Statul ar prelua fabrici în contul datoriilor. Contribuabilii ar putea plăti pierderile

Inițiativa B562/2026 susține că mecanismul nu generează, prin el însuși, cheltuieli bugetare, potrivit Adevărul.ro. Analistul Adrian Negrescu avertizează însă că preluările ar putea aduce, pe lângă diferența de plată, facturi pentru conservare, operare, investiții de repornire și eventuale obligații de mediu. Mecanismul fără cheltuieli ar avea active cu cheltuieli.

Intervenția ar urmări păstrarea capacităților economice esențiale și a locurilor de muncă. Ar putea fi folosită atunci când dificultățile financiare amenință continuarea activității, iar dispariția unui activ ar afecta aprovizionarea, infrastructurile critice sau funcționarea unor sectoare importante ale economiei.

Stingerea datoriei nu ar încheia cheltuielile statului

Compensarea ar acoperi datoriile eligibile către instituțiile publice care au bani de recuperat. Dacă valoarea bunului este egală cu datoria, obligațiile s-ar putea stinge. Dacă bunul valorează mai puțin, s-ar șterge doar partea acoperită de acesta, iar restul ar rămâne de recuperat potrivit legii.

La compensare, primele pe listă sunt ajutoarele de stat declarate ilegale. Vin apoi taxa pe valoarea adăugată (TVA) pentru operațiune, dacă aceasta este taxabilă, datoriile garantate cu bunurile transferate și, la urmă, celelalte creanțe fiscale și bugetare, adică banii pe care instituțiile publice îi au de recuperat.

Ministerul de resort ar trebui să analizeze situația economică și financiară, riscul opririi activității și importanța capacității de producție. În aceeași evaluare ar intra situația juridică a bunurilor, garanțiile, litigiile și costurile menținerii lor în funcțiune. Recuperarea banilor începe cu socoteala celor de cheltuit.

Guvernul ar putea declara compania sau activul de interes strategic prin hotărâre și ar stabili măsurile de intervenție. Un evaluator autorizat ar determina valoarea de piață, iar transferul s-ar face în condițiile inițiativei legislative.

„Statul poate salva capacități industriale importante prin acest mecanism, dar există riscul să preia și problemele financiare ale companiilor private. O fabrică nu devine profitabilă doar pentru că trece în proprietatea statului”, a declarat analistul de date Silviu Gresoi pentru Adevărul.ro.

În opinia sa, fiecare preluare trebuie precedată de o analiză a costurilor de operare, a investițiilor necesare și a perspectivelor economice ale activului. Altfel, statul ar putea să nu recupereze ulterior banii investiți.

O datorie la buget nu ar fi suficientă pentru preluare

Mecanismul nu ar viza automat toate firmele datoare statului. Ar trebui îndeplinite criteriile de interes strategic, iar intervenția ar necesita aprobarea Guvernului. O fabrică de oțel, o unitate din industria de apărare, o rafinărie sau o centrală energetică ar putea intra în discuție dacă pierderea sa ar avea consecințe importante pentru economie.

Domeniile considerate strategice în proiect sunt:

• industria extractivă;
• industria prelucrătoare;
• industria națională de apărare;
• tehnologia informației și telecomunicațiile;
• industria maritimă și portuară;
• industria aeronautică;
• sectorul farmaceutic;
• infrastructura de transport de interes național;
• producția și furnizarea energiei;
• transportul și stocarea energiei și combustibililor;
• industria alimentară;
• infrastructura de alimentare cu apă.

Pentru evaluarea importanței strategice și a dezechilibrului economic, proiectul folosește mai multe criterii:

• cel puțin 10% din cât se produce, se prelucrează sau se furnizează la nivel național dintr-un produs ori serviciu relevant;
• un prag de cel puțin 1.000 de angajați pentru anumite ramuri industriale și de minimum 500 pentru celelalte sectoare vizate;
• în anumite activități, efecte asupra a cel puțin 200.000 de utilizatori finali;
• bunuri evaluate pe piață la peste 100 de milioane de euro;
• poziția de singur producător sau furnizor din țară pentru un produs necesar industriei de apărare.

Aceste criterii nu trebuie îndeplinite cumulativ în toate cazurile. Pragurile sunt instrumente de evaluare, nu o listă pe care fiecare companie ar trebui să o bifeze integral.

Prioritatea statului la cumpărare ar putea îndepărta investitorii

Adrian Negrescu explică faptul că statul ar putea avea un drept de preempțiune, adică prioritate la cumpărarea unei companii declarate strategice, la același preț cu oferta primită de vânzător. Ar putea prelua active sau participații, adică părți din capitalul unei companii, prin compensarea datoriilor, le-ar putea opera printr-o societate controlată de stat și le-ar putea revinde prin licitație.

Același drept de intervenție ar putea însă determina un cumpărător să ofere mai puțin sau să aleagă altă piață, avertizează analistul. Statul ar avea prioritate la prețul oferit, dar perspectiva intervenției sale ar putea micșora tocmai oferta.

Negrescu consideră că evaluarea independentă și obligația revânzării prin licitație sunt încercări ale autorilor de a limita preluările fără justificare economică. El subliniază și că intervenția publică trebuie să respecte regulile europene privind ajutorul de stat.

Argumentul său pentru păstrarea capacităților industriale privește dificultatea repornirii lor: „O oțelărie, o rafinărie sau o centrală oprită nu se repornește ușor, iar pierderea ei înseamnă locuri de muncă dispărute, lanțuri de aprovizionare rupte și importuri mai mari pentru produse esențiale”, a explicat analistul Adrian Negrescu pentru Adevărul.ro.

„Intenția legii este corectă. România a pierdut în ultimii ani capacități industriale care nu mai pot fi refăcute, iar statul a privit neputincios cum se degradează active în care avea creanțe de sute de milioane de lei”, a mai spus Negrescu.

El susține că producția industrială a continuat să scadă și că dezvoltarea capacităților locale ar putea conta inclusiv pentru programele europene de apărare. Rezultatul intervenției ar depinde însă de aplicarea legii.

„Statul trebuie să intervină doar acolo unde există o perspectivă reală de relansare și să revândă rapid activele, nu să devină din nou administratorul unor fabrici care produc pierderi plătite de contribuabili”, a subliniat analistul.

Drepturile creditorilor ar putea duce proiectul la Curtea Constituțională

O firmă poate avea în același timp datorii către buget, bănci, furnizori și alți creditori privați. Avocatul Marius Stanciu avertizează că preluarea unui activ pentru stingerea datoriilor publice trebuie să respecte drepturile celorlalți creditori și garanțiile lor. Statul ar recupera o creanță dintr-o companie în care nu este singurul cu bani de primit.

„Statul nu ar trebui să poată obține o poziție mai favorabilă doar pentru că are și calitatea de autoritate publică”, a declarat avocatul Marius Stanciu pentru Adevărul.ro.

Stanciu consideră legitimă preocuparea pentru protejarea capacităților industriale amenințate de dificultăți financiare, dar cere un echilibru între interesul public și proprietatea privată. În opinia sa, proiectul ar putea fi contestat la Curtea Constituțională dacă este adoptat în forma actuală.

Avocatul recunoaște că inițiativa include garanții: evaluarea la valoarea de piață și acordul creditorilor privați care au garanții asupra bunurilor. Activele asupra cărora aceștia dețin garanții sau alte sarcini nu ar putea fi transferate prin mecanism fără acordul lor scris.

„Din perspectiva mediului de afaceri, miza este predictibilitatea. Statul trebuie să poată interveni pentru protejarea unor interese strategice, dar fără să creeze incertitudine asupra dreptului de proprietate sau asupra recuperării creanțelor. Altfel, o măsură destinată protejării economiei poate ajunge să descurajeze finanțarea și investițiile private”, a adăugat Stanciu.

Transferul activelor nu ar șterge răspunderea pentru poluare

Ca activitatea să poată continua, proiectul permite desemnarea unei structuri care să gestioneze și să exploateze bunurile trecute la stat. Structura poate fi inclusiv o societate controlată de stat. Proiectul cuprinde și măsuri pentru continuarea contractelor esențiale, asigurarea utilităților și menținerea raporturilor de muncă legate de activele preluate.

Obligațiile de mediu ar urma să fie delimitate printr-un bilanț de mediu realizat la preluare. Schimbarea proprietarului nu ar elimina răspunderea pentru poluarea istorică.

Negrescu și Gresoi avertizează asupra riscului ca pierderile să ajungă la contribuabili. „Nu trebuie să confundăm salvarea industriei cu salvarea unor afaceri neperformante. Statul trebuie să recupereze bani din datorii, nu să acumuleze noi pierderi pe cheltuiala populației”, a subliniat Gresoi.