Succes Nic Com contestă falimentul la instanța unde Laura-Mihaela Sarcină, soția patronului, este vicepreședintă

Despre repartizarea revizuirii, Curtea de Apel Craiova a transmis răspunsul nr. 46977/56IP din 15 octombrie 2026 către NewsCenter.ro: „Dosarul nr. 1237/54/2026 a fost repartizat aleatoriu după admiterea declarației de abținere completului nr. C3A-comercial, în compunerea căruia sunt doamnele judecător Nicoleta-Laura Uce și Lavinia Tălpășanu”.

Legătura de familie nu constituie dovada unei intervenții a magistratei în această cauză. Nici abținerile care au dus la schimbarea completului nu au fost motivate prin această relație: judecătoarele Cristina-Iuliana Curuia și Irina-Olivia Călinescu pronunțaseră chiar hotărârea contestată.

Instanța invocă articolul 41 din Codul de procedură civilă. Regula împiedică judecătorul care a soluționat cauza să o judece apoi în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire, precum și după trimiterea spre rejudecare. Există și excepția indicată în răspuns: judecătorul poate examina alte chestiuni decât cele dezlegate de instanța de apel ori de recurs.

Cererea de revizuire nu șterge hotărârea privind falimentul

Compania este în insolvență din 2015. ANAF a solicitat falimentul invocând obligații fiscale de aproape 119 milioane de lei. NewsCenter.ro indică, distinct, creanțe asupra Succes Nic Com de 120 de milioane de lei, adică sume datorate creditorilor. Insolvența începută în 2015 a ajuns în 2026 la contestarea trecerii în faliment.

La 31 martie 2026, instanța de apel a trimis cauza către judecătorul-sindic de la Tribunalul Gorj, pentru deschiderea falimentului. Acesta este judecătorul care gestionează procedura. Demersul ulterior al firmei este o revizuire, o cale extraordinară prin care cere schimbarea hotărârii, nu anularea ei automată prin simpla depunere a cererii.

Compania a cerut și oprirea executării hotărârii. Solicitarea a fost respinsă definitiv pe 6 octombrie 2026. Revizuirea merge înainte; suspendarea, nu.

Conducerea instanței nu poate muta procesul

În privința incompatibilităților, Curtea precizează: „Situațiile de incompatibilitate ale judecătorilor sunt gestionate exclusiv prin mecanismele și în condițiile procedurale prevăzute de Codul de procedură civilă”. Funcția administrativă nu înlocuiește procedura din proces.

Despre limitele intervenției conducerii, instanța adaugă: „Conducerea administrativă a instanței nu are atribuții și nici posibilitatea legală de a interveni în activitatea de judecată sau de a aplica sancțiuni sau măsuri administrative în legătură cu soluțiile pronunțate de completul de judecată”. Nici sancțiunile administrative nu sunt o cale de corectare a hotărârilor.

Răspunsul distinge astfel între conducerea unei instanțe și completul care soluționează cauza. Curtea arată că magistrații desemnați au garanțiile constituționale, legale și convenționale privind inamovibilitatea, independența și imparțialitatea. Ei trebuie să decidă potrivit legii, cu respectarea drepturilor părților, fără constrângeri, presiuni, amenințări sau intervenții, directe ori indirecte.

Instanța își raportează explicația la Constituție: articolul 16 alineatul (2) spune că nimeni nu este mai presus de lege, iar articolul 124 alineatul (3) stabilește independența judecătorilor și supunerea lor numai legii. Două reguli. Și pentru cei care judecă.

Curtea susține că judecătorul interpretează și aplică legea situației concrete, printr-o hotărâre susținută de un raționament juridic. Abaterile de la cerința unei judecăți obiective pot fi sancționate prin căile de atac. Obligația de imparțialitate privește și aparența ei, nu doar convingerea magistratului că judecă fără părtinire.

Pentru îndoielile privind imparțialitatea, răspunsul enumeră trei mecanisme:

• recuzarea;
• abținerea;
• strămutarea.

Strămutarea înseamnă transferarea cauzei către o altă instanță de același grad, când există motive care pun sub semnul întrebării imparțialitatea instanței competente. Curtea o descrie drept un remediu excepțional, destinat inclusiv protejării aparenței de imparțialitate în ochii unui observator obiectiv și rezonabil.

Curtea explică articolele 140-146 din Codul de procedură civilă: etapa procesului nu limitează depunerea cererii de strămutare. Pentru bănuială legitimă, solicitarea poate veni de la partea interesată. Pentru siguranță publică, numai de la procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Contează motivul. El stabilește cine poate cere strămutarea.

Conducerea Curții de Apel Craiova nu are dreptul procedural de a depune ea însăși o asemenea solicitare. Precizarea descrie o limită legală a conducerii, nu o hotărâre prin care ar fi fost respinsă o cerere de strămutare.

Revizuirea este înregistrată sub numărul 1237/54/2026. Următorul termen este 20 octombrie 2026.