În aceste zile premergătoare referendumului din 6 – 7 octombrie 2018[1], ierarhia Bisericii Ortodoxe Române duce o campanie furibundă pe tema electorală referitoare la familia tradițională.
Dincolo de comicul așa-zisei „familii tradiționale”, vom prezenta mai jos care sunt modelele propuse de Biserica strămoșească pentru familia tradițională creștin-ortodoxă, pentru că, așa cum veți constata, acestea sunt, în realitate, antimodele pentru o familie de români ortodocși formată dintre un bărbat și o femeie, oriunde s-ar afla ei.
Comicul situației este generat de faptul că, în România, nu mai există familie tradițională, în sensul familiei întemeiate dintre un bărbat și o femeie printr-o cununie religioasă.
Familia modernă a împins limitele vârstei de căsătorie de la 15 – 20 ani înspre 25 – 30 de ani. Cuplurile de astăzi stau ani de zile într-o relație de concubinaj și se căsătoresc, de cele mai multe ori, abia după apariția unui copil (pe principiul „Să aibă și el un tată!”).
Totodată, relațiile sexuale extraconjugale sunt frecvente în rândurile tineretului și cu o rată mult mai mare decât pe vremea comunismului ateu.
Taina Sfintei Cununii ortodoxe prezintă incestul, prostituția și haremul drept modele de sfințenie familială
Familia tradițională propusă de Biserica Ortodoxă Română: un tată cu două neveste, Sarra fiindu-i soră, și mai multe țiitoare – amante, cu care a făcut opt copii.
Facerea, Cap. 11, Turnul Babel. Amestecarea limbilor. Seminția lui Sem[2]: „29. Iar Avraam și Nahor și-au luat femei; numele femeii lui Avraam era Sarai, iar numele femeii lui Nahor era Milca, fata lui Haran, tatăl Milcai si al Iscai. 30. Sarai însă era stearpă și nu năștea copii.”
Facerea, Cap 16, Ismael[3]: „1. Sarai însă, femeia lui Avraam, nu-i năștea. Dar avea ea o slujnică egipteancă, al cărei nume era Agar. 2. Atunci a zis Sarai către Avraam: «Iată m-a închis Domnul, ca să nu nasc. Intră dar la slujnica mea; poate vei dobândi copii de la ea!». Și a ascultat Avram vorba Saraii. 3. A luat deci Sarai, femeia lui Avraam, pe Agar egipteanca, slujnica sa, la zece ani după venirea lui Avraam în pământul Canaan, și a dat-o de femeie lui Avraam, bărbatul său. 4. Și a intrat acesta la Agar și ea a zămislit; și văzând că a zămislit, ea a început a disprețui pe stăpâna sa. (…) 10. Apoi i-a mai zis îngerul Domnului: «Voi înmulți pe urmașii tăi foarte tare, încât nu se vor putea număra din pricina mulțimii. 11. Iată, tu ai rămas grea – îi zise îngerul Domnului – și vei naște un fiu și-i vei pune numele Ismael, pentru că a auzit Domnul suferința ta.”
Facerea, Cap. 17, Tăierea împrejur[4]: „15. După aceea a zis iarăși Dumnezeu către Avraam: «Pe Sarai, femeia ta, să nu o mai numești Sarai, ci Sarra să-i fie numele. 16. Și o voi binecuvânta și-ți voi da din ea un fiu; o voi binecuvânta și va fi mamă de popoare și regi peste popoare se vor ridica dintr-însa». 17. Avraam a căzut atunci cu fața la pământ și a râs, zicând în sine: «E cu putință oare să mai aibă fiu cel de o sută de ani? Și Sarra cea de nouăzeci de ani e cu putință oare să mai nască?» 18. Apoi a mai zis Avraam către Domnul: «O, Doamne, măcar Ismael să trăiască înaintea Ta!» 19. Iar Dumnezeu a răspuns lui Avraam: «Adevărat, însăși Sarra, femeia ta, îți va naște un fiu și-i vei pune numele Isaac și Eu voi încheia cu el legământul Meu, legământ veșnic: să-i fiu Dumnezeu lui și urmașilor lui.
Facerea, Cap. 25, Căsătoria a doua a lui Avraam[5]: „1. Avraam însă și-a mai luat o femeie cu numele Chetura. 2. Ea i-a născut pe Zimran, Iocșan, Madan, Madian, Ișbac și pe Șuah.”
Avraam – traficant de carne vie
Românii merg la cununia religioasă, ca între două trenuri, mai mult cu gândul la masa festivă, dans și la fotografiile de amintire. Puțini sunt atenți la cuvintele rostite de preotul care slujește Sfânta Taină a Cununiei.
Iată o mostră de binecuvântare, care compară mirii cu niște personaje biblice consacrate:
„Binecuvintează‑i pe dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvântat pe Avraam şi pe Sarra. Binecuvintează‑i pe dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvântat pe Isaac şi pe Rebeca. Binecuvintează‑i pe dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvântat pe Iacov şi pe toţi patriarhii. Binecuvintează‑i pe dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvântat pe Iosif şi pe Asineta. Binecuvintează‑i pe dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai binecuvântat pe Moise şi pe Semfora.” (Extras din Molitfelnic, Taina Sfintei Cununii Ortodoxe).
Să vedem ce exemplu de moralitate este Avraam. Avraam a avut două neveste și mai multe țiitoare. Prima căsătorie a lui Avraam a fost în fapt o relație incestuoasă cu propria lui soră, Sarra, având amândoi același tată cu numele Terah.
Facerea, Cap. 20, 11, Avraam în Gherara[6]: „Răspuns-a Avraam: «Am socotit că prin ţinutul acesta lipseşte frica de Dumnezeu şi voi fi omorât din pricina femeii mele. 12. Cu adevărat ea mi-e soră după tată, dar nu ştiu după mamă, iar acum mi-e soţie.»”
Descoperim faptul că, de două ori, Avraam o prezintă pe soția lui ca soră, pentru ca aceasta să fie luată în haremul faraonului Egiptului și apoi ca amantă/ țiitoare a unui rege local. În ambele cazuri, Avraam obține de pe urma soției sale profituri considerabile.
Să nu scăpăm din vedere că, astăzi, supunerea soției la relații sexuale extragonjugale, în scopul obținerii de foloase materiale, este faptă penală condamnată ca infracțiune de trafic de carne vie, prostituție și înșelăciune.
Facerea, Cap 12, Chemarea lui Avraam[7]: „10. Pe atunci s-a făcut foamete în ţinutul acela şi s-a coborât Avram în Egipt, ca să locuiască acolo, pentru că se înteţise foametea în ţinutul acela. 11. Când însă s-a apropiat Avram să intre în Egipt, a zis către Sarai, femeia sa: «Ştiu că eşti femeie frumoasă la chip. 12. De aceea, când te vor vedea Egiptenii, vor zice: «Aceasta-i femeia lui!» Şi mă vor ucide pe mine, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă. 13. Zi deci că-mi eşti soră, ca să-mi fie şi mie bine pentru trecerea ta şi pentru trecerea ta să trăiesc şi eu!”»
Scenariul este aplicat, iar Sarai ajunge la Faraon iar Avraam primește, în schimbul femeii traficate, o avere, inclusiv slugi și slujnice:
Facerea, Cap. 12, Chemarea lui Avraam[8]: „16. Şi pentru ea i-au făcut bine lui Avram şi avea el oi, vite mari şi asini, slugi şi slujnice, catâri şi cămile.”
Observăm că Faraon era mult mai moral decât Avraam:
Facerea, Cap. 12, Chemarea lui Avraam[9]: „18. Şi chemând Faraon pe Avram, i-a zis: «Ce mi-ai făcut? De ce nu mi-ai spus că aceasta e soţia ta? 19. Pentru ce ai zis: Mi-e soră? Şi eu am luat-o de femeie: Acum dar iată-ţi femeia! Ia-ţi-o şi te du!»”
După periplul prin Egipt, Avraam este descris deja ca un om îmbogățit peste noapte:
Facerea, Cap. 13, Avraam se desparte de Lot[10]: „2. Avram însă era foarte bogat în vite, în argint şi în aur.”
Avraam – pește pentru propria soră-soție … prostituată
Aceeași schemă pește – prostituată este aplicată câțiva ani mai târziu:
Facerea, Cap. 20, 2, Avraam în Gherara[11]: „Şi a zis Avraam despre Sarra, femeia sa: «Mi-e soră», căci se temea să spună: «E femeia mea», ca nu cumva să-l ucidă locuitorii cetăţii aceleia din pricina ei. Iar Abimelec, regele Gherarei, a trimis şi a luat pe Sarra.”
Când a aflat că Sarra este soția lui Avraam, Abimelec îl plătește pe Avraam și-i dă și soția-soră înapoi:
Facerea, Cap. 20, 14, Avraam în Gherara[12]: „Atunci a luat Abimelec o mie de sicli de argint, vite mari şi mici, robi şi roabe şi a dat lui Avraam; şi i-a dat înapoi şi pe Sarra, femeia sa.”
Pentru că nu putea face copii cu sora sa, Avraam s-a culcat cu slujnica Agar.
Facerea, Cap. 25, 6, Căsătoria a doua a lui Avraam. Moartea lui Avraam[13]: „Iar fiilor ţiitoarelor sale, Avraam le-a făcut daruri şi, încă fiind el în viaţă, i-a trimis departe de la Isaac, fiul său, spre răsărit, în pământul Răsăritului.”
Iată și exemplul de moralitate al familiei tradiționale, patriarhul Iacov.
Facerea, Cap. 28, Iacov în Mesopotamia[14]: „1. Atunci a chemat Isaac pe Iacov şi l-a binecuvântat şi i-a poruncit, zicând: «Să nu-ţi iei femeie din fetele Canaaneilor; 2. Ci scoală şi mergi în Mesopotamia în casa lui Batuel, tatăl mamei tale, şi-ţi ia femeie de acolo, din fetele lui Laban, fratele mamei tale;»”
Iacov a mers la unchiul său Laban și s-a căsătorit cu cele două fete ale acestuia, Lia și Rahila, adică verișoarele lui de gradul unu. Iacov s-a culcat și a făcut copii și cu cele două sclave ale soțiilor verișoare, Bilha și Zilpa. (vezi Facerea, Cap. 28 – 30)[15].
Tradiționalistul Moise a avut și el două soții, madianita[16] Sefora și o etiopiancă.
„Preotul din Madian însă avea şapte fete, care păşteau oile tatălui lor. Şi venind acestea au scos apă şi au umplut adăpătorile, ca să adape oile tatălui lor. (…) Şi a rămas Moise la omul acela şi i-a dat pe fiica sa Sefora de soţie.” (Ieșirea, Cap. 2, 16, 21)[17].
„Mariam şi Aaron vorbeau însă împotriva lui Moise pentru femeia etiopiancă, pe care o luase Moise, căci Moise era căsătorit cu o etiopiancă.” (Numerii, Cap. 12, 1)[18].
Acestea sunt exemple relevante invocate de toți preoții ortodocși, care, acum, îndeamnă românii să meargă la REFERENDUMUL pentru familia tradițională!
Conducerea B.O.R. practică celibatul, contrar familiei tradiționale
Așadar, poporul român este îndemnat de ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, ierarhi care sunt recrutați din rândul călugărilor, să întemeieze o familie tradițională.
La intrarea în monahism, călugării fac un jurământ de castitate, adică de abținere de la relațiile sexuale cu femeile, necesare întemeierii unei familii. Adică ierarhii moraliști, păstori de „turme de oi credincioase”, trebuie să se abțină de la procreere, dar tot ei își îndeamnă „mioarele”, pe care le tratează cu dispreț și doar ca material biologic de reproducere a sclavilor Bisericii, să o facă!
Constatăm cu uimire și revoltă că autointitulații „aleși ai Domnului” nu se spurcă precum laicatul[19] de rând prin întreținerea unei relații monogame dintre un bărbat și o femeie. Secta călugărilor și a călugărițelor, denumită „monahism ortodox”, disprețuiește radical relația dintre un bărbat și o femeie, mai ales constituită într-o familie (în acest context, precizez că homosexualitatea în cadrul B.O.R., inclusiv în rândurile Sinodului, a devenit un fenomen!, vezi aici).
Practic, ierarhia B.O.R. și monahismul românesc se află în aceeași situație pe care o reclamă la cuplurile de homosexuali, de a nu procrea pentru perpetuarea speciei umane.
Elita B.O.R. speculează pervers rodul procreerii dintre un bărbat și o femeie, copilul
Mai nou, mănăstirile de călugărițe iau în îngrijire copii, pe care-i cresc în afara unei familii tradiționale compusă dintre un bărbat și o femeie, dar ierarhii (proveniți din rândurile călugărilor) arată cu degetul și toiagul episcopal doar înspre cuplurile de homosexuali, care, chipurile, vor să comită același fapt (blasfemiator, din punctual lor de vedere!).
Călugărița ortodoxă are pretenția să fie numită „maică”, după modelul Maica Domnului. Astfel, este inoculată ideea aberantă că femeia ideală este singură, necăsătorită și retrasă într-o mănăstire ortodoxă, astfel că, în viziunea halucinantă și ipocrită a clerului B.O.R., un model antisocial devine virtute!
Oare ce s-ar întâmpla dacă o generație întreagă de femei românce ar hotărî să devină maici-călugărițe și și-ar închina viața în exclusivitate Domnului, refuzând relațiile sexuale cu bărbați?
La fel și în cazul călugărului român, care este denumit „părinte”, în condițiile în care, ca și homosexualii, îi este interzis și refuză, din dispreț, contactul sexual cu femeile. De asemenea, el refuză să crească copii într-o familie tradițională, ca un părinte adevărat.
Zeci de canoane ortodoxe interzic prezența femeilor și a copiilor în mănăstirile de călugări, dar și prezența bărbaților în mănăstirile de călugărițe, tocmai pentru a se evita apropierea și întreținerea unor relații sexuale firești. În această situație, reiterez, homosexualitatea a devenit un fenomen ce dăinuie de sute de ani și continuă să se extindă.
Calendarul creștin-ortodox prezintă numai modele de sfinți necăsătoriți, care au refuzat conviețuirea într-o familie tradițională
Analizând calendarul creștin-ortodox, descoperim că acesta abundă de sfinți ierarhi, sfinți și sfinte cuvioase, adică persoane celibatare, care au avut convingerea că viața de familie nu este specifică modelului creștin.
Puțini oameni cunosc faptul că orice călugăr sau călugăriță se consideră mire, respectiv mireasă, al lui Hristos, ceea ce este o aberație psihologică de proporții.
În istoria monahismului sunt cunoscute cazuri de călugări care, în lipsa unei femei reale, s-au îndrăgostit de icoane ale Maicii Domnului!
Totodată, mulți dintre călugări și călugărițe, din necesitatea fiziologică a unui contact sexual, se dedau la practici homosexuale, pe care, culmea!, în mod fariseic, tot ei le condamnă (vă reamintesc recentul scandal în care a fost implicat episcopul Corneliu Onilă al Huşilor, dovedit că practica relații sexuale cu elevi teologi seminariști, caz extrem de grav pe care Patriarhia română l-a tratat avut o reacție debilă, extrem de jenantă).
Patriarhul Daniel Ciobotea a oficiat cununii 
neortodoxe
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, fostul Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a oficiat necanonic, din punct de vedere al Sfintelor Canoane ortodoxe, cea de-a treia cununie religioasă a lui Ilie Năstase (vezi aici), care, în urmă cu câteva zile, a divorțat de a patra soție (vezi aici).
Acesta fusese căsătorit anterior cu două femei, neortodoxe, și deci fusese cununat în altă religie decât cea ortodoxă.
Conform Canoanelor ortodoxe, Patriarhul Daniel Ciobotea avea obligația să nu-l cunune pe Ilie Năstase, decât în urma unei slujbe speciale de întoarcere la Ortodoxie.
Presa de cancan din România abundă de știri despre escapadele extraconjugale ale aventurierului Ilie Năstase, cununat ortodox de însuși Preafericitul Daniel Ciobotea – Patriarhul B.O.R. (vezi aici).
Modelul de sfințenie al familiei ortodoxe: copilul Iisus este ținut în brațe de mama Sa, Fecioara Maria
Însuși modelul divin al familiei ortodoxe, promovat de Biserica Ortodoxă Română, este unul atipic și neconstituțional. Fecioara Maria a fost o tânără, cu vârsta undeva până în 13 ani, căsătorită cu octogenarul Iosif, „al cărui baston înflorea” – conform dezvăluirilor incendiare ale Mitropoliei Moldovei și Bucovinei: „Protoevanghelia lui Iacov relatează despre modul în care a fost ales logodnicul Fecioarei Maria, povestind că, mărturie a cinstei şi dreptăţii sale, el este singurul dintre văduvii din Israel al cărui baston înflorea, arătându-l vrednic de această logodnă.” (vezi aici).
Biblia – supranumită „Cartea cărților” – utilizează cuvântul ebraic almah, atunci când se referă la Fecioara Maria.
Vârsta maximă a unei almah era de 12 ani împliniți. „Prin urmare, conform Bibliei, Maria (Maica Domnului – n.n.) era o adolescentă sub 13 ani în momentul în care a rămas gravidă.” (vezi aici).
Biserica nu amintește nimic despre o relație de dragoste firească în cazul unei familii tradiționale, în care un octogenar neputincios și o tânără fragedă nevinovată l-au crescut pe pruncul și copilul Iisus Hristos.
Se vorbește despre un Iosif (vezi aici) care o salvează pe Fecioara Maria de la lapidarea sigură (uciderea cu pietre), conform legilor iudaice. Aceasta ar fi fost soarta unei femei iudaice cu un copil bastard, adică procreat în afara familiei.
Iconografia ortodoxă prezintă modelul familiei tradiționale a Maicii Domnului cu pruncul Iisus în brațe. Așadar, o mamă singură, renegată de societate, cu un prunc în brațe este idealul familiei Bisericii Ortodoxe Române, un model familial atipic: există mama, există copilul, dar unde-i tatăl, fie el și anonim!
Aceeași iconografie bisericească ortodoxă nu deține niciun exemplu de familie creștină sfântă, fiind reprezentați doar sfinți solitari celibatari și cupluri atipice.
În pofida propagandei de intoleranță religioasă anticatolică promovată prin toate mijloacele, inclusive de site-urile ortodoxe, cu binecuvântarea ierarhilor preasfințiți și preafericiți singuratici, mulți dintre ei fiind dedați (necanonic) homosexualității și pedofiliei, trebuie să precizez că, chiar dacă ne convine sau nu, Biserica Catolică recunoaște și cinstește familia, amintind doar un exemplu: în Barcelona (Spania) există celebra catedrală Sagrada Familia, adică o biserică dedicată special Sfintei Familii, care, în mod tradițional, este constituită dintre un bărbat și o femeie!
În concluzie, Biserica Ortodoxă Română, în integralitatea sa, nu ar trebui să fie deloc o instituție politizată și implicată în această campanie deșănțată de manipulare și prostire a populației românești.
Românul a dovedit de veacuri că este familist, dovadă cea mai elocventă constând în faptul că încă suntem, constituțional sau neconstituțional!, peste 22 de milioane de români născuți din relații sexuale dintre bărbați și femei!
Restul este o propagandă electorală inutilă, înșelătoare, deșănțată și perversă, subordonată intereselor politice cărora, de-a lungul istoriei sale milenare, Biserica Ortodoxă Română le-a fost pro…fund servilă.
P.S. – În spațiul virtual al rețelelor de socializare circulă o glumă despre homosexualitatea din cadrul Bisericii, emblematică pentru poziția acesteia față de acest fenomen: „Homosexualii de rând își transmit HIV, dar, când se împreunează între ei, preoții și călugării își transmit HAR!”
[1] Cu o săptămână înainte de referendumul pentru familia tradițională, motivarea Curții Constituționale în cazul cuplului gay Coman-Hamilton nu mai lasă loc de interpretări în privința reglementării parteneriatului civil între persoanele de același sex. „Un cuplu format din persoane de același sex intră în sfera noțiunii de „viață privată”, precum și a noțiunii de „viață de familie”, asemenea relației stabilite într-un cuplu heterosexual”, se arată în documentul CCR. În acest sens, Curtea precizează totodată că „persoanele de același sex, care formează cupluri stabile, au dreptul de a-și exprima personalitatea în interiorul acestor relații și de a beneficia, în timp și prin mijloacele prevăzute de lege, de o recunoaștere legală și judiciară a drepturilor și îndatoririlor corespunzătoare” (vezi detalii aici).
[2] Biblia sau Sfânta Scriptură, Vechiul Testament, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1997, pag. 21.
[3] Idem, pag. 25
[4] Idem, pag. 26.
[5] Idem, pag. 25
[6] Idem, pag. 30.
[7] Idem, pag. 22.
[8] Idem, pag. 22.
[9] Idem, pag. 22.
[10] Idem, pag. 22.
[11] Idem, pag. 29.
[12] Idem, pag. 30.
[13] Idem, pag. 35.
[14] Idem, pag. 39.
[15] Idem, pag. 39 – 43,
[16] Madianiți – populație antică nomadă din regiunea Madian, la Sud – Est de Palestina, descinzând, potrivit „Vechiului Testament” din Median, al patrulea fiu al lui Avraam (vezi aici – https://dexonline.ro/definitie/madiani%C8%9Bi).
[17] Biblia sau Sfânta Scriptură, Vechiul Testament, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1997, pag. 69.
[18] Idem, pag. 163.
[19] Laicat – totalitatea laicilor din cadrul bisericii catolice; termenul este utilizat și în cadrul bisericii ortodoxe.
