România extinde legile împotriva violenței asupra femeilor, dar protecția rămâne insuficientă

Raportul urmărește aplicarea Convenției de la Istanbul și evoluțiile față de evaluarea de bază din 2022, potrivit Maszol. Analizează prevenția, protecția și urmărirea penală, folosind informațiile autorităților, rapoartele alternative ale organizațiilor civile și constatările unei vizite de cinci zile în România.

Evaluarea poliției omite un indicator major al pericolului letal

Convenția de la Istanbul obligă autoritățile să evalueze sistematic riscul atunci când află despre violență împotriva femeilor sau violență domestică. Scopul este identificarea pericolului de agravare și de moarte. Agresiunile grave anterioare și amenințările agresorului intră în evaluare.

În România, formularul poliției este folosit la fața locului pentru stabilirea nivelului de pericol și emiterea ordinului de protecție provizoriu. GREVIO avertizează însă că polițiștii reformulează frecvent întrebările, fac evaluarea în prezența agresorului sau îndeamnă victima să se împace cu partenerul. Aceste practici descurajează relatarea faptelor și compromit evaluarea.

Strangularea neletală lipsește din formular, deși datele internaționale invocate în raport o identifică drept principalul indicator că violența poate deveni mortală. Instrumentul destinat depistării pericolului omite tocmai acest semnal.

GREVIO cere ca evaluările să fie făcute în condiții care asigură siguranța femeilor și a copiilor lor. Ele trebuie să acopere toate formele de violență împotriva femeilor prevăzute de Convenție, nu doar violența domestică.

Identificarea riscului trebuie urmată de un plan individual de siguranță și de gestionare a pericolului pentru victimă și copiii ei. Grupul recomandă și o rețea de specialiști prin care poliția, justiția, instituțiile medicale și organizațiile specializate să facă schimb de informații.

O altă limită apare în dosarele penale. Potrivit GREVIO, evaluările sunt folosite aproape exclusiv pentru ordinele de protecție emise în baza dreptului civil. În procedurile penale nu sunt făcute asemenea evaluări, ceea ce împiedică anticiparea și prevenirea atacurilor letale în timpul anchetelor.

Bugetul agenției scade, iar serviciile rămân concentrate în orașe

Bugetul ANES a scăzut, iar programele depind în mare măsură de finanțări internaționale. Cadrul legal a fost extins. Finanțarea agenției a fost redusă.

GREVIO constată că adăposturile sunt prea puține și că lipsesc centrele de criză unitare și gratuite pentru victimele violenței sexuale. Accesul la ajutor este îngreunat atât de distanțe, cât și de bariere birocratice.

Majoritatea serviciilor specializate și a adăposturilor se află în orașele mari și în reședințele de județ. În afara acestora, accesul la serviciile de stat este redus, iar organizațiile civile nu au finanțarea necesară pentru o prezență permanentă în sate. Sistemul acoperă cel mai puțin tocmai comunitățile cele mai vulnerabile, constată raportul.

Profesioniștii din mediul rural primesc mai rar pregătire modernă despre efectele traumei și despre modul în care trebuie sprijinite victimele. Normele patriarhale și rolurile tradiționale de gen sunt mai acceptate în aceste comunități și influențează atitudinea polițiștilor și a asistenților sociali, inclusiv prin culpabilizarea victimelor.

Femeile rome din sate întâmpină, suplimentar, discriminare etnică din partea autorităților și au acces foarte limitat la informații. Concluzia GREVIO este că domiciliul determină siguranța victimelor: în marile orașe există progrese instituționale, în timp ce în mediul rural femeile sunt aproape complet lipsite de sprijin în fața agresorilor.

Raportul descrie și dificultățile femeilor imigrante. Pe baza relatării asociației ANAIS, prezintă cazul unei femei care a încercat să își reclame soțul abuziv. Polițiștii au audiat-o în prezența lui, i-au cerut să asigure un interpret pe cheltuiala proprie, apoi au făcut presiuni ca interpretul să traducă și pentru soț.

Instanțele pot impune contactul cu tatăl abuziv

Potrivit GREVIO, culpabilizarea victimelor și concepțiile patriarhale persistă în poliție, justiție și societate. Violența care nu este fizică este adesea minimalizată.

Grupul critică modificarea legislativă din 2024 care a introdus noțiunea de alienare parentală. Deși destinată protejării minorilor și salutată în mediul juridic, aceasta este folosită frecvent în procesele privind copiii pentru a discredita mamele care reclamă violență domestică. GREVIO consideră conceptul lipsit de fundament științific și avertizează că instanțele pot ignora faptul că refuzul copilului de a avea contact cu tatăl provine din teamă sau traumă.

Raportul constată că instanțele preferă aproape automat exercitarea în comun a autorității părintești, inclusiv când tatăl este abuziv. În cauzele privind stabilirea locuinței copilului și legăturile personale, drepturile agresorului sunt restrânse doar dacă este dovedită violența fizică exercitată direct asupra copilului.

Legea recunoaște drept victimă și copilul care asistă la violență domestică. Potrivit GREVIO, instanțele nu iau însă în considerare efectele psihologice grave ale acesteia.

Ordinele de protecție nu îi includ sistematic pe copii. Când îi includ, durata protecției lor este mai scurtă. Reluarea impusă a contactului cu tatăl îi poate oferi agresorului o nouă posibilitate de a controla și hărțui victima, avertizează raportul.

Concilierea este voluntară în lege. Potrivit GREVIO, instanțele de dreptul familiei tratează însă violența domestică drept un simplu conflict între persoane și presează victimele să ajungă la o înțelegere cu agresorul. Mediatorii nu au pregătire obligatorie despre natura violenței și nu identifică dezechilibrul de putere dintre agresor și victimă.

Progresele legislative nu au asigurat protecția efectivă

Raportul recunoaște îmbunătățirea semnificativă a cadrului legislativ, instituțional și a politicilor publice după evaluarea din 2022. Printre schimbările adoptate se află:

• Introducerea prin lege a noțiunii de femicid, adică uciderea femeilor.
• Incriminarea distribuirii imaginilor intime fără consimțământ.
• Extinderea ordinelor de protecție la persoane amenințate, hărțuite sau supuse violenței sexuale, fizice, psihologice ori online, inclusiv în afara familiei.

Autoritățile au lansat campanii împotriva stereotipurilor de gen și pentru egalitate, adresate publicului, tinerilor, polițiștilor, procurorilor, judecătorilor, asistenților sociali și personalului medical. Au modernizat programa școlară, au întărit programele despre egalitate și relații bazate pe respect reciproc și au luat măsuri pentru creșterea numărului de adăposturi. Raportul constată însă că între măsurile adoptate și rezultatele concrete rămâne un decalaj major.

GREVIO cere finanțare publică stabilă pentru serviciile destinate victimelor, centre de criză, colectarea unitară a datelor, consolidarea evaluării riscului și a protecției, precum și eliminarea noțiunii de alienare parentală din practica judiciară.

În educație, recomandările vizează predarea obligatorie, la toate nivelurile școlare, a drepturilor fundamentale, egalității de gen, respectului reciproc și soluționării conflictelor fără violență. Programa trebuie să includă educația sexuală, consimțământul, violența online și efectele nocive ale pornografiei violente. GREVIO cere revizuirea integrală a materialelor și manualelor, pentru eliminarea stereotipurilor despre femei și promovarea egalității.

Statisticile judiciare nu surprind neapărat amploarea violenței

În statisticile europene, omorurile intenționate comise de membri ai familiei sau de parteneri intimi reprezintă 4,1 victime la un milion de femei. Rata României este puțin sub această medie. Comparația are însă o limită: statisticile europene se bazează pe hotărâri definitive și proceduri penale încheiate, astfel că pot să nu reflecte realitatea din România.

Datele organizațiilor civile indică aproximativ o femeie ucisă pe săptămână în România de partener sau de fostul partener.

Potrivit GREVIO, lipsa unui sistem informatic unitar împiedică urmărirea amplorii reale a violenței, a eficienței procedurilor penale și a sancțiunilor aplicate după încălcarea ordinelor de protecție. Există ordine emise, dar sistemul nu permite urmărirea unitară a consecințelor încălcării lor.

Poliția română reexaminează dosare de omor mergând înapoi până în 2022, iar în 2024 a extins analiza la tentativele de omor, demers salutat de GREVIO. Grupul cere analiza retrospectivă a omorurilor pe criterii de gen, a tentativelor și a sinuciderilor femeilor asociate violenței, pentru identificarea omisiunilor instituționale.