Cotroceni secretizează contractul cu Eversheds, dar plățile pentru apropiații lui Trump apar în documentele americane

Contractul a fost acordat firmei de avocatură Eversheds Sutherland (US) LLP. Aceiași avocați asistau, în paralel, vânzarea unei companii industriale din România, tranzacție pentru care erau necesare aprobări românești.

Primele plăți au plecat înainte de încheierea lunii iunie

La 21 mai 2026, scrisoarea de angajament a legat Administrația Prezidențială de biroul Eversheds din Chicago. Pentru firma americană a semnat avocatul partener Theodore H. Cominos Jr.; partea română a fost reprezentată de Andreea-Mihaela Miu, consilier prezidențial și ordonator de credite.

Serviciile de consultanță strategică și lobby acopereau șase luni. Plafonul contractual corespundea unui buget lunar de aproximativ 565.000 de dolari, destinat atât avocaților, cât și consultanților externi.

Până la 30 iunie 2026, Eversheds primise de la Cotroceni două transferuri: 445.000 de dolari și 400.000 de dolari. Separat, în contabilitate au intrat cheltuieli de 5.643,09 dolari. Acestea acopereau hoteluri, mese de protocol, transport și taxe plătite Departamentului de Justiție al Statelor Unite.

Pentru acces la administrația Trump și consiliere, firma americană a subcontractat consultanți din zona republicană. Remunerațiile convenite aveau forme și perioade diferite:

Jason Miller urma să încaseze, prin SHW Partners LLC, un onorariu fix de 300.000 de dolari. Strateg de campanie și fost director de comunicare în primul mandat al lui Donald Trump, Miller trebuia să consilieze pe teme de politici publice și să înlesnească legături cu oficiali guvernamentali.

Matthew Schlapp conduce American Conservative Union, precum și coaliția CPAC. Accesul la rețeaua conservatoare americană avea pentru el un tarif lunar de 125.000 de dolari.

Prin Putala Strategies, Christopher Putala, strateg de politici publice stabilit la Washington, avea stabilită o plată de 50.000 de dolari lunar.

Marie Sanderson, fostă coordonatoare de politici în cadrul Asociației Guvernatorilor Republicani, conduce Guidepost Strategies. Pentru firmă fusese convenită suma de 400.000 de dolari, achitată în patru luni. Acordul fusese semnat la mijlocul lui iulie.

Miller apăruse la Antena 3 pe 18 mai 2026, înaintea semnării contractului, pentru a susține interesele strategice bilaterale. Colaborarea sa în mandatul Cotroceniului s-a terminat la 4 august 2026. Eversheds a notificat autoritățile americane despre încetarea reprezentării.

Plata subcontractanților avea o condiție: avocații americani transferau banii mai departe numai după ce Administrația Prezidențială alimenta efectiv conturile.

Cotroceni a invocat criza pentru atribuirea fără anunț prealabil

Achiziția a fost înregistrată în Sistemul electronic de achiziții publice (SEAP), fără anunț de participare publicat înaintea atribuirii. Instituția a folosit regimul excepțional al achizițiilor pentru apărare și securitate.

Administrația Prezidențială a refuzat accesul la contract, la criteriile alegerii Eversheds și la conținutul rapoartelor lunare plătite. Documentul a fost clasificat ca secret de stat.

În răspunsul privind procedura de achiziție, Administrația Prezidențială a României a invocat: „o evaluare de oportunitate și necesitate din cadrul hotărârii CSAT”.

Instituția a indicat și clauza: „unei urgențe care rezultă în urma apariției unei situații de criză”.

În Statele Unite, obligațiile erau altele. Legea privind înregistrarea agenților străini (FARA) cere entităților care reprezintă guverne străine să depună contractele și să declare public încasările și contactele politice.

Astfel au devenit accesibile documentele contractuale, facturile, numele consultanților și evidențele activităților. La punctul 12 al propriei înțelegeri, Președinția acceptase să ajute avocații să furnizeze detaliile solicitate de autoritățile americane. Înregistrarea la Departamentul de Justiție trebuia făcută în două zile de la semnare.

Mandatul plătit s-a derulat pe fondul reducerii trupelor americane

Evidența activităților, depusă ulterior pentru completarea raportărilor inițiale, consemnează o serie de convorbiri începute la o săptămână după încheierea acordului. Consultanții au discutat telefonic cu Marco Rubio, secretarul de stat al Statelor Unite, și Pete Hegseth, secretarul american al Apărării.

În aceeași zi au fost contactați Michael Needham, consilier adjunct pentru securitate națională, Walker Barrett, de la Consiliul Național de Securitate, și Darryl Nirenberg, ambasadorul Statelor Unite la București.

La 9 iunie 2026 au urmat două întâlniri separate. Cu Jarrod Agen, director executiv al Consiliului Național pentru Dominanță Energetică, discuțiile au privit politicile energetice și investițiile.

Cealaltă întâlnire a fost cu Benjamin Black, director executiv al Corporației Financiare pentru Dezvoltare Internațională a Statelor Unite, și cu echipa sa de investiții. Tema a fost atragerea capitalului american în infrastructura României.

Demersurile se desfășurau în contextul revizuirii prezenței militare americane în Europa. Pentagonul anunțase un proces de șase luni, coordonat de Elbridge Colby, subsecretar al Apărării pentru Politică. Revizuirea viza reduceri din efectivele de 80.000-100.000 de militari americani aflați pe continent.

Administrația americană trimisese aliaților un chestionar despre susținerea agendei externe a lui Donald Trump, libertatea de acțiune acordată militarilor americani în baze și finanțările naționale îndreptate către companii din industria militară a Statelor Unite.

Din România fuseseră deja retrași circa 1.000 de militari americani. Prezența americană la bazele Mihail Kogălniceanu, Deveselu și Câmpia Turzii preocupa Bucureștiul.

Consilierul prezidențial Marius Lazurcă a fost trimis la Washington pentru a susține poziția României. Statele de pe flancul estic al alianței se arătaseră dispuse să suporte cote mai mari din cheltuielile staționării trupelor. Finalizarea revizuirii americane era programată pentru decembrie 2026.

Contractul permite reprezentarea unor interese contrare României

Înțelegerea cu Eversheds include și protecții pentru firma americană, dincolo de remunerațiile consultanților:

Eventualele litigii urmau să fie soluționate prin arbitraj internațional confidențial, adică în afara unui proces public, după regulile JAMS.

Sumele datorate avocaților nu erau supuse reținerilor fiscale în România.

Firma putea utiliza inteligență artificială generativă, instrumente care produc texte, pentru redactarea analizelor strategice.

România accepta anticipat posibile conflicte de interese. Eversheds putea lucra și pentru clienți cu interese contrare statului român, cu condiția ca disputele să nu privească exact mandatul primit de la Cotroceni.

Suprapunerea cu o altă reprezentare exista chiar în perioada contractării. Biroul din Chicago, condus de același Theodore H. Cominos Jr., acorda asistență juridică firmei americane GLGH Steel LLC, parte a Great Lakes Global Holdings, pentru vânzarea Artrom Steel Tubes către Tenaris.

Tranzacția avea o valoare de 86 de milioane de euro. Artrom producea țevi fără sudură la Slatina și Reșița, avea 2.000 de angajați și o cifră anuală de afaceri de peste 1,4 miliarde de lei.

Compania fusese controlată de Dmitri Pumpianski, prin grupul TMK, și fusese afectată de sancțiunile împotriva Rusiei impuse de Uniunea Europeană și de autoritatea fiscală română. La sfârșitul anului 2022, acționariatul rus ieșise formal din companie. Au urmat investitori sârbi, apoi americani.

Avocații care primeau mandatul politic al Cotroceniului asistau astfel și o vânzare industrială a cărei finalizare depindea de avizele autorităților române de concurență și ale Guvernului României.