La data de 02 octombrie 2005, nava fluvială de pasageri „Olteniţa“ (pavilion: România, comandant: Gheorghe Palangeanu, echipaj: 42 membri, capacitate transport: 144 pasageri, armator: S.C. „Giurgiu Nav“, lungime: 83,30 m, lățime: 12,00 m, pescaj: 1,70 m, propulsie: 3 motoare „Ruski” – Diesel, 2 timpi, constructor: în anul 1961, Șantierul Naval Oltenița) a fost cuprinsă de flăcări[1], în timp ce se afla în sectorul slovac al Dunării, la Boş, la 50 de kilometri Nord de Budapesta, după care s-a scufundat în fluviu.
Navă soră: „Carpați”.
Ambele nave de pasageri au fost primele din Europa de Est care au efectuat croaziere pe Dunăre, dar numai cu turiști străini.
După anul 1990, „Carpați” și „Olteniţa“ au continuat să fie închiriate, în special de Quality Tours ApS (Danemarca), pentru a efectua croaziere din România până în Germania sau pe cursul superior al Dunării (Germania, Austria, Iugoslavia, Slovacia şi Ungaria).
În după-amiaza zilei în care s-a produs catastrofa[2], „Olteniţa“ se afla în voiaj pe Dunăre (plecase din Budapesta spre Viena), în apele teritoriale slovace, în zona ecluzei Gabčíkovo, fiind ca de obicei angajată într-o serie de curse charter, în special pentru turişti străini.
La bord se aflau circa 80 de pasageri[3] din Belgia și Norvegia, precum şi 42 de membri români şi doi sârbi din echipaj şi personalul auxiliar.
În momentul declanşării incendiului, nava era ancorată lângă satul Sap (40 km de Bratislava, Slovacia), între oraşele Gabčíkovo şi Medveďov, din vestul Slovaciei.
Gheorghe Palangeanu a fost comandant al navei „Oltenița” timp de 37 de ani. După pierderea pasagerului (a revenit în țară în dimineața zilei de 06 octombrie 2005) a declarat publicației Jurnalul.ro:
– „Eram în cabină și lucram la niște documente pe care a doua zi trebuia să le prezint autorităților portuare din Viena. Doctorița Victoria Munteanu m-a avertizat că fumul a inundat partea de jos a navei. Am ieșit rapid, am luat timona, am băgat nava cu prova în mal, am dat alarma și am început operațiunile de salvare, în paralel de stingere a incendiului.”
Violența și rapiditatea de propagare a focului l-au determinat pe comandantul navei să decidă eșuarea navei pe malul stâng al Dunării, scopul fiind evacuarea/ salvarea de urgență a pasagerilor de la bord, cei mai mulți dintre aceștia fiind trecuți de vârsta de 70 de ani.
Gheorghe Palangeanu, comandantul navei: – „Cei 77 de pasageri norvegieni și belgieni erau în special bătrâni, peste 70 de ani, proveniți din azile. Vă puteți imagina că fără sprijinul echipajului nu ar fi putut face mare lucru. Până la sosirea echipelor slovace de intervenție, noi am fost cei care i-am urcat pe puntea metalică, îndreptându-i către mal. Au fost marinari care au cărat pasagerii în spate sau i-au tras de picioare, pentru că fie le era frică, fie nu se mai puteau deplasa, având, așa cum am mai spus, vârste destul de înaintate…”
Focul s-a extins rapid, la bord s-a instalat panica atât printre călători, cât şi printre membrii echipajului, iar unii pasageri au fost nevoiți să iasă pe geamurile cabinelor, încercând cu disperare să se salveze.
Unii dintre aceștia au declarat că operaţiunea de salvare a fost una „haotică“.
Gheorghe Palangeanu: – „Era o învălmășeală de nedescris. Oamenii țipau pe punte sub dogoarea flăcărilor ațâțate de vânt, iar vopseaua și, ulterior, chiar zidurile de metal, s-au topit din pricina temperaturii degajate de foc.”
Turiștii norvegieni și belgieni aflați la bordul navei de pasageri „Oltenița” au acuzat faptul că nava nu era echipată corespunzător pentru a preveni situațiile neplăcute, asemenea celei care s-a produs în după-amiza catastrofei.
Unul dintre pasageri, Erling Solberg (70 ani), era revoltat că își pierduse toate hainele și documentele de călătorie în incendiu. Din fericire, soția sa, Jorun Solberg (68 ani), a avut mai multă prezență de spirit și a ieșit din cabină pe fereastră, după ce a luat cu ea o geantă cu medicamentele pentru astm ale soțului ei, precum și cărțile de credit ale familiei. Cei doi au acuzat faptul că puntea A a navei nu era prevăzută cu o ieșire de siguranță:
– „Eu și alți pasageri am fost nevoiți să urcăm trei metri, pe o scară improvizată, până la puntea B.”
Un alt turist, un bărbat din Norvegia, a declarat unei publicații slovace:
– „Vasul nu era pregătit deloc pentru o asemenea situație, totul era improvizat. Deși echipajul a fost foarte drăguț, din punct de vedere tehnic vasul era într-o situație oribilă. În Norvegia nu ar fi primit licență.”
În replică, reprezentanții Companiei Naționale de Navigație Fluvială au declarat că nava îndeplinea toate condițiile impuse de Autoritatea Navală Română.
Turiștii belgieni (circa 30) au fost mult mai calmi și mai calculați. Unul dintre ei, Andre Colassin (71 ani) a declarat:
– „Toți s-au ajutat între ei și nu au intrat în panică. Erau calmi și disciplinați.”
La fel ca și ceilalți turiști, și acesta a ținut să sublinieze faptul că nava se afla într-o stare proastă și că nu existau la bord echipamente de stingere a incendiului.
Potrivit publicației online La Derniere Heure, autoritățile din Belgia au trimis personal diplomatic pentru a veni in ajutorul cetățenilor care se aflau pe pasagerul „Oltenița”.
Un reprezentant al Ministerului de Externe al Belgiei a declarat:
– „Mulți dintre ei și-au pierdut bagajele și documentele de călătorie. Facem ceea ce este necesar pentru a-i ajuta și pentru a le permite să se întoarcă cât mai repede în Belgia.” (vezi aici).
Horia Mihălcescu, atașatul de presă al Companiei Naționale de Navigație Giurgiu, a declarat, referindu-se la acuzele turiștilor legate de condițiile de siguranță:
– „Nava avea toate avizele Autorității Navale Române. Toate elementele electrice fuseseră verificate, precum și sistemele de prevenire a incendiilor. La bord existau pompe, veste și colace de salvare, așa cum prevede regulamentul. Focul s-a extins foarte repede, cam în zece minute a cuprins întreaga navă. Gândiți-vă că, dacă nu erau pregătiți, erau mult mai multe victime, mai ales în rândul pasagerilor, care sunt, în majoritate, bătrâni.”
Potrivit declaraţiilor şefului operaţiunilor de salvare, Janos Czulka (vezi aici), o cântăreaţă româncă a murit în urma tragediei. Este vorba despre Doina Maruneac, 48 ani, născută în localitatea Oreavu (Buzău) divorțată, un copil, solistă angajată să susţină spectacole pe navă. Cântăreața se stabilise de mai mulți ani în București și se afla la sfârșitul unui contract de șase luni și urma ca pe 7 noiembrie să revină acasă.
Cadavrul carbonizat aproape în totalitate al acesteia a fost găsit şi recuperat din cabina unde era cazată (vezi aici).
Fostul soț al Doinei era basist și o însoțea peste tot în țară. Cântau în hoteluri, localuri. Înainte să plece în croazieră pe „Oltenița”, Doina Maruneac a avut spectacole la restaurantul „Doi Cocoși” din Capitală.
A fost înmormântată în localitatea natală, în ziua de 10 octombrie 2005 (vezi aici).
Despre moartea cântăreței, Gheorghe Palangeanu a declarat: – „Cred că luase somnifere, pentru că lucra până noaptea târziu, iar după-amiaza, de regulă, se odihnea. Nu știu ce s-a întâmplat cu ea de nu s-a putut trezi și n-a auzit nici măcar țipetele de pe punte. În niciun caz nu poate fi vorba despre faptul că ar fi consumat băuturi alcoolice. Eu eram ocupat cu operațiunile de salvare, însă nu-mi pot imagina cum de colegii ei din formația muzicală nu și-au mai adus aminte de ea… Nu vă pot spune cât regret că un om și-a pierdut viața acolo…”
Radu Ionescu, consulul României la Bratislava: – „Se odihnea și probabil nu a auzit alarma. S-a asfixiat se pare.”
Bălașa Dinu, 71 ani, mama cântăreței (a auzit despre tragedie la televizor): – „Am plâns. S-a întâmplat, asta e! Băiatul (fiul Doinei – n.r.) nu a îndrăznit să mă sune. A vorbit cu șeful companiei, cu consulul, și așteaptă rezultatele. A făcut canto la Școala Populară de Artă din Buzău, a luat atestatul cu Aurel Giroveanu… Cânta de pe la 18 – 19 ani, avea formația ei, cu care pleca pe litoral. O voce foarte bună… A colaborat cu Mirabela Dauer, cu Margareta Pâslaru…” (vezi aici).
A doua zi după catastrofă, Alexandru Stratulat, 24 ani, fiul Doinei Maruneac, încă mai spera ca mama lui să fie în viață:
– „Am vorbit cu consulul Radu Ionescu, care mi-a spus că încă nu se știe exact dacă mama mea este în viață sau nu. Eu mai sper.”
La scurt timp după declanşarea incendiului, autorităţile slovace au intervenit cu peste 150 de pompieri, care s-au luptat cu flăcările timp de circa 18 ore (!), dar acţiunile lor au continuat și după aceea, întrucât exista un risc major de producere a unui dezastru ecologic, din cauza celor 30 de tone de hidrocarburi din rezervorul navei.
Potrivit publicatiei „Aftenposten“ (vezi aici), pompierii slovaci au demarat operaţiunea de stingere a incendiului după ce pasagerii au fost evacuaţi, ceea ce a făcut ca mulţi dintre călători să sufere intoxicaţii cu fum.
Intervenţia pompierilor a fost îngreunată din cauză că incendiul a fost concentrat în spaţii mari din interior, specifice vaselor de pasageri care nu au compartimente mici, în care un eventual dezastru de acest gen ar putea fi localizat mult mai uşor.
Primele cercetări au evidenţiat faptul că pasagerul fluvial ar fi luat foc din cauza unui scurtcircuit produs de un încălzitor de apă, utilizat neadecvat într-una din cabine, incendiul propagându-se cu repeziciune pe toate cele patru punţi ale navei.
În dimineața zilei de 03 octombrie 2005, la mai bine de 18 ore după catastrofă, nava s-a scufundat parțial din cauza apei acumulate în spațiul din interior de la tunurile de apă acţionate pentru stingerea focului. Membrii echipajului şi personalul auxiliar au fost cazaţi la un cămin studenţesc, iar pasagerii la un hotel din Bratislava.
Gheorghe Palangeanu: – „Am primit trei mese pe zi, o periuță și pastă de dinți și câte 30 de euro din partea firmei. Cu atât ne-am mai ales din tot ceea ce am avut fiecare pe vapor. Chiar și casa vasului, unde se aflau banii, a fost mistuită de flăcări. Pe lângă acestea, eu am fost interogat ore în șir de autoritățile slovace. Abia miercuri (nota red. – 5 octombrie) ni s-au întocmit documentele de călătorie, punându-ni-se la dispoziție un autocar ce ne-a adus acasă. Am pierdut totul, dar mulțumim lui Dumnezeu că am reușit să scăpăm cu viață…”
Controverse: – „Incendiul declanșat pe nava de croazieră «Oltenița», care s-a soldat cu decesul cântăreței Doina Maruneac, a scos la iveală o serie de întrebări pe care, cel puțin până acum, nimeni nu a îndrăznit să le pună.
Conform unora dintre cei 42 de membri ai echipajului fostei nave preferată a lui Nicolae Ceaușescu, croaziera spre Viena ar fi fost ultima pentru acest vas, urmând ca, după respectivul voiaj, acesta să fie dus la casat din cauza vechimii sale (40 de ani).
Mai mult, intrigați de faptul că, imediat după accident, căpitanul vasului a declarat că s-ar fi aflat la cârma navei în momentul izbucnirii catastrofei, o parte din membrii echipajului susține că la comandă se afla doar locțiitorul comandantului, deoarece comandantul dormea, deși ar fi fost obligat să se afle la post.
Curios este însă că, deși s-a vehiculat ideea că proprietarul navei este «GiurgiuNav», sursele noastre susțin că adevăratul proprietar al vasului ar fi fost «PetromService», companie condusă de Liviu Luca – controversat sindicalist, acuzat în numeroase rânduri de mass-media de implicare în diverse afaceri sensibile, alături de fostul infractor de drept comun Sorin Ovidiu Vântu.
Pentru a veni în sprijinul acestei afirmații, sursele noastre spun că pe vas s-a aflat, dar nu în calitate de pasager, și Ion Ungureanu – fost atașat militar al României în Republica Moldova și, ulterior, angajat al «PetromService» la o reprezentanță deschisă într-un stat occidental.
Surprinzător, deși aceste chestiuni ridică anumite semne de întrebare, asiguratorul navei, «Omniasig» S.A. (companie în care Sorin Ovidiu Vântu a fost acționar la un moment dat), nu a dat semne că și-ar pune întrebări.” (vezi aici).
