Se spune, și așa este, că sistemul democratic „este o consecință a egalității șanselor, căci spiritul democratic este, în esență, acela de a da acces liber până la limita propriei competențe“.
Așadar, ca să înțeleg și eu, fiecare individ, indiferent de sex, religie, vârstă, culoarea pielii, cultură, educație, pregătire profesională, zodie, grupă sanguină, cazier, CV, declarație de avere, adresă de domiciliu, de la șes, deal, munte sau mare, de la Polul Nord până la Polul Sud și pe toată lungimea ecuatorului…, dispune de o limită/ limitare a propriilor idei, inițiative, vorbe, fapte, ceea ce îl face apt de acestea și de demonstrarea lor doar până la un moment dat, depășirea „termenului“ riscând să ducă, implacabil și irefutabil, la prăbușirea în rutină, ridicol și exprimarea/ manifestarea propriei prostii (de cele mai multe ori bine mascată până atunci!)… cauzată de propria incompetență!
Înțelegeți, da? Atâta este capacitatea craniană a speciei umane, atâta pot cele 10.000 (maxim) de sinapse ale celor 100 – 200 miliarde de neuroni din cele 1,26 kg (femei) – 1,40 kg (barbați) de creier.
Bănuiesc că, din aceste motive, același sistem democratic nu permite accederea la mai mult de două mandate ale unui președinte de țară, de exemplu.
Dar, în România, țara tuturor posibilităților și capacităților în care „teoriei evoluției speciilor“ este combătută aproape la fiecare colț de uliță și autostradă, este permisă alegerea „pe viață“ a Guvernatorului B.N.R., a Patriarhului și a membrilor Sf. Sinod al B.O.R. și la câte mandate „vrea mușchii“ lor de primari, parlamentari, directori de instituții mai mult sau mai puțin centralizate etc., deci chiar și a directorului Colegiului Național Pedagogic „Constantin Brătescu“ din Constanța.
Blonda Anamaria Ciobotaru este director al acestei instituții de învățământ de peste 10 ani, timp suficient ca să-și epuizeze toate, dar ab-so-lut toate, (in)competențele din toate componentele ființei sale fie că acestea au fost cauzate de frustrări, nesimțire, prostie, obrăznicie sau dimpotrivă, fie că au fost de sorginte pedagogică, managerială, spirituală sau politică.
Ca să vă convingeți că am dreptate, dar să vă și distrați, vă recomand să lecturați cele 10 (zece) pagini de CV ale persoanei în cauză (http://www.colegium.ro/docs/cv.pdf).
Pe o logică extrem de simplă, dar imbatabilă, în cei peste 10 ani de directorat, individa atât a știut, atât a putut, mai mult NU (se) poate, oricât s-ar strădui mușchii și neuronii ei.
Totuși, duduia se încăpățânează să contrazică sistemul democratic (vezi chestia de mai sus cu „până la limita propriei competențe“) și dă din pinteni să mai „câștige“ un concurs, pentru a călări fotoliul și funcția de director ale instituției de învățământ.
Credeți că face aceasta pentru că este conștientă că mai poate și încă nu și-a spus ultimul cuvânt în domeniu, pentru că dă pe dinafară competența din ea, că încă nu și-a epuizat cunoștințele profesionale, capacitățile manageriale, că ar mai deține inițiative nepuse în practică, dar și sacoșe doldora cu atâtea și atâtea idei cu care ar fi în stare nu numai să reformeze, ci chiar să revoluționeze starea de căcat a învățământului constănțean, începând de la closetele din curțile școlilor și până la luminatoarele de pe Colegiul Pedagogic? Nu, nici vorbă.
Ei bine, află, dragă cititorule, că cele 1.260 de grame ale creierului blondei de la Pedagogic… sunt de neînlocuit! Nimeni dintre colegii de breaslă, nici măcar Inspectoratul Școlar Județean Constanța, nu știe, nu poate, nu vrea să o înlocuiască pe această făptură extrem de (in)competentă (dovada incontestabilă fiind nu numai cele 10 pagini de CV, dar și halul (de siguranță?) în care se află clădirea Colegiului (doar ca un exemplu!), altfel spus „Ana are mere și relații“, ea este „cea mai frumoasă“, „cea mai deșteaptă“, „cea mai competentă“, „cea mai manageră“, cea mai cea dintre toate cele…, de aceea este unica înscrisă la concursul cu pricina (contracandidatul Mădălina Belcin, fiind în postura de „iepure”.
Să vă spălați cu ea pe cap, proștilor și incompetenților!
