timp niciodată, pentru că școala și „numai școala“ trebuie să se ocupe de educație și învățătură că… de-aia e, constituțional, gratuită!

capsunariElevii (vezi vârful C al patrulaterului) sunt, în majoritatea lor, oglinda propriilor părinți, dar și brațul „înarmat“ al acestora în ofensiva împotriva dascălilor adevărați, sprijiniți puternic de atacuri prin rafale de sesizări și reclamații… în mass-media.

Ferească Dumnezeu ca un învățător/ profesor să ridice puțin tonul, să-l privească doar cu un ochi, să-l ridice în picioare sau, culmea!, să-l dea afară din clasă pe cel care i-a dezintegrat pur și simplu ora de curs, a fost impertinent, extrem de obraznic, nesimțit, chiar agresiv fizic, că Iadul s-a deschis și Apocalipsa a venit! Întregul sistem se prăvale asupra bietului învățător/ profesor, care nu are decât două vini: că vrea să-și apere ora de curs ca să-l învețe pe dobitoc cum să meargă pe Calea Vieții sale și că își apără dramul de demnitate ce i-a mai rămas din lupta cu sistemul ticăloșit, principiile de viață, onoarea și profesia de dascăl.

Nici nu așteaptă să se termine ora respectivă sau să ajungă acasă că progenitura îl sună (toți au smart-uri!) imediat pe unul dintre părinți (de regulă  pe mă-sa sau pe bunică-sa) și… așteaptă. Nu trec zeci de minute și „cloșca“ de mă-sa sau hoașca de bunică-sa, uneori împreună, vin(e), pe rând sau în stol, și aterizează chiar în curtea școlii cu pricina. Și pune-te scandal, și pune-te reclamații, și cheamă presa, să vină trupele antitero, căștile albastre și forțele de elită NATO, căci, Doamne, Dumnezeule!, cum este posibil așa ceva?, nenorocitul, banditul, ticălosul, teroristul de învățător/ profesor i-a încălcat drepturile bastardului/ retardatului și a ridicat tonul la el, l-a agresat emoțional, i-a răpit posibilitatea să învețe și să devină om!

Cum de își permite un nenorocit, un amărât de dascăl, care nici BMW nu are, nici card, nici vilă, îmbrăcat ca vai de el, fără măcar un sacou și pantofi de firmă, fără geantă „Vuitton“, fular Burberry“ și butoni de aur personalizați, un neica nimeni până la urmă, să ridice tonul și să-l privească doar cu un ochi pe „puiuțul meu frumos, inteligent și drag“, pe „Barbie a mea“, mânca-l-ar mama și bunica de viitor fotbalist, manelist sau cercetător la NASA, mânca-o-ar tata și bunicul de dansatoare la bară, maseuză erotică, curvă pe Centură sau Miss Univers???

12085_38662_nalepka-na-stenu_NAUT003_sceneObraznici, needucați în cei 6 – 7 ani de acasă, excesiv de alintați și cocoloșiți, preocupați de orice, dar mai puțin de lectură și însușirea de cunoștințe utile, mulți dintre acești copii sunt victime sigure ale sistemului, pentru că, încă de pe acum, chiar propriii părinți se „îngrijesc“ de viitorul lor, viitor care sună al dracului de gol, culturile de căpșuni și citrice de peste hotare fiind printre puținele opțiuni.

Să dai șpagă ca „puiuțul“ sau „păpușa“ să ia o notă foarte bună/ un calificativ maxim, să-i acoperi toate impertinențele (conștiente sau nu), îndreptându-te cu agresivitate și reclamații chiar împotriva celor care au datoria și priceperea de a-ți pregăti copilul pentru VIITOR, este identic  cu cazul în care se dă șpagă pentru obținerea permisului de conducere: poate că îl vei lua, dar asta înseamnă sinucidere și, uneori, uciderea propriilor semeni.

Dacă la atitudinea total nejustificată, dar mereu agresivă și păguboasă, a părinților, adăugăm, pe de o parte, șpaga dată directorilor de școli/ licee/ colegii, faptul că aceștia, în complicitate ticăloasă cu părinții sau fiind la mâna acestora, se îndreaptă de fiecare dată împotriva învățătorului/ profesorului reclamat și, de cealaltă parte, toți sunt timorați, lași, neprotejați și victime ale sistemului, rezultă ceea ce la finalul episodului trecut am numit a fi un borhot puturos și infect a tot ceea ce, de 26 de ani, este numit „învățământ românesc“. Și, pentru că, toate la un loc, trebuia să poarte un nume, au fost botezate pompos: Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, de îți vine să dai cu căciula de pământ sau după javre“.

Lupta părințiilor cu viitorul propriilor copii și ostilitatea și agresivitatea împotriva propriilor dascăli continuă. Toți, inclusiv mass-media, sunt de o complicitate criminală la acest fenomen de genocid cultural/ spiritual, victimele colaterale sunt numeroase, iar pierderile incalculabile și inimaginabile.

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentÎnvățământul românesc și „Patrulaterul Bermudelor“ (I)
Articolul următorTERMENI LEGALI ŞI CONDIŢII DE UTILIZARE
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.

1 COMENTARIU

  1. Articolul dvs. se preteaza si acum la final de an scolar, cand parintii sunt incurajati de directori si unii diriginti sa dea in cap profesorului care a indraznit sa lase corigenti. A se vedea situatiile de la liceul pedagogic!

     

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here