Moartea scafandrilor Cătălin Ispas și Cristian Zarafu la epava navei „Medy“

0
1623

La data de 09 septembrie 2010, scafandrii Cătălin V. Ispas[1] şi Cristian D. Zarafu[2] au decedat, în timpul unei scufundări la epava navei „Medy“ (vezi aici).

Din declaraţiile echipajului care i-a însoţit pe scafandri a reieşit că cei doi bărbaţi au intrat în apă în jurul orei 18:00, după ce au vizionat înregistrarea efectuată de colegii lor, care coborâseră cu doar câteva zeci de minute înainte la epavă.
După jumătate de oră, unul dintre scafandrii rămaşi la suprafaţă a intrat în apă, întrucât îşi făcea griji pentru colegii lui. El a ieşit la suprafaţă după doar câteva minute şi a transmis echipajului că a văzut bule de aer şi că, cel mai probabil, scafandrii stăteau la decompresie.
Pentru că nici după timpii de decompresiune cei doi scafandri nu au ieşit la suprafaţă, echipajul a alertat autorităţile.
Scafandrii rămaşi la bordul şalupei „Cristal“ au făcut câteva coborâri rapide, însă colegii lor erau de negăsit.

„Condiţiile meteo nu erau excelente, însă acest lucru nu le putea ridica probleme majore. A fost o scufundare la 40 de metri adâncime. Ambii scafandri erau experimentaţi. Cu Zarafu am lucrat mai bine de 12 ani. Este un adevărat profesionist. Cât timp a lucrat la noi a fost şef al echipei de scafandri şi a avut poate sute de misiuni dificile pe care le-a încheiat cu bine. Până când nu vor apărea alte informaţii, pentru noi ei sunt doar dispăruţi. Poate că au ajuns la mal şi acum se odihnesc.“[3] – a declarat Ion Voicu, directorul A.R.S.V.O.M.

Șalupa „Cristal“ a ajuns în zona sinistrului, cargoul „Medy“ fiind în pericol real de scufundare.
Șalupa „Cristal“ a ajuns în zona sinistrului, cargoul „Medy“ fiind în pericol real de scufundare.
„Scafandrii au ajuns în zonă cu şalupa «Cristal», pe care am închiriat-o de la Agenţia Română de Salvare Vieţi Omeneşti pe Mare (ARSVOM). Obiectivul lor era acela de a evalua nava. 

La solicitarea asiguratorului P&I, din Londra, noi trebuia să obţinem cât mai multe informaţii despre tancurile în care erau depozitate cele peste 20 de tone de combustibil.“[4] – a declarat Jorj Unciuleanu[5], administratorul firmei „Hunter’s Company“[6], la care erau angajaţi cei doi scafandri.

Nava MEDYMai multe nave au plecat în zona în care s-a scufundat nava „Medy“, pentru a-i căuta pe cei doi scafandri, însă au fost nevoite să renunţe din cauza condiţiilor meteo nefavorabile.

Totodată, în jurul orei 19:00, o aeronavă care zbura în apropierea ţărmului a recepţionat un semnal ELT[7], care a fost fost activ doar câteva minute, iar interceptarea a fost semnalată turnului de control de la Aeroportul „Mihail Kogălniceanu“.

Şalupele ARSVOM au ajuns în port în jurul orei 21:00. Marea avea gradul 3-4 la mal şi 7 în larg, valuri de 4 metri, iar vântul sufla cu puterea 7 – 8 (circa 60 – 70 km/ h). La ora 23:45 a zilei, căutările au fost întrerupte.
Cargoul era încărcat cu circa 3.400 tone de fier vechiÎn dimineaţa zilei următoare, mai multe echipe au fost trimise să patruleze în zona litorală, în eventualitatea că cei doi scafandri au fost aduşi de furtună la ţărm.
O şalupă a ARSVOM a încercat să iasă în larg, însă, din cauza furtunii, a fost nevoită să revină din drum.
După-amiază, zona litorală dintre digul de larg de la Agigea şi staţiunea Olimp a fost verificată de un elicopter de la aerodromul Tuzla. Verificările nu au avut însă niciun rezultat, din cauza spumei dense din apropierea ţărmului şi a digului. Autorităţile au sistat căutările până când vremea se va îmbunătăţi.

„Aveau experienţă, însă este posibil ca ei să fi fost blocaţi de ceva în interior, o fi căzut vreo grindă peste ei şi le-a blocat ieşirea, apoi li s-a terminat oxigenul.“[8] – a lansat o primă ipoteză unul dintre colegi. De partea cealaltă, poliţiştii spun că este posibil ca ei să fi fost luaţi de curenţi, să plutească în derivă şi astfel vor ajunge ori în larg, ori la ţărm.

Cristian Zarafu.
Cristian Zarafu.
Cătălin Ispas.
Cătălin Ispas.
Au mai fost lansate şi alte ipoteze, mai mult sau mai puţin veridice, una dintre acestea fiind aceea potrivit căreia Ispas şi Zarafu se află prinşi în plasele de pescuit.
La scurt timp de la sesizarea autorităţilor au ieşit în evidenţă şi unele nereguli. Paul Brânză, şeful Autorităţii Navale Române, a afirmat că scufundarea celor doi dispăruţi nu a fost autorizată.

„Să nu înţelegeţi greşit. Firma avea autorizaţie pentru scufundări, însă, pentru acest gen de scufundări, ar fi trebuit o autorizaţie specială, din partea A.N.R., pe care societatea nu a primit-o. Nu înţeleg cum s-a întâmplat aşa ceva. Mai mult, cei de la ARSVOM nu au raportat că au scafandri la bord şi că urma o asemenea operaţiune. Chiar nu înţeleg, mai ales că domnul Jorj Unciuleanu are foarte multă experienţă în domeniul naval“[9].

Inspectoratul Teritorial de Muncă a iniţiat o anchetă în acest caz. Inspectorul-şef Eugen Bola a afirmat că, deocamdată, au fost verificate documentele de la firma „Hunter’s Company“ şi că I.T.M.-ul va verifica acest caz ca pe un accident de muncă numai după ce va fi declarat decesul celor doi scafandri.
Ambii bărbaţi aveau contracte de colaborare cu „Hunter’s Company“.

Din cercetările efectuate în acest caz, anchetatorii au stabilit că firma avea emisă o autorizaţie de funcţionare pentru „lucrări de scafandrerie“[10] de pe 22 ianuarie 2009 şi că a fost vizată pentru ultima dată pe 21 ianuarie 2010.

Remorcherul salvator „Hercules“ acordă asistență în zona sinistrului.
Remorcherul salvator „Hercules“ acordă asistență în zona sinistrului.
Totodată, verificările au arătat că, pe 3 septembrie 2010, „Hunter’s Company“ a primit o solicitare de la Centrul de Coordonare al Autorităţii Navale Române (A.N.R.) prin care firma era chestionată dacă are capacitatea să scoată cele 20 de tone de motorină şi 2.330 litri de ulei.
Iniţial, firma „Hunter’s Company“ a comunicat că poate să facă acest lucru, dar că trebuie să inspecteze cu scafandri nava, pentru a stabili cu exactitate poziţia tancurilor.
Răspunsul final trebuia dat până pe data de 6 septembrie. Acest fapt însă nu s-a mai întâmplat, iar reprezentanţii A.N.R. au afirmat că „Hunter’s Company“ nu a cerut nicio autorizaţie de scufundare pentru ziua în care cei doi scafandri au dispărut în adâncuri.
Cătălin Ispas.
Cătălin Ispas.
În ultima decadă a lunii septembrie, familiile scafandrilor profesionişti dispăruţi au ameninţat că vor apela la autorităţile internaţionale pentru găsirea celor doi. Oamenii acuză faptul că nicio autoritate a Statului Român nu i-a contactat pentru a le prezenta rezultate din anchetă, nici măcar o notă din raportul întocmit de scafandrii militari care i-au căutat cinci zile, fără succes, pe cei doi dispăruţi.
Memorii peste memorii adresate autorităţilor Statului, dar niciun răspuns. Nu există instituţie implicată în activităţile pe mare căreia rudele celor doi scafandri să nu i se fi adresat oficial: Autoritatea Navală Română, Ministerul Transporturilor, Poliţia Maritimă, Parchet, Ministerul de Interne.
Părinţii, fraţii celor doi, logodnica, respectiv soţia, cu toţii au început să creadă că cineva nu doreşte ca trupurile celor doi să fie găsite şi scoase din adâncuri.
Colegi de breaslă cu cei doi, scafandrii de la Agenţia de Salvare de Vieţi pe Mare au fost primii care i-au căutat în adâncuri, imediat după dispariţie. De atunci, acestora nu li s-a mai permis să se apropie de locul naufragiului epavei „Medy“, pe care cei doi o studiau în momentul în care nu au mai ieşit la suprafaţă.
Raportul întocmit de Statul Major al Forţelor Navale, după cinci zile de căutări efectuate de scafandrii militari, este strict secret şi nici măcar rudelor nu li s-a comunicat nimic din document.
În viziunea familiilor, dar şi a opiniei publice, este suspect faptul că interiorul epavei nu a fost cercetat în întregime. Specialiştii afirmă că cei doi ar fi putut rămâne captivi în sala maşini. 
Dorel - Constantin Onaca.
Dorel – Constantin Onaca.

sigla„Dezvăluirile fostului lider de sindicat de la ARSVOM.

Onaca, revoltat de neimplicarea autorităţilor în cazul scafandrilor[11]

Dacă autorităţile îşi vor declina competenţele, Dorel – Constantin Onaca, fostul preşedinte al Agenţiei Române de Salvare a Vieţii Omeneşti pe Mare (ARSVOM), a afirmat că se va implica în căutarea celor doi scafandri dispăruţi în urmă cu două săptămâni, Cristian Zarafu şi Cătălin Ispas.
Jorj Unciuleanu, patronul societăţii comerciale «Hunter’s Company» s.r.l., firmă pentru care cei doi lucrau, a afirmat că zilele trecute a fost făcută o scanare a zonei în care au pierit scafandrii, iar datele vor fi prelucrate în perioada imediat următoare.
Iulian Olaru, fostul lider al Sindicatului din cadrul Agenţiei Române de Salvare a Vieţii Omeneşti pe Mare, a spus că şalupa de pe care Zarafu şi Ispas au coborât în mare a plecat din port nu pentru faptul că Jorj Unciuleanu a închiriat nava, ci pentru că, imediat după scufundarea cargoului «Medy», agenţia a fost solicitată să efectueze inspecţii periodice ale zonei.

«Inspecţia din seara zilei de 9 septembrie[12] a fost ordonată de Autoritatea Navală Română, conform procedurilor. Nimic ilegal până aici, scopul era corect. Însă, nimeni n-a ştiut că la bordul navei se află Unciuleanu, echipamente de scufundare şi scafandri.» – a mai declarat Iulian Olaru, fostul şef al sindicatului ARSVOM.

Acesta continuă, susţinând că îi este greu să creadă că autorităţile nu ştiau de faptul că scafandrii lui Jorj Unciuleanu urmau să coboare către epava cargoului turcesc «Medy» în acea zi. «Cei care fac parte din echipele de căutare spun că nu sunt lăsaţi că coboare la epavă să-şi scoată colegii. Este imposibil ca autorităţile statului să ascundă nişte mârşăvii, să nu le permită oamenilor să-şi ia morţii de acolo. Mai mult decât atât, am nişte informaţii neverificate, conform cărora o navă sub pavilion italian a efectuat scufundări în zona cargoului „Medy“. Ceea ce s-a întâmplat reprezintă un caz foarte grav şi care scoate la lumină, odată cu tragicul eveniment, foarte multe aspecte ilegale.»a mai arătat Olaru.

Jorj Unciuleanu, patronul societăţii comerciale «Hunter’s Company» s.r.l., a afirmat că zilele trecute a fost făcută o scanare a zonei în care au pierit cei doi, urmând ca datele să fie prelucrate. «Urmează ca firma „Shark“[13] să facă o nouă inspecţie a navei, la cererea familiilor.» – susţine Unciuleanu.

Dorel - Constantin Onaca.
Dorel – Constantin Onaca.
Onaca: „Mi se pare de neacceptat situaţia“
La rândul său, Dorel – Constantin Onaca, fostul preşedinte al Agenţiei Române de Salvare a Vieţii Omeneşti pe Mare, instituţie condusă în prezent de Ion Voicu, a susţinut că, în acest caz, totul a început greşit şi s-a terminat prost.
«Din păcate, şi-au pierdut viaţa doi oameni. Autorităţile trebuie să-şi facă treaba. Dacă nu, să-şi decline competenţele. Vin acasă, fac o echipă şi intru în navă. Dacă eram acasă, nu se punea problema avizelor. Intram în navă, îi scoteam şi cu asta basta. Depinde foarte mult de cum se organizează echipele de cercetări. A scoate un cadavru de sub apă necesită o pregătire specială. Mi se pare de neacceptat situaţia.» – a continuat Onaca.

Acesta încearcă să-i aducă acasă pe cei 12 marinari captivi[14] de două luni într-un port din Bahamas, după ce armatorul vasului a dat faliment şi a abandonat nava.

Vasile Ispas, tatăl lui Cătălin Ispas, a spus că în zona cargoului scufundat nu a mai fost observată nicio mişcare, de vineri (24 septembrie 2010 – n.a.. «După cum merg lucrurile, instituţiile care ar trebui să-i scoată pe copii din apă funcţionează pentru şefi şi nu pentru noi. De ce nu intră în apă? Nu se poate aşa ceva!» – a conchis Vasile Ispas.
Cătălin Ispas.
Cătălin Ispas.

„Paşii autorităţilor.

Iată cine (nu) s-a implicat în salvarea scafandrilor Zarafu şi Ispas[15]

Dispariţia scafandrilor Cristian Zarafu şi Cătălin Ispas, iar mai apoi refuzul autorităţilor portuare de a spune lucrurilor pe nume, au făcut ca apropiaţii celor doi să-şi pună semne de întrebare cu privire la profesionalismul echipelor de salvare din Constanţa. Graţie unui scafandru, vă putem aduce la cunoştinţă activităţile derulate pentru căutarea/ recuperarea celor care nu au mai fost văzuţi din seara zilei de 9 septembrie.
În acest document se mai arată că Autoritatea Navală Română, instituţie condusă de Paul Brânză, nu a invocat «Planul de cooperare privind intervenţia unitară în situaţii de urgenţă pentru căutarea şi salvarea vieţii omeneşti în zona de litoral şi mare», din cauza faptului că recuperarea cadavrelor prinse în epavele scufundate nu fac obiectul prevederilor planului.
Precizăm încă de la început faptul că sinteza activităţilor de căutare a fost postată în întregime pe site-ul www.scubaboard.ro, unde colegii scafandrilor Cristian Zarafu şi Cătălin Ispas au dezbătut intens acest subiect.
sigFNA4Conform adresei publicate de forum-ul site-ului, imediat după producerea evenimentului, acesta a fost raportat ierarhic comenzii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea Constanţa, comenzii Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, Centrului Operaţional de Comandă al Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Instituţiei Prefectului Judeţului Constanţa.
Potrivit aceleiaşi surse, «prin adresa nr. 131552 din 10.09.2010, chestorul-şef de poliţie Dan Valentin Fătuloiu, secretar de stat, şef al Departamentului Ordine şi Siguranţă Publică, a solicitat Şefului Statului Major General/ M.Ap.N., punerea în aplicare a prevederilor Planului comun de intervenţie a unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor pe teritoriul naţional, în scopul sprijinirii cu personal specializat a acţiunilor desfăşurate pentru căutarea celor doi scafandri dispăruţi».
«La nivelul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă au fost întreprinse următoarele măsuri şi acţiuni: solicitarea sprijinului necesar pentru căutarea şi recuperarea scafandrilor dispăruţi, prin adresa nr. 47.819 din 10.09.2010, transmisă Statului Major al Forţelor Navale.
centrul1-1489688906(…) În conformitate cu Planul de cooperare privind intervenţia unitară în situaţii de urgenţă pentru căutarea şi salvarea vieţii omeneşti în zona de litoral şi mare, în data de 10.09 2010, ora 09.30, la sediul Comandamentului Flotei Militare a fost convocată o şedinţă la care au participat reprezentanţii ISU Dobrogea şi comanda Centrului 39 Scafandri, unde au fost stabilite primele măsuri privind operaţiunile de căutare.
Emiterea Ordinului inspectorului general nr. 47.819 din 10.09.2010, prin care s-a solicitat I.S.U. să întreprindă măsurile care se impun pentru concentrarea tuturor structurilor cu atribuţii în domeniul salvării pe mare, pentru continuarea acţiunilor de cercetare/ căutare şi acordarea ajutorului necesar, în conformitate cu Planul de cooperare privind intervenţia unitară, în situaţii de urgenţă pentru căutarea şi salvarea vieţii omeneşti în zona de litoral şi mare, precum şi întreprinderea, prin intermediul inspectoratului, a demersurilor necesare către Autoritatea Navală Română şi Agenţia Română de Salvare a Vieţii Omeneşti pe Mare pentru căutarea şi recuperarea scafandrilor dispăruţi» – se mai arată în răspuns.
Conform acestuia, în urma solicitărilor făcute, A.N.R. a răspuns că nu se poate invoca «„Planul de cooperare privind intervenţia unitară în situaţii de urgenţă pentru căutarea şi salvarea vieţii omeneşti în zona de litoral şi mare“, întrucât recuperarea cadavrelor prinse în epavele scufundate nu fac obiectul prevederilor planului. Deşi am încercat să luăm legătura cu Paul Brânză, şeful A.N.R., acest lucru nu a fost posibil.
Adrian - Ştefan Vasilache.
Adrian – Ştefan Vasilache.
S-a implicat şi fostul şef al Autorităţii Aeronautice Civile
Nu este de trecut cu vederea nici faptul că Agenţia Română de Salvare a Vieţii Omeneşti pe Mare a fost solicitată să intervină în seara zilei de 9.09.2010, în jurul orei 19.00, însă, din cauza vântului puternic şi a valurilor mari, scafandrii nu s-au putut scufunda în zona respectivă, patrulându-se doar cu nave până la lăsarea întunericului.
În urma emiterii atenţionării de furtună pe mare cu intensificarea vântului pentru perioada 10-12 septembrie, Căpitănia Zonală Constanţa a interzis ieşirea pe mare, iar în dimineaţa zilei de 10 septembrie, ARSVOM a încercat reluarea căutărilor cu nava «Safir», dar aceasta a fost nevoită să se întoarcă, deoarece vântul s-a intensificat şi se punea în pericol viaţa scafandrilor proprii. Asta, în timp ce firma specializată în zbor utilitar «Regional Air Services» a pus la dispoziţie un aparat de zbor care timp de trei zile a survolat ţărmul Mării Negre de la Agigea până la graniţa cu Bulgaria fără niciun rezultat. De precizat că «Regional Air Services» este condusă, potrivit vrajitorul.eu, de Adrian Ştefan Vasilache, fostul director al Autorităţii Aeronautice Civile Române.
Ieşirea de urgenţă, blocată de încărcătură
Nava specializată în intervenţii cu scafandri «Grigore Antipa», aparţinând Centrului 39 Scafandri din Forţele Navale a cercetat, în perioada 13-17 septembrie, epava cargoului «Medy».
Scafandrii militari au făcut o inspecţie vizuală, atât cu echipe de scafandri, cât şi cu robotul subacvatic (ROW) a ambelor borduri ale epavei de la prova la pupa, precum şi o scanare cu sonarul pe o distanţă de 20 de metri în jurul epavei, a fost inspectat castelul epavei de la puntea de comandă până la puntea principală, fiind vizualizat cu proiectorul fiecare hublou al cabinelor epavei, s-au căutat eventuale urme şi indicii – fir-ghid (călăuză – n.a.), uşi blocate sau legate cu saulă -, pe unde ar fi putut intra în epavă cei doi scafandri dispăruţi. De asemenea, a fost verificată comanda de navigaţie a epavei, puntea bărcilor, puntea dunetă, puntea teugă şi puntea principală. A fost verificată ieşirea de urgenţă din sala maşinilor aceasta fiind situată pe puntea principală şi acoperită în întregime cu fierul vechi căzut din cele două magazii prova.
Scafandrii militari au pătruns în epavă pe la nivelul punţii dunetă şi s-au verificat cabinele şi culoarele (acestea fiind foarte înguste şi greu accesibile) care duceau spre sala maşinilor; nu a fost găsit niciun indiciu care să arate faptul că pe acolo ar fi trecut cei doi scafandri.
123672 1 1 1 6 catalin ispas militari isu 35Scanare cu sonarul pe 500 de metri
Mai mult decât atât, echipele de salvatori au pătruns în epavă prin coşul de fum care ducea la sala maşinilor, la capătul scărilor accesul era blocat de un corp (caldarină sau un tanc de combustibil). Conform raportului, militarii nu au găsit niciun fir-ghid  care să indice faptul că s-ar fi pătruns în sala maşinilor, cercetarea continuând cu pupa, care era plină cu parâme şi diferite materiale.
Pe data de 17 septembrie, mai informează autorităţile centrale, conform www.scubaboard.ro, s-a făcut o scanare cu sonarul pe o distanţă de 500 metri pe direcţia curentului din seara zilei de 9 septembrie, precum şi pe direcţia curentului din dimineaţa zilei de 13 septembrie, aparatura nu a înregistrat niciun corp care să indice prezenţa celor două trupuri ale scafandrilor dispăruţi. Din cauză că nu s-a descoperit niciun indiciu cu privire la Zarafu şi Ispas, operaţiunile de căutare au fost sistate în data de 17.09.2010, în jurul orei 15.00“.
La 16 octombrie 2010, familiile scafandrilor dispăruţi au organizat slujbe religioase (parastase), în Constanţa şi Mangalia, pentru pomenirea celor doi.

La 13 decembrie 2010, după trei luni de la dispariţie, angajaţii firmei turceşti „Aras Ship Salvage“, unitate contractată în vederea recuperării carburantului din rezervoarele epavei „Medy“, au descoperit[16] şi recuperat trupul neînsufleţit al lui Cătălin Valeriu Ispas.

Acesta a fost găsit în apropiere de sala maşini a epavei şi a fost adus la ţărm de nava „Opal“ a Agenţiei Române pentru Salvarea Vieţii Omeneşti pe Mare.
Deşi aflat în stare avansată de putrefacţie, trupul a fost identificat ca fiind al lui Cătălin V. Ispas, comparând constituţia fizică a celor doi (Ispas era mai plinuţ, iar Zarafu mai slăbuţ).
În plus, labele albastre şi cele două tuburi albe de oxigen din spate au condus la concluzia că este vorba despre Cătălin Ispas, întrucât, potrivit martorilor, „Cristian Zarafu avea pe cagulă o dungă verde“. De asemenea, au fost avute în vedere şi seriile de pe buteliile de oxigen purtate de scafandru.
Anchetatorii au descoperit (prinsă de mâna stângă a lui Cătălin Ispas) camera video cu care cei doi scafandri dispăruţi trebuia să filmeze exteriorul epavei. Din spusele colegilor, înainte să coboare în adâncuri, camera a fost dotată cu un acumulator nou şi un card de memorie gol.
Având în vedere că, la acea adâncime, sunt în permanenţă cel mult 5° C, bateria camerei video nu ar fi avut suficientă energie decât pentru cel mult 25 de minute.
Oamenii legii speră ca înregistrările video să fie suficiente şi edificatoare pentru a desluşi misterul morţii celor doi scafandri. Mai mult, procurorii vor să afle ce i-a determinat pe cei doi să pătrundă în interiorul navei, cu toate că ei cunoşteau riscurile unei asemenea incursiuni, iar misiunea lor nu impunea un asemenea fapt.
Specialiştii spun că, pentru a ajunge în interiorul navei, scafandrii aveau două posibilităţi: puteau coborî în sala maşini pe coşurile de evacuare sau prin labirintul de coridoare ale navei.
Cert este că, în momentul în care scafandrii militari au încercat să intre în aceeaşi zonă, uşa de acces era blocată de câteva butoaie.

După finalizarea necropsiei, specialiştii au concluzionat că moartea tânărului a fost violentă, acesta decedând din cauza asfixiei prin înec. Ei au afirmat că au prelevat probe histopatologice, care vor fi trimise la Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici“ din Bucureşti, pentru efectuarea unei expertize. Nimeni nu îşi poate explica cum a murit înecat tânărul scafandru, în condiţiile în care, în butelia găsită asupra sa, se mai afla oxigen[17] care să-l ajute să revină la suprafaţă.

Specialiştii au emis ipoteza potrivit căreia a fost posibil ca scafandrul să îşi fi pierdut cunoştinţa din cauza intoxicaţiei organismului cu azot, căzând victimă a cunoscutului fenomen numit „beţia adâncurilor“, o reacţie care apare în cazul scufundărilor la mare adâncime.
Înmormântarea lui Cătălin V. Ispas a avut loc în ziua de 15 decembrie 2010, în cimitirul din Eforie Nord.
Înmormântarea lui Cătălin V. Ispas a avut loc în ziua de 15 decembrie 2010, în cimitirul din Eforie Nord.

La înmormântarea[18] lui Cătălin V. Ispas, apropiaţii familiei spuneau că cele aproape 20 de minute surprinse de camerele de luat vederi montate pe echipamentele de scufundare ale scafandrilor Zarafu şi Ispas arată cu exactitate ceea ce s-a întâmplat în seara zilei de 9 septembrie, în epava navei „Medy“.

De asemenea, apropiaţii vorbeau că tânărul Ispas i-ar fi dat colegului de scufundare, Cristian Zarafu, să respire din aerul său, dat fiind că cel din urmă rămăsese cu buteliile goale, apoi, pentru o moarte mai uşoară, s-a deconeCătălin Gheorghectat de la furtunul cu aer.

Cătălin Gheorghe (41 ani), scafandru în cadrul Agenţiei Române de Salvare a Vieţii Omeneşti în Marea Neagră crede că scafandrii au descoperit o deschizătură mică prin care probabil s-au strecurat, au pătruns în sala maşini, iar acolo s-ar fi petrecut tragedia: „Eu cred că au rămas fără lumină şi nu au mai găsit ieşirea. Vă imaginaţi ce au trăit! E ca într-o încăpere pe care o cunoşti, dar e cufundată în întuneric, iar cineva ţi-a mutat mobilierul. Zarafu a murit primul.“[19] e de părere Gheorghe.

Tot el a spus că aceasta e singura explicaţie pentru aerul găsit în buteliile lui Ispas: „Şi-au dat aer unul de la celălalt, dar, în cele din urmă, Cristian a murit, iar Cătălin, ştiind ce-l aşteaptă, a preferat o moarte rapidă“.
În acelaşi timp, anchetatorii au luat în calcul şi posibilitatea ca Ispas să fi găsit o pungă de aer în interiorul navei, să îşi fi scos masca şi, în timp ce respira aerul din interior, să se fi intoxicat cu monoxid de carbon. Ultima variantă se referă la o criză de panică a scafandrului, cauzată de faptul că a rămas blocat în interiorul sălii maşini.
În condiţiile în care a fost descoperit corpul unuia dintre cei doi scafandri dispăruţi, împotriva patronului S.C. „Hunter`s Company“ s.r.l. ar putea fi declanşată urmărirea penală pentru ucidere din culpă (vezi aici rechizitoriul întocmit).

Dacă[20] va fi găsit vinovat pentru moartea celor doi scafandri, Jorj Unciuleanu riscă o pedeapsă privativă de libertate de până la 7 ani.

Nu este de omis faptul că familia lui Cătălin Ispas a depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României o plângere penală împotriva societăţii respective, referitoare la o serie de infracţiuni la Legea privind protecţia şi securitatea muncii[21].

Jorj Unciuleanu, patronul societăţii comerciale «Hunter's Company» s.r.l. Constanța.
Jorj Unciuleanu, patronul societăţii comerciale «Hunter’s Company» s.r.l. Constanța.
Potrivit plângerii penale pentru ucidere din culpă, „modul în care a fost organizată, dispusă, coordonată şi efectuată activitatea de scufundare din data de 09.09.2010 de către numitul Jorj Unciuleanu reprezintă o încălcare gravă a Normelor privind pregătirea, organizarea şi protecţia muncii în activitatea de scufundare (Ordinul Ministrului Muncii şi protecţiei Sociale publicat în Monitorul Oficial al României, numărul 272/ 23.11.1995)“.
Potrivit aceluiaşi act, „activitatea de scufundare la nava «Medy» a fost comandată şi coordonată de către numitul Jorj Unciuleanu, care, profitând de influenţa deosebită de care se bucură în Portul Constanţa, a utilizat o navă aparţinând ARSVOM pentru a-şi asigura deplasarea în zona epavei“.
(…) Acest aspect rezultă atât din faptul că prezenţa scafandrilor şi activităţile de explorare a epavei nu au fost anunţate de către comandantul navei «Cristal» – numitul Teleanu Gheorghe – către Căpitănia Zonală Constanţa, rezultând că deplasarea folosind o navă a unei instituţii publice s-a făcut în mod mascat, camuflat pe activitatea pe care ar fi trebuit să o desfăşoare în mod normal această navă, respectiv inspecţia zonei în care s-a scufundat nava «Medy», în vederea depistării unor eventuale zone de poluare. Mai mult decât atât, este de neexplicat planificarea şi desfăşurarea unor activităţi de scufundare începând cu ora 17.00, în cursul lunii septembrie, mai ales că marea se anunţa agitată şi făcea foarte dificilă o astfel de intervenţie subacvatică.“ – se mai arată în respectiva plângere penală.
De reţinut că, în perioada 13 – 17 septembrie 2010, nava specializată în intervenţii cu scafandri „Grigore Antipa“ (pavilion: România, IMO: 6130648, 1.450 tdw., construită în anul 1980), aparţinând Centrului 39 Scafandri din Forţele Navale Române, a efectuat căutarea celor doi dispăruţi în interiorul epavei „Medy“, dar fără niciun rezultat.
La momentul emiterii respectivului raport s-a spus că a fost verificată ieşirea de urgenţă din sala maşinilor, aceasta fiind situată pe puntea principală şi acoperită în întregime cu fierul vechi căzut din cele două magazii de la prova.
Pe data de 21 decembrie 2010, avocatul Cătălin Filişan a scris pe facebook că deţine dovada certă că societatea comercială „Hunter’s“, aparţinând afaceristului Jorj Unciuleanu, care i-a trimis în adâncuri pe cei doi scafandri Cătălin Ispas şi Cristian Zarafu, a acţionat în afara legii.

„Ideea este că autorităţile portuare fac tot posibilul să şteargă urmele. Ar fi necesară o reacţie în forţă a organelor de anchetă. Am dovada certă că societatea comercială care i-a trimis în adâncuri pe cei doi scafandri morţi a acţionat în afara legii, aşa că pas cu pas, minut cu minut se strânge laţul. Au trecut trei luni şi 12 zile de la moartea celor doi scafandri: zero vinovaţi“[22].

Cristian Zarafu.
Cristian Zarafu.
La 23 decembrie 2010, aceeaşi firmă care se ocupă cu scoaterea combustibilului din epavă a găsit[23] şi recuperat şi trupul neînsufleţit al lui Cristian Zarafu, celălalt scafandru dispărut la 9 septembrie 2010. Cristian Zarafu se afla pe scări, cu un nivel mai sus de sala maşini, unde a fost găsit Cătălin Ispas. Potrivit anchetatorilor, în butelii nu mai era gaz, echipamentul nu era complet (vesta pe care ar fi trebuit să o poarte nu era pe el, în jurul taliei sale era doar o centură.

„Sigur s-a întâmplat ceva acolo, în adânc. Eu ştiu că Ispas avea probleme cu inima. I s-a făcut rău şi a rămas acolo. Cel mai probabil, Zarafu a încercat să iasă, să se salveze şi să ceară ajutor.“[24] – a afirmat un apropiat al celor doi scafandri.

„Au fost trimişi la moarte sigură. Unciuleanu nu ar fi trebuit să-i lase să coboare fără echipament complet. Dar pentru că aveau nevoie de bani să supravieţuiască, au coborât şi uite cum au sfârşit. Autorităţile române nici măcar n-au fost în stare să îi găsească, dar nici nu i-au lăsat pe alţii să o facă.“ – spunea revoltat un fost coleg de-al scafandrilor.

„Am aflat şi eu că l-au găsit pe Cristi. Îmi cumpăr bilet de avion şi o să vin în ţară cât de repede pot. Cristi avea lanternă şi sunt curioasă să văd ce va declara Jorj Unciuleanu, pentru că ar fi în stare să spună că nu au fost două lanterne numai ca ei să scape basma curată. Dacă vor apărea versiuni cum că nu au fost lanterne suficiente, sunt simple minciuni să se acopere Unciuleanu că nu a intrat după ei. Sunt sigură că şi procurorul o să fie cumpărat şi nu o să plătească nimeni pentru tot ce s-a întâmplat, că asta este ţara noastră de rahat. Or să-i scoată vinovaţi pe băieţi. S-a pierdut atâta timp pentru că nu s-a vrut să fie găsiţi. Credeţi că cei de la «Antipa»[25] au stat degeaba acolo? «Antipa» a stat să caute nenorocita aceea de cameră, eventual să schimbe ce a fost pe cameră. Unciuleanu e vinovat!“[26] – a declarat Veronica Gruia, prietena scafandrului.

La 25 decembrie 2010, Cristian Zarafu a fost înmormântat în cimitirul vechi din Mangalia. La slujba de la biserica Sfântul Nicolae“ din Mangalia a venit şi administratorul firmei „Hunter’s Company“, Jorj Unciuleanu, cel care îi angajase pe Zarafu şi Ispas pentru scufundare, însă acesta a plecat înainte ca scafandrul să fie înhumat, după ce rudele au spus că nu îl doresc acolo.
Potrivit rezultatelor necropsiei efectuată la Serviciul Judeţean de Medicină Legală Constanţa, moartea lui Zarafu a fost „violentă“, cauza decesului fiind „înecul“.
4c868 La data de 28 decembrie 2010, Sertan Yildiz, managerul operaţiunii de salvare a scafandrilor Cătălin Ispas şi Cristian Zarafu, iniţiată de firma turcească „Aras“, a primit o diplomă şi o plachetă din cristal din partea Comunităţii Scafandrilor din România.

„Este un gest făcut din inimă pentru ce au făcut băieţii aceştia (scafandrii turci – n.a.) pentru noi. Fără ei, nu am fi avut morminte la care să aprindem o lumânare.“[27] – a declarat Cătălin Gheorghe, reprezentantul Comunităţii Scafandrilor din România.

„În Turcia am mai primit astfel de distincţii, dar peste hotare este pentru prima dată când primim aşa ceva. Este un semn al preţuirii scafandrilor pentru ajutorul pe care noi l-am dat. În ceea ce ne priveşte, a fost o misiune umanitară, o datorie morală.“[28] – a declarat Sertan Yildiz.

Scafandrii turci s-au arătat foarte încântaţi de gestul scafandrilor români. Ei au recunoscut că fiecare misiune este periculoasă în felul ei, cu atât mai mult cu cât scufundarea este făcută de personal puţin calificat şi care nu dispune de echipament adecvat. Nu s-a pus problema şi în cazul scafandrilor români dispăruţi în adâncuri, care aveau experienţă bogată în domeniu.
Colegii lui Ispas şi Zarafu continuă să afirme că autorităţile, dacă ar fi vrut, ar fi putut ajuta la scoaterea trupurilor celor doi scafandri care s-au scufundat la nava „Medy” la începutul lunii septembrie.
„Autorităţile au pus beţe în roate. Echipamentul folosit de «Aras» mai există în România la trei firme: «Midia Marine Terminal», «Shark» şi «Stef & Stef». Cei de la «Stef & Stef» s-au oferit să ne ajute, dar a doua zi s-au răzgândit. Mă gândesc să nu fi primit vreun telefon de la autorităţi.“ – a mai spus Gheorghe.
Toate degetele sunt îndreptate către Jorj Unciuleanu (vezi aici Hotarârea nr. 658/ 10 iunie 2016 a instanței Curții de Apel Constanța, dosar nr. 21902/ 212/ 2013), acuzat că a făcut tot posibilul să împiedice scoaterea la suprafaţă a celor doi scafandri.
„Au spus că au survolat zona din aer. Unciuleanu a spus că nu aveau ce căuta în sala motoarelor, ori noi am fost siguri că acolo s-au dus. Dacă se aflau în exteriorul navei nu avea cum să se întâmple aşa ceva.“ – a afirmat reprezentantul Comunităţii Scafandrilor.

Până când[29] anchetatorii nu ajung la o concluzie[30] cu privire la motivul care a dus la pieirea celor doi scafandri, toată lumea se abţine de la a face supoziţii.

„Nu putem şti ce s-a întâmplat acolo. Părerea noastră este că ar fi rămas fără lumină.
Zarafu făcuse zeci şi sute de astfel de scufundări. Când a căzut în apă macaraua de la «Minmetal», Zarafu a scos la suprafaţă cinci victime din şase. Astfel de misiuni erau pentru el floare la ureche.“ – a mai spus Cătălin Gheorghe.
Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.
Precizare: unele dintre informațiile din acest articol sunt valabile până la data de 31 decembrie 2010.

[1] Cătălin Valeriu Ispas (născut la 6 martie 1983 la Buzău), 27 ani, căsătorit, un copil, soţia sa este tot pompier – absolvent al Şcolii Militare de Subofiţeri „Pavel Zăgănescu“ Boldeşti; la data de 1 august 2003 a fost repartizat la I.S.U. „Dobrogea“; în anul 2006 a fost brevetat ca scafandru autonom; la 15 decembrie 2007, în urma susţinerii unui examen, a trecut în corpul ofiţerilor şi a primit gradul de sublocotenent; la 1 august 2010 a fost înaintat în gradul de locotenent, la termen; la 1 august 2009, locotenentul Cătălin Ispas a fost încadrat la Centrul de Antrenament al Scafandrilor de Intervenţie al I.S.U. „Dobrogea“; pasionat şi brevetat în scufundări, în timpul liber el colabora cu o firmă privată din domeniu; Cătălin Ispas a obţinut licenţa de scafandru până la adâncimea de 16 metri în România, iar cea de mare adâncime, de până la 50 metri, în Italia; colegii lui au afirmat că, în timpul unor antrenamente efectuate la 45 de metri, lui Ispas i s-a făcut rău şi a trebuit să fie adus de urgenţă la suprafaţă; în ziua când a fost dat dispărut, locotenentul Cătălin V. Ispas era în timpul liber şi presta servicii de scafandru autonom pentru o societate comercială, în baza unui contract pentru care avea aprobarea inspectoratului; colegii lui de muncă au afirmat că, în urmă cu două luni, Cătălin V. Ispas a vrut să plece să muncească în Italia, împreună cu câţiva scafandri, dar s-a răzgândit în ultimul moment. (vezi aici).

[2] Cristian Dumitru Zarafu (n. 09.03. 1972), 38 ani, domiciliat în Mangalia, a fost până în anul 2005 şeful Grupului de Scafandri al ANSVOM, după care a lucrat pentru o firmă privată; mai are doi fraţi, era divorţat şi avea o fetiţă de 10 ani; urma să se recăsătorească.

[3] „Telegraf“, sâmbătă, 11 septembrie 2010; (vezi aici).

[4] „Telegraf“, sâmbătă, 11 septembrie 2010; (vezi aici).

[5] Jorj Unciuleanu (n. 16.06.1955, comuna Puieşti – jud. Vaslui); în 1978 a absolvit Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa – Facultatea de Navigaţie; în perioada 1978-1980 – ofiţer III; 1980-1982 – ofiţer II; 1982-1987 – căpitan secund; 1988-1991 căpitan de lungă cursă; a fost la comanda navelor „Turda“, „Tecuci“ şi „Tg. Jiu“; 1998 – Masterat în „Optimizarea transporturilor navale”; 2002 – Doctorand al Universităţii Tehnice Cluj, tema: „Contribuţii tehnice privind îmbunătăţirea acţiunilor de căutare, salvare, dezeşuare şi ranfluare maritimă“; 1991-1994 – căpitan-şef de port Căpitănia Zonală Agigea; 1995-1999 – căpitan-şef de port la Căpitănia Zonală Constanţa; 1999-2001 – director la C.N.F.R. „Navrom“ Galaţi, sucursala Agigea; 2001-2005 – director Domenii şi Servicii Portuare la C.N. Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa; 2005-2006 – ofiţer de securitate portuară la C.N. Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa; consilier pe probleme portuare al S.C. „Transport and Trade Shipping“ S.A. Bucureşti; ca mare amator şi susţinător al culturismului şi fitness-ului românesc a activat ca preşedinte onorific al F.R.C.F., în perioada 1994 – 1999, fiind ales în 2001 şi reales în 2005 ca preşedinte executiv.

[6] Firma „Hunter’s Company“ a fost înfiinţată de Jorj Unciuleanu în anul 2002, împreună cu Mircea Marcu, fostul său şef de la CN APMC; după retragerea acestuia din urmă, Jorj Unciuleanu a cooptat-o în firmă pe fiica sa, Elena, care, după căsătorie, a luat numele de Secicar („Ziua de Constanţa“, ediţie online, duminică, 12 septembrie 2010 (vezi aici).

[7] ELT (Emergency Locator Transmitter) – dispozitiv electronic, pe bază de baterie, care transmite un semnal radio, respectiv un apel de urgenţă, distinct.

[8] „Cuget liber“, sâmbătă, 11 septembrie 2010 (vezi aici).

[9]Ziua de Constanţa“, ediţie online, duminică, 12 septembrie 2010 (vezi aici).

[10]Telegraf“, marţi, 14 septembrie 2010; (vezi aici).

[11] Ionuţ Zagoneanu, „Onaca, revoltat de neimplicarea autorităţilor în cazul scafandrilor“, în „Ziua de Constanţa“, luni, 27 septembrie 2010 (vezi aici).

[12] 9 septembrie 2010 – data când au dispărut scafandrii Cristian Zarafu şi Cătălin Ispas.

[13] Firmă condusă de Gabriel Lucian Bălan şi Gheorghe Oancea, acesta din urmă fiind şi preşedintele Asociaţiei Naţionale a Scafandrilor şi Salvamarilor Profesionişti din România.

[14] Referire la cei 12 marinari români sechestraţi din luna iulie 2010 la bordul tancului petrolier „Chem Faros“ (pavilion: Insulele Marshall).

[15] Ionuţ Zagoneanu, „Paşii autorităţilor. Iată cine (nu) s-a implicat în salvarea scafandrilor Zarafu şi Ispas“, în ziuaconstanta.ro, luni, 11 octombrie 2010 (vezi aici).

[16] Vezi aici – Descoperirea fostului scafandru, dispărut la 9 septembrie 2010, a fost făcută după 11 zile de la data primirii avizului de lucru din partea Căpităniei Zonale Constanţa.

[17] Potrivit anchetatorilor, în cele două butelii de gaz ale scafandrului decedat mai erau 20 de bari de aer, suficient pentru ca el să iasă la suprafaţă.

[18] Înmormântarea lui Cătălin V. Ispas a avut loc în ziua de 15 decembrie 2010; sicriul cu trupul neînsufleţit al celui dispărut a fost depus la Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Constanţa; de aici, cortegiul funerar a trecut prin faţa Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (I.S.U.), de unde s-a deplasat către casa scafandrului, apoi a plecat spre biserica din Eforie Nord; după o slujbă religioasă, care a durat câteva zeci de minute, locotenentul Cătălin Valeriu Ispas a fost înmormântat cu onoruri militare în cimitirul din Eforie Nord.

[19] click.ro, 16 decembrie 2010; (vezi aici).

[20] Se va avea în vedere că redactarea finală a lucrării „Amintiri despre o flotă pierdută”, care a constituit sursa acestui articol,  a avut loc în anul 2011, dosarul fiind înregistrat la instanță în anul 2013.

[21] Potrivit raportului întocmit de Centrul de Scafandri Constanţa, moartea celor doi scafandri a fost cauzată de modul nelegal în care a fost organizată şi dispusă activitatea subacvatică, cu încălcarea gravă a normelor privind pregătirea, organizarea şi protecţia muncii în activitatea de scufundare; specialiştii au arătat că celor doi scafandri nu le-au fost asigurate echipamentele necesare unei scufundări la peste 35 de metri adâncime, cu o temperatură a apei de sub 10 grade, nu le-a fost asigurată supravegherea şi nici asistenţa medicală.

[22] replicaonline.ro, 24 decembrie 2010 (vezi aici).

[23] Trupul scafandrului a fost găsit de echipajul navei „Pehlinav 2“.

[24] adevarul.ro, vineri, 24 decembrie 2010 (vezi aici).

[25] Referire la nava de cercetări „Grigore Antipa“.

[26] replicaonline.ro, 24 decembrie 2010 (vezi aici).

[27] adevarul.ro, 28 decembrie 2010 (vezi aici).

[28] Idem.

[29] Se va avea în vedere că redactarea finală a lucrării „Amintiri despre o flotă pierdută”, care a constituit sursa acestui articol, a avut loc în anul 2011, dosarul fiind înregistrat la instanță în anul 2013.

[30] (vezi aici).

 

Comentează pe Facebook

Articolul precedentUnde este flota de pescuit oceanic a României?
Articolul următorEpava cargoului „Oituz“ zace abandonată în Mexic!
CUMPĂNĂ C. CONSTANTIN - jurnalist • licenţiat al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Am muncit ca să te cresc“ - premiul pentru „Cel mai bun film de anchetă pe anul 1995“; •1995-coautor la realizarea filmului pentru TV „Şi Dumnezeu se odihnește“, despre catastrofa navală din 4/5 ianuarie 1995, filmt selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; •1996-realizator al filmului pentru TV „Oameni pe care numai Iisus îi poate săruta“, despre viaţa oamenilor bolnavi de lepră din Dispensarul din Tichileşti-Tulcea; selectat pentru concursul A.P.T.R.-1996; selectat pentru Festivalul MEDIAFEST-Costineşti-1996, nominalizat pentru Gala Laureaţilor; •1990-2008-autor a numeroase ştiri, anchete, investigaţii, reportaje, interviuri, precum şi realizator de emisiuni pentru televiziune; •2006-autorul cărţii „Tragedia navei «Independența»“; •2007-coautorul cărţii „Catastrofa navei «Unirea»“; •2008-coautorul cărţii „Naufragiul navelor «Paris» şi «You Xiu»“; •2009-autorul cărţii „Terente“ (vol. I şi II); •2011-coautorul cărţii „Amintiri despre o flotă pierdută“ (vol. I şi II); •2011-membru de onoare al Ligii Militarilor Profesioniști; •2011-membru al Ligii Navale Române; • 2017 - "Elena de la Dunăre și Mare" - Film documentar (Elena Roizen), Redactor.