La data de 20 iulie 2016 m-am adresat Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și către Prea Fericirea Sa Daniel Ciobotea, Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei, Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, cu o scrisoare în care le aduceam la cunoștință despre păcatul deosebit de grav, pe care ÎPS Teodosie al Tomisului l-a comis în ziua de 16 iunie 2016, în altarul bisericii cu hramul „Sf. Apostoli Petru și Pavel“ din Medgidia.
Fapta comisă de antihrist a constat în vărsarea Sf. Potir de Împărtășanie, al cărui conținut reprezintă Sângele și Trupul Domnului Iisus Hristos.
Din punct de vedere canonic, fapta comisă cu netrebnicie de Teodosie este considerată „un păcat de moarte“, căci înaltul ierarh nu s-a comportat cu evlavie, cu profundă emoție duhovnicească, cu sfială, cu iubire și credință și a uitat parcă de cuvintele Sfântului Teofan Zăvorâtul: „Cel ce se apropie cu părere de rău pentru păcatele sale de Sfântul Trup și Sânge se mântuiește, iar cel ce se apropie cu nepăsare și dispreț SE OSÂNDEȘTE“.
Fapta lui Teodosie este îngrozitor de gravă și, repet, constituie „un păcat de moarte“, căci canoanele prevăd: „De va cădea ceva din Sf. Potir din neluare aminte a preotului ce slujeste, DE MOARTE VA GREȘI. De va cădea pe scândură, pe jos, pe pământ, pe piatră, să lingă Dumnezeiescul Sânge cu limba și să-l înghită, iar de nu va fi cu putință, să răzuiască și să le ardă și cenușa s-o îngroape sub Sfânta Masă“. (Dumnezeieștile Liturghii, Buc., 1902, pag. 379).
Mai mult și mai grav decât atât, sfidând cuvântul Mântuitorului, care ne învață: „Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi“. (Marcu, Cap. 7), ÎPS Teodosie a încălcat litera și spiritul canoanelor și a aruncat vina pe unul dintre tinerii diaconi care slujeau, reproșându-i că acesta nu ar fi ținut bine de Sf. Potir, deși era numai și numai datoria sa sfântă să ocrotească Sf. Potir!
Apoi, deși, potrivit canonului, era obligația lui personală să curețe și să ardă covorul pe care chiar el a împrăștiat Sângele și Trupul Domnului Iisus Hristos, dar, de frică și pentru a nu isca discuții între preoții prezenți, care cunosc foarte bine ce înseamnă conținutul Sf. Potir și cât de grav este să verși Sf. Împărtășanie, ÎPS Teodosie i-a cerut protoiereului Petrică Ciobanu să ardă acesta covorul, ceea ce dovedește o gravă încălcare și sfidare a canoanelor bisericești!!!
La data de 9 august 2016, acelorași destinatari le-am adus la cunoștință despre faptul că, în mod denigrator, înaltul ierarh ÎPS Teodosie m-a jignit, numindu-mă „securist cu față de revoluționar“, prezentând atașate la scrisoare toate documentele doveditoare din care reiese că subsemnatul nu am fost colaborator al Securității, așa cum am dovedit și în conferința de presă din data de 04 august 2016, documente pe care le-am trimis atât Arhiepiscopiei Tomisului (10 august 2016), cât și cotidianului „Replica de Constanța“ (05 august 2016), care a publicat comunicatul jignitor al Arhiepiscopiei Tomisului.
În ambele adresări am solicitat implicarea înaltului for al B.O.R., pentru cercetare și dispunerea de măsuri ferme și urgente, îndreptate împotriva ierarhului Tomisului, menționând despre „starea tensionată creată și întreținută de ÎPS Teodosie la Constanța“.
La data de 01 septembrie 2016, am primit răspunsul Patriarhiei (vezi postarea). Din mesajul transmis de Administrația Patriarhală reiese, în primul rând, că nu s-a înțeles faptul că între subsemnatul și ÎPS Teodosie nu există un „conflict personal“, așa cum eronat se crede, ci o reacție justificată a unui jurnalist față de netrebniciile comise de acest „înalt ierarh“ de la întronarea sa (2001) și până în prezent, perioadă în care, fiind susținut, ca și în prezent, de anumite forțe politice, cât și de unii oameni de afaceri și din Justiție, și-a făcut de cap pe întreaga arie de competență a Arhiepiscopiei Tomisului și și-a bătut joc de preoți și credincioși pe care pretinde că îi păstorește.
Un alt fapt care se înțelege din scrisoarea menționată este acela că Patriarhia respectă prevederea potrivit căreia entitățile administrative religioase din cadrul B.O.R. sunt autonome în unele privințe.
Ceea ce este cel mai important și edificator mesaj ce se subînțelege din(tre) rândurile scrisorii constă în faptul că Patriarhia cunoaște foarte bine toate fărădelegile și păcatele grave ale propriului „înalt ierarh“ și, sătulă să-l mai protejeze, i-a trimis în brațe sesizările mele, un altfel fel de a-i spune „Ia-le, Teodosie, spală-te pe cap cu ele și descurcă-te, pentru că noi ți-am spus de nenumărate ori să-ți rezolvi toate problemele la Constanța, să lași preoții în pace și să nu mai apari în presă!“.
Nu, Patriarhia nu l-a făcut netrebnic și nici Antihrist cum îl fac eu, pentru că, deși cei din Dealul Mitropoliei știu bine cine este și ce poate individul, nu se cade să-i spună adevărul în față, mai ales că, în cadrul Sf. Sinod al B.O.R., mai sunt destule clone ale lui Teodosie.
În plus, o eventuală schimbare a acestuia nu ar face deloc bine campaniei deșănțate de strângere a leilor și euroilor pentru finalizarea construcției Catedralei Mântuirii Neamului, aceasta urmând a fi inaugurată în anul 2018, când, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, Patriarhul Daniel Ciobotea are ambiția nestrămutată de a oficia prima Slujbă de Liturghie în cea mai impunătoare biserică ortodoxă din România și a doua din Europa (după Catedrala Sfântul Sava din Belgrad).
Din cauza scandalului de la Constanța, în care este implicat antihristul Teodosie, au scăzut drastic donațiile credincioșilor din această zonă, și nu numai, pentru construirea Catedralei Mantuirii Neamului, ceea ce îl afectează grav pe P.F. Daniel, și așa aflat ântr-o stare precară de sănătate.
O soluție ar fi ca Patriarhul să își exercite ferm dreptul de devoluțiune și să-l schimbe urgent pe Teodosie, această rușine a B.O.R., care, iată, compromite grav nu numai ortodoxia, ci și un simbol măreț al identității și demnității naționale.
Mie, ca mirean, mioară blândă și credincioasă din turma „păstorită“, dar împrăștiată de acest călugăr ratat, nu îmi revine decât să solicit celor din „Peștera de tâlhari“ și „Casa de negustorie“, care au ajuns în asemenea hal din cauza acestui Antihrist, acceptat și protejat de o mulțime de ticăloși de teapa sa, să îmi formuleze răspunsuri la scrisorile ce le-a primit!
Îl sfătuiesc pe Teodosie să își depășească stările de lașitate și perversitate și, de data aceasta, să semneze scrisoarea de răspuns cu propria mânuță și să aplice ștampila instituției, nu ca până acum!
