Guvernul pierde definitiv la ÎCCJ pe salariile restante. Instanța reclamă datorii mărite cu peste 21% pe an

Secția de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ a menținut hotărârea Curții de Apel București privind neasigurarea fondurilor pentru obligațiile de plată stabilite prin titluri executorii, potrivit Știri pe surse. Decizia confirmă caracterul nelegal al conduitei autorităților executive.

„Statul nu poate recunoaște existența unei datorii prin propriile acte normative și, în același timp, să refuze asigurarea resurselor necesare executării acesteia. O asemenea conduită contravine exigențelor legalității, securității raporturilor juridice și autorității hotărârilor judecătorești definitive”, transmite ÎCCJ în poziția oficială prezentată joi, într-o declarație de presă, de Victor Alistar, purtătorul de cuvânt al instituției. Instanța spune că a fundamentat și solicitat necesarul de bani în calitate de ordonator principal de credite al instanțelor judecătorești, adică instituția responsabilă de bugetul acestora, dar Executivul și Ministerul Finanțelor nu și-au îndeplinit obligațiile.

„Respectarea Constituției, a legii și a hotărârilor judecătorești definitive nu este condiționată de voința politică a Guvernului, de prioritățile conjuncturale ale puterii executive sau de opțiunile sale privind distribuirea resurselor publice”, subliniază instanța supremă. Potrivit instituției, refuzul de a asigura resursele a continuat și sub actualul Guvern.

Datoriile salariale către magistrați au fost eșalonate prin ordonanțe succesive pe perioade de cinci ani, cu tranșe crescătoare spre final, arată ÎCCJ. Instituția consideră această politică irațională economic, din cauza dobânzilor și penalităților acumulate. Calendarul împinge plata spre final, nu și acumularea costurilor.

Din diferențele salariale restante, fără penalități și alte accesorii, 41,5% revin statului prin contribuții obligatorii și impozitul pe salarii, potrivit calculelor ÎCCJ. Statul își amână și propriile încasări.

Peste 400.000 de oameni în litigii. 6.817 sunt magistrați

În aceeași declarație de presă, Alistar a prezentat statistica litigiilor salariale centralizate de instituție: 402.926 de persoane implicate în 83.976 de dosare. Situația proceselor este următoarea:

• 159.119 persoane au obținut hotărâri favorabile definitive.
• 179.874 de persoane au câștigat în primă instanță.
• Pentru 63.933 de persoane, litigiile sunt încă în curs de soluționare.

Categoriile profesionale prezentate de ÎCCJ sunt:

• Personal din învățământ: 171.190 de persoane.
• Informaticieni, grefieri și alte categorii de personal din justiție: 45.367 de persoane.
• Personalul Ministerului Afacerilor Interne: 30.919 persoane.
• Angajați din finanțe publice, ANAF și vămi: 24.982 de persoane.
• Personal medical și sanitar: 24.171 de persoane.
• Personal din domeniile apelor, mediului și silviculturii: 15.873 de persoane.
• Angajați din administrația centrală: 14.681 de persoane.
• Angajați din administrația locală: 13.669 de persoane.
• Personal din asistență socială și protecția copilului: 13.479 de persoane.
• Angajați din transporturi: 11.468 de persoane.
• Personal din penitenciare: 8.474 de persoane.
• Magistrați: 6.817 persoane.

„Aceste cifre demonstrează fără echivoc că litigiile privind drepturile salariale nu constituie o problemă exclusivă a sistemului judiciar, ci reflectă o disfuncționalitate sistemică a cadrului normativ și a conduitei autorităților publice în raport cu propriile obligații legale”, arată ÎCCJ. Magistrații reprezintă aproximativ 1,7% din totalul persoanelor implicate în litigiile centralizate. Categoria aflată în centrul disputei este aproape de coada acestei statistici.

Instanța respinge prezentarea proceselor drept o chestiune de privilegii ale magistraților și afirmă că obiectul lor este executarea unor drepturi prevăzute de lege și confirmate judecătorește, pentru numeroși angajați din serviciul public.

În privința originii restanțelor, ÎCCJ contestă afirmația că magistrații ar fi primit prin hotărâri drepturi salariale din afara legii. Instituția explică faptul că salarizarea judiciară se bazează pe Valoarea de Referință Sectorială, un reper pentru calculul salariilor, iar schimbările legislative succesive au produs diferențe între categorii de personal.

Potrivit instanței supreme, judecătorii au aplicat cadrul legal, principiul remunerării egale pentru muncă egală și deciziile Curții Constituționale. Păstrarea drepturilor salariale câștigate a fost prevăzută de legislația succesivă, cu aplicabilitate generală pentru familiile ocupaționale bugetare.

ÎCCJ acuză propaganda afiliată Guvernului că instigă populația împotriva plății restanțelor. Instituția respinge folosirea datoriilor istorice către magistrați pentru a justifica problemele economice ale țării sau scăderea nivelului de trai.

În argumentația sa, salariile, pensiile, prestațiile sociale, arieratele către creditorii fiscali sau bugetari și accesul la serviciile publice garantate sunt obligații de la care trebuie construit bugetul. Celelalte cheltuieli se adaugă ulterior, în funcție de oportunitate, susține ÎCCJ.

Instanța precizează că procesul privește finanțarea executării unor hotărâri definitive, nu oportunitatea unor majorări salariale. Consideră că libertatea Guvernului de a distribui resursele nu permite ignorarea obligațiilor legale, că executarea hotărârilor nu este o concesie și că autoritatea judecătorească și separația puterilor nu pot depinde de decizii administrative discreționare.

Hotărârea de joi este definitivă și executorie. Autoritățile competente trebuie să o pună în aplicare în condițiile legii. Potrivit ÎCCJ, costurile rostogolirii obligațiilor de la un buget la altul și de la un guvern la altul sunt suportate de bugetul public, nu provocate de beneficiarii hotărârilor.