Dimitrie Cantemir[1] (26 octombrie 1673–21 august 1723) a murit la nici 50 de ani, răpus de boală (diabet[2]), în anul 1723, şi a fost înmormântat la Moscova într-o criptă din biserica „Sf. Nicolae” (construită după planurile sale), zisă și Biserica „Sf. Nicolae” domnesc din Iași (deoarece a fost a curții domnești).
Despre moartea sa există unele controverse. Potrivit unor versiuni, Dimitrie Cantemir a decedat la data de 1 septembrie 1723, corpul său fiind înhumat la 12 octombrie 1723, punându-se întrebarea de ce înmormântarea lui a avut loc peste 42 (!!!) zile de la deces? (vezi aici).
După mai mult de 200 de ani, în anul 1935, rămăşiţele sale pământești au fost aduse în ţară la bordul navei de pasageri „Principesa Maria” (vezi aici), iar cronicarul îşi găseşte odihna veşnică la Iaşi, în biserica „Trei Ierarhi” (vezi aici), meritul deosebit pentru repatrierea osemintelor sale avându-l marele istoric Nicolae Iorga, care îl descria pe Cantemir „primul mare intelectual român de tip european specialist în probleme orientale”.
De asemenea, mai trebuie menționat că Dimitrie Cantemir a fost unul dintre primii francmasoni români (vezi aici).
Osemintele domnitorului şi cărturarului Dimitrie Cantemir şi ale fiului său, Antioh, rămas să îşi doarmă somnul de veci la ruşi, au fost descoperite întâmplător, în 1935, când în Moscova era construit metroul, iar biserica ridicată de domnitorul român, care stătea în calea lucrărilor, urma să fie demolată.
Rămăşiţele pământeşti ale lui Cantemir nu erau întregi. Procesul verbal întocmit de oficialităţile române arată că în raclă erau doar o parte din oseminte, îmbrăcate într-un veşmânt oriental, însă fără nicio bijuterie, care să fi aparţinut domnitorului, iar craniul acestuia lipsea. (vezi aici).
Pe lespedea sa de mormânt este scris următorul text:
„Aici, întors din lunga și pre greaua pribegie înfruntată pentru libertatea țării sale, odihnește Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei”.
Despre aducerea rămășițelor pământești ale lui Dimitrie Cantemir a relatat, printre altele, și publicația „Voinţa Dobrogei“ (Anul V, nr. 10, Duminică, 16 Iunie 1935, pag. 1):
„Transportarea osemintelor lui Dimitrie Cantemir. Solemnităţi şi vizite ministeriale
După cum se ştie, în urma reluării raporturilor diplomatice cu Sovietele, ni s’a restituit de către acestea un număr de 1.445 lăzi cu arhive şi documente[4], din cele evacuate odată cu tezaurul nostru de la Moscova.
Vaporul «Principesa Maria» a făcut un prim voiaj până la Odessa, cu care prilej a transportat la Constanţa aceste lăzi, cum şi osemintele domnitorului Dimitrie Cantemir.
Guvernul a decis ca transportarea osemintelor la Iaşi, cum şi înhumarea lor acolo să se facă cu toate onorurile cuvenite şi, în acest scop, încă de Vineri 14 Iunie a.c., au sosit în localitate d-nii: Nicolae Titulescu, ministru de Externe, cum şi Ostrowski, ministrul Republicii Sovietice la Bucureşti.
Sâmbătă, 15 Iunie a.c., la orele 8 seara, au mai sosit cu un tren special d-nii Vasile P. Sassu, ministrul Agriculturii şi Domeniilor, dr. C. Angelescu, ministrul Instrucţiunii Publice, Alexandru Lapedatu, ministrul Cultelor, Nicolae Iorga, fost prim-ministru, Savel Rădulescu, subsecretar de stat la Externe, Sergiu Dimitriu, secretar-general la Interne, Justin Stănescu, vice-preşedintele Camerei Deputaţilor etc. Se mai găsea în localitate şi d. General adjutant Paul Anghelescu, ministru de Război.
Duminică, 16 Iunie a.c., dimineaţa, după un serviciu divin, oficiat de clerul local în port, osemintele au fost transportate cu mare pompă în procesiune, la gară, unde au fost aşezate într-un vagon mortuar.
Asistenţa a vizitat apoi băile Mamaia, lucrările de la consolidarea malurilor, instituţiunile şcolare din localitate, după care, la orele 12.30, a avut loc un banchet oferit de Primăria Constanţa.
La orele 14 a plecat din gară trenul special cu osemintele şi oficialităţile cari le-au însoţit dela Constanţa până la Iaşi. (…)“.
Pe data de 14 iunie 1935, Ministerul de Interne a trimis Prefecturii Judeţului Putna, o adresă[5] privind Programul ceremonialului aducerii în ţară a rămăşiţe lor pământeşti ale domnului Dimitrie Cantemir:
România, No. 5108/ /4. VJ / 935
MINISTERUL DE INTERNE, Direcțiunea Administrației de Stat
Domnului Prefect al Județului Putna, 6330 A. 13 JUN. 1935
Avem onoare a vă Înainta, aci alăturat, programul cuprinzând ceremonialul primirei, transportării şi reînhumării rămăşițelor pământeşti ale lui Dimitrie-Vodă Cantemir şi vă rugăm să luați dispozițiunile necesare pentru aducerea la îndeplinire a acestui program, precum şi măsurile cuvenite de ordine.
Ministru, s.s./ indescifrabil Director, s.s./ indescifrabil
Conform documentelor din acea vreme, Programul ceremonialului aducerii în ţară a rămăşiţelor pământeşti ale domnului Dimitrie Cantemir a fost extrem de bine pus la punct, pornind dela ceremonialul primirii la Constanţa, transportarea osemintelor la laşi şi reînhumarea la biserica „Trei Ierarhi” din Iaşi, după cum urmează:
I. Primirea la Constanța
În ziua de Duminică, 16 iunie ora… Dimineata, se vor găsi la debarcader:
– Clerul Oraşului în frunte cu Episcopul
(care va veni în procesiune şi în sunetul clopotelor) dela biserica catedrală.
– Reprezentanții M.S. Regelui,
– Reprezentanții Guvernului şi Parlamentului,
– Comisiunea Monumentelor Istorice,
– Autoritățile civile şi militare.
La coborârea rămăşițelor se vor trage 101 salve de tun, clopotele bisericilor din oraş vor suna, iar muzicele militare vor cânta rugăciunea.
O companie cu muzica militară va da onorurile. După aceasta, pe cheiul debarcaderului, clerul va face rugăciunile îndătinate.
După serviciul divin, coşciugul învăluit în tricolorul național va fi ridicat şi depus pe afet de tun de membrii Guvernului şi reprezentanții Parlamentului.
Cortegiul (care va fi deschis şi închis de către un platon de cavalerie şi încadrat de jandarmi) va porni la gară în ordinea următoare:
– Clerul cu Episcopul în frunte,
– Afetul de tun cu patru ofițeri superiori la panglici,
– Reprezentanții M. S. Regelui,
– Reprezentanții Guvernului şi Parlamentului,
– Autorităţile Civile şi militare.
Pe tot parcursul dela debarcader la gară vor fi înşirate şcoalele din oraș şi trupele din granizoană, cari, la trecerea cortegiului, vor da onorurile.
În tot acest timp, clopotele vor suna, iar muzicele vor cânta.
La gară, coşciugul va fi ridicat de pe afet şi aşezat in vagonul mortuar de reprezentanții armatei şi autorităților civile.
În drum spre Iaşi, vagonul va fi însoțit de preoți şi de o gardă militară de onoare.
Pe tot parcursul cortegiului, oraşul va fi pavoazat cu steaguri naționale îndoliate.
Felinarele vor fi aprinse. La fel va fi pavoazat debarcaderul, gara şi trenul special.
Ţinuta. Pentru civili: jachetă, pălărie înaltă, mănuşi negre. Pentru militari: Tinuta de ceremonie. În alb A4.
II. Transportarea la Iaşi
Trenul special ce va aduce la Iaşi rămăşitele pământeşti ale lui Dimitrie-Vodă Cantemir se va opri Duminică după amiază, la orele ce se vor anunța din vreme. în următoarele stațiuni: Buzău, Râmnic, Focşani, Bârlad, Vaslui.
La fiecare din aceste stațiuni, trenul va fi primit de autoritățile locale, civile (Ținuta: jachetă, pălărie înaltă şi mănuşi negre) cu şcoalele din oraş şi militare (tinuta de ceremonie în alb A4) cu o companie cu muzica militară, care va da onorurile.
Clerul va oficia o scurtă slujbă.
Gările vor fi pavoazate cu drapelele nationale în doliu.
III. Primirea la Iaşi
În ziua de luni, 17 iunie ora… dimineața, se vor găsi pe peronul gării Iaşi:
– Clerul oraşului în frunte cu mitropolitul
(care va veni în procesiune în sunetul clopotelor dela biserica metropolitană),
– Reprezentanţii M.S. Regelui,
– Preşedintele Consiliului cu membrii Guvernului,
– Reprezentanţii Parlamentului,
– Comisiunea Monumentelor Istorice,
– Autorităţile civile şi militare,
– Rectorul, senatul, profesorii şi studenţii Universităţii Mihăilene.
La coborârea rămășițelor din tren se vor trage 101 salve de tun, clopotele bisericelor din oraş vor suna, iar muzicele militare vor cânta rugăciunea.
O companie cu muzica militară va da onorurile. Clerul va face rugăciunile îndătinate, pe peron.
După serviciul divin, coşciugul va fi ridicat şi depus pe un afet de tun de membrii Guvernului şi de reprezentanţii Parlamentului.
Cortegiul (care va fi deschis şi închis de câte un pluton de cavalerie şi încadrat de jandarmi) va porni la biserica Trei Erarhi, în ordinea următoare:
– Clerul cu mitropolitul în frunte,
– Afetul de tun cu patru generali la panglici,
– Reprezentanţii M.S. Regelui,
– Preşedintele Consiliului cu membrii Guvernului,
– Reprezentanţii Parlamentuiui,
– Comisiunea Monumentelar Istorice,
– Autoritățile civile şi militare,
– Rectorul, senatul, profesorii şi studenţii Universităţii Mihăilene.
Pe tot parcursul dela gară la biserica Trei Erarhi vor fi înşirate şcolele din oraş şi trupele din garnizoană, cari, la trecerea cortegiului, vor da onorurile.
Clopotele vor suna, iar muzicele vor cânta în tot acest timp.
Pe tot parcursul cortegiului, oraşul va fi pavoazat cu stindardele naționale îndoliate.
Felinarele vor fi aprinse. La fel va fi pavoazată gara şi biserica.
IV. Reînhumarea
La biserică, coşciugul va fi ridicat de pe afet şi aşezat la locul unde se face prohodul de profesorii Universității din Iaşi, cari vor sta de gardă în timpul prohodului.
Prohodul se va oficia după datină de cler, în frunte cu Mitropolitul.
Corul Mitropoliei va da răspunsurile. Panegiricul va fi rostit de I.P. Sf. Mitropolit Nicodim.
După prohod, coşciugul va fi dus în biserică şi aşezat spre păstrare înlăuntru, până când va fi depus în mormântul ce se va pregăti, în prima nişe din dreapta naosului (îndărătul Raclei cu Sf. Paraschiva). Tinuta: pentru civili: frac, cravată albă, mănuşi negre, decorații. Pentru militari: ținuta de ceremonie în alb A4.
Păstrarea coşciugului se va face prin grija şi răspunderea I.P. Sf. Mitropolit.
Groapa pentru reînhumare se va face de serviciul de arhitectură al Comisiunei Monumentelor Istorice. Inscripția ce se va aşeza pe noul mormânt al lui Dimitrie-Vodă Cantemir şi va fi alcătuită de aceeaşi Comisie.
Aşezarea rămăşițelor pământeşti în groapă se va face în fața Mitropolitului, a Primarului Municipiului Iaşi, a Comandantului Corpului de Armată şi a delegațiunei Comisiunei Monumentelor Istorice, cari vor redacta şi iscăli un proces-verbal în patru exemplare, după modelul actelor similare, încheiate la depunerea în groapă a Regelui Carol I şi Regele Ferdinand I – şi din care unul va fi depus la Arhivele Statului din Bucureşti, altul la arhiva Primâriei din Iaşi, al treilea la Mitropolia Moldovei şi al patrulea la Comisiunea Monumentelor Istorice.”
Sursă: Constantin Cumpănă, Corina Apostoleanu, 2011, „Amintiri despre o flotă pierdută”, vol. I – „Navele românești ale Dunării și Mării”, vol. II – „Voiaje neterminate”, Constanța, Editura: „Telegraf Advertising”.
[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir
[2] Dimitrie Cantemir s-a căsătorit în anul 1699 cu fiica lui Șerban Cantacuzino Voevod, Casandra (1681 – 1713). Dimitrie era în acea perioadă la Constantinopol însă a venit în grabă la Iași, unde „au făcut nuntă domnească la 9/19 mai 1699, în tîrgu la Ieși, după obiceiul domnilor”, după cum a relatat cronicarul Ion Neculce. Mirii s-au instalat în Iași, în curțile cumpărate de tatăl său, Cantemir vodă. Din căsătoia celor doi au rezultat: Matei, Constantin, Șerban, Maria, Antioh (viitorul poet, scriitor și diplomat rus Antioh Cantemir (1708–1744) și Smaranda. După moartea Casandrei, din a doua căsătorie (la 14 ian. 1717), cu fiica principelui rus Ivan Iurevici Trubețkoi, Anastasia Ivanovna Trubețkaia (n.1705), a avut o fată: Ecaterina-Smaragda (1720-1761), care a fost domnișoară de onoare a împărătesei Elisabeta (Elizaveta) în 1744 și s-a căsătorit cu principele Dmitri Mihailovici Golițîn, ambasadorul Rusiei la Viena. Fiul lui Dimitrie Cantemir, Antioh Cantemir, ambasador al Rusiei în Marea Britanie și Franța este cunoscut ca „părintele poeziei Rusiei”. A fost necăsătorit. A murit foarte tânăr, la 36 de ani, de pleurezie, însă după alte date, de tuberculoză. Tot de de diabet a murit și prințesa Smaragda, cea de-a doua fiică a lui Dimitrie Cantemir. (vezi aici).
[4] Lăzile conțineau documente vechi, cărți rare, acte, manuscrise, obiecte bisericești, covoare, tablouri și bunuri ale unor persoane particulare sau instituții de stat. Autorităţile române de atunci au consemnat faptul că ruşii nu au trimis înapoi nicio cantitate de aur, nici bijuterii sau alte obiecte de valoare. Aceasta în condiţiile în care, potrivit unui raport al Ministerului Afacerilor Străine, la Moscova a fost trimis stocul de aur al Băncii Naţionale a României, în valoare de peste 300 de milioane de franci aur, bijuteriile Reginei Maria, evaluate la şapte milioane de franci aur, depozitele Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, valori şi arhive ale diferitelor instituţii financiare, cărţi, documente, tablouri sau arhive ale Academiei Române. Valoarea totală a bunurilor statului a fost estimată la 1,5 miliarde de lei aur, iar cele particulare la 6,5 miliarde de lei aur. După prima restituire din 1935 a mai urmat una, în 1956. (vezi aici).
[5] Arhivele Naționale Vrancea, fond: Prefectura Județului Putna, dosar nr. 113/ 1935, f. 64.
