Sarmizegetusa Regia a ratat termenul din august. Turiștii au acces doar în weekend în octombrie

Alin Țambă, vicepreședintele Consiliului Județean Hunedoara, descrie stadiul șantierului după închiderea axei de finanțare, potrivit Adevărul.ro: „Lucrările continuă. Se lucrează cât mai avem vreme bună. Noi acum tragem tare. Sperăm să-l terminăm acum, în octombrie, cel târziu, cu recepția finală la începutul lunii noiembrie. Asta sperăm. În august a fost undeva la 55%. Acum am depășit 80% executat, nu decontat. Urmează și decontul după ce le-ai executat”. Termenul nou vine cu o rezervă spusă de două ori: speranța.

Programul aplicat în această perioadă a fost anunțat de Administrația Sarmizegetusa Regia la 18 septembrie: „Programul de vizitare al sitului Sarmizegetusa Regia, valabil din data de 25 septembrie și pe tot parcursul lunii octombrie 2026: sâmbătă–duminică: deschis; luni–vineri: închis. Programul redus din cursul săptămânii este impus de desfășurarea lucrărilor de restaurare și conservare de la Terasa a X-a”. Închiderea anunțată inițial până la sfârșitul lui iunie a trecut prin vară și a ajuns în octombrie.

Restricțiile au început la 4 mai 2026. În funcție de perioadă, vizitarea a fost limitată la două sau trei zile pe săptămână. Proprietarii de pensiuni și localnicii de pe Valea Grădiștii, în județul Hunedoara, au reclamat limitarea accesului tocmai în sezonul în care zona atrage cei mai mulți vizitatori.

Despre efectul lucrărilor asupra turismului, Țambă a spus: „În 2026 îl vom termina. Eu așa am discutat cu toții, că îl vom finaliza. Chiar dacă finanțarea se poate prelungi, nu trebuie să-l prelungim, pentru că afectăm turismul din zonă. Când noi lucrăm pe Terasa X, situl trebuie să fie închis. Și nu mai vrem să-l închidem, vrem să-l terminăm anul acesta”. Finanțarea se poate prelungi. Sezonul turistic a trecut cu restricții.

Contractul a fost semnat în 2023, lucrările au început în 2025

În contractul inițial de finanțare prin PNRR, valoarea totală a proiectului pentru Terasa a X-a este de aproximativ 11,3 milioane de lei. Banii acoperă conservarea și restaurarea terasei pe care se află Marele Templu de andezit, consolidarea zidurilor care o susțin și refacerea, în parte, a imaginii templului.

La începutul lunii august, administrația județeană lua în calcul continuarea lucrărilor cu bani proprii. Întrebat despre finanțarea rămasă, vicepreședintele a precizat: „Atunci încă lucram pe contractul de finanțare din PNRR și ne concentram pe a termina cât mai mult. Dar, până la începutul lunii octombrie, situația finanțării s-a schimbat. La începutul lunii august, când am zis eu că le vom continua pe banii noștri, începusem discuțiile. Dar nu aveam certitudinea finanțării. Nu puteam să arunc o speranță degeaba. Ele vor continua, tot din fonduri europene”. Discuțiile despre sursa banilor continuau în luna termenului contractual.

Țambă pune întârzierea pe seama studiilor, avizelor, vremii și dificultăților intervențiilor într-un sit montan din patrimoniul mondial. Explicația sa pentru calendar este că finanțarea a fost contractată în 2023, dar ordinul de începere a lucrărilor a putut fi emis abia în 2025. Contractul a ajuns înaintea șantierului.

O problemă tehnică a fost zidul de beton care susține terasa, construit în timpul amenajărilor vechi. Au fost necesare schimbări ale soluțiilor, mai ales la drenaj, adică evacuarea apei. Potrivit lui Țambă, izvoarele pot provoca alunecarea teraselor, iar această problemă a fost rezolvată.

Intervențiile de la templu cuprind.

• Conservarea plintelor, adică bazele coloanelor, și a tamburilor de andezit, piesele din care sunt alcătuite coloanele, precum și a blocurilor de calcar și a zidurilor de susținere.
• Reașezarea și completarea plintelor până la patru rânduri a câte zece.
• Recompunerea a 15 coloane: una întreagă, de aproximativ nouă metri înălțime, folosind piese antice păstrate în sit, iar celelalte fragmentar.

Reconstituirile parțiale urmăresc să facă mai ușor de înțeles dimensiunile și organizarea templului. Configurația sa exactă a făcut însă obiectul mai multor interpretări arheologice.

În secolul I d.Hr., Marele Templu de andezit a fost ridicat acolo unde se aflase un edificiu sacru mai vechi, din calcar. Coloanele construcției se sprijineau pe plinte cu diametrul de peste doi metri, fiecare cântărind câteva tone.

Fortificația ajunge la recepție după un șantier început în 2022

Celălalt proiect, restaurarea incintei fortificate, este la 98%, potrivit lui Țambă. Recepția este estimată pentru sfârșitul lunii octombrie. Lucrările au început în 2022.

Investiția a fost estimată la circa 2,2 milioane de euro și finanțată prin Granturile SEE 2014-2021, în Programul RO-CULTURA, și din fondurile Consiliului Județean Hunedoara.

Proiectul a inclus cercetări arheologice, amenajări ale terenului, restaurarea a circa un kilometru de ziduri antice și a porților de acces. Au fost prevăzute și un traseu nou de vizitare, un lapidariu, adică un spațiu pentru păstrarea și expunerea fragmentelor de piatră, și un adăpost pentru turiști.

Despre estimarea duratei și condițiile de execuție, Țambă a explicat: „Nici noi n-am știut poate, la început, să dăm corect niște termene, dar nu se lucrează ca în centrul orașului. De asta eu nu ies să acuz nici ministere, nici Guvernul, că nu-i nici vina lor. Pur și simplu, noi n-am avut astfel de finanțări până acum. Noi de-abia acum facem primii pași pentru finanțări de modelul ăsta. Se lucrează greu, se lucrează manual. Gândiți-vă că au mutat mii de metri cubi de pământ manual, transportați în afara sitului, pe partea de jos, la 500 de metri distanță. Cărați cu roabe, pe dealuri. E foarte greu. Acolo se lucrează într-un anumit ritm, cu un anumit număr maxim de oameni. Fără utilaje, evident, nici măcar camionetă. Și, din păcate, durează”. Termenele au fost date înainte ca administrația să fi estimat corect ritmul lucrărilor.

Istoricii datează fortificația care se vede astăzi, cel mai probabil, în epoca romană. Ridicarea ei a urmat desfacerii aproape totale a fortificației dacice. Zidurile trec parțial peste traseul incintei mai vechi și includ elemente provenite din aceasta.

Lucrările recente au îndreptat și o parte din ce lăsaseră intervențiile anilor ’80: la porțile de est și de vest au fost scoase straturile de blocuri din calcar de Podeni adăugate atunci pentru a le înălța. Au fost reparate și zidurile incintei militare.

Protejarea vestigiilor a schimbat înfățișarea Porții de Est

Materialele folosite la fortificație și amplasarea lapidariului în interior au stârnit controverse. În zona Porții de Est, criticile au vizat gabioanele cu piatră naturală, structuri care țin piatra într-o carcasă și care au modificat înfățișarea locului.

Specialiștii au justificat soluția prin necesitatea stabilizării terenului, prevenirii alunecărilor și protejării drumului antic pavat și a monumentelor din apropiere.

Reprezentanții Institutului Național al Patrimoniului au explicat că pavilioanele lapidariului au rolul de a adăposti și prezenta publicului fragmentele arhitecturale din piatră răspândite până atunci în sit. Acolo vor fi așezate și elementele căzute de pe Terasa a X-a pe Terasa a XI-a.

Țambă susține că lucrările sunt durabile și atrag interesul specialiștilor, inclusiv al arheologilor și restauratorilor străini care vin să le vadă. Vizitele specialiștilor au loc în timp ce accesul turiștilor este restrâns.

Restaurările vechi au lăsat lucrări neterminate și beton de scos

Sarmizegetusa Regia, identificată de istorici drept capitala Regatului Dac, este administrată de Consiliul Județean Hunedoara din 2013. În ultimul deceniu, intervențiile au continuat, iar cercetările arheologice anuale au scos la iveală edificii antice necunoscute publicului, alei pavate dacice și detalii despre organizarea și transformările așezării.

Ulterior, administrația județeană a preluat și cetățile Costești-Cetățuie, Costești-Blidaru, Luncani-Piatra Roșie și Bănița, din județul Hunedoara. Acestea au fost incluse în patrimoniul cultural mondial în 1999, alături de Sarmizegetusa Regia și cetatea Căpâlna, din județul Alba.

La începutul anilor ’80, situl a trecut prin cele mai ample restaurări din istoria sa recentă. Intervențiile au modificat monumentele și terenul.

• La Soarele de andezit s-a folosit ciment pentru completări, în Marele Sanctuar Circular au apărut stâlpi din lemn, iar replicile au luat locul unor blocuri de calcar deteriorate.
• Fortificației i-au fost înălțate și protejate zidurile; drumul antic pavat a fost restaurat.
• Pentru consolidarea teraselor s-au făcut ziduri de sprijin din beton armat și un sistem de drenaj. În incinta sacră au fost puse discuri și blocuri din beton, ca să întregească imaginea templelor.

Proiectul a fost întrerupt în 1982, înainte de încheierea lucrărilor planificate. Unele intervenții au fost înlăturate în deceniile următoare. În 2010, aproape 50 de discuri din beton au fost scoase din sit, la dispoziția Ministerului Culturii. Betonul pus pentru imaginea templelor a ajuns să fie îndepărtat.

În 2017 au fost înlocuiți stâlpii de stejar montați în 1980 la Marele Templu Circular. Cei 117 stâlpi noi sugerează contururile și compartimentarea interioară, fără să reprezinte o reconstituire integrală. Elementele degradate au fost înlăturate, iar stâlpii vechi au devenit bănci amplasate lângă vestigiile din incinta sacră.

Drumul antic ar putea intra în șantier pentru a îndepărta completările vechi

Autoritățile susțin că, din 2027, așezarea va primi vizitatorii într-un decor mai atractiv și mai autentic. Tot în 2027 ar putea începe încă un șantier, cel al drumului antic pavat care leagă fortificația de zona sacră.

Proiectul drumului a fost estimat în 2024 la aproape 7,3 milioane de lei și depus pentru finanțare prin programul „Timbrul Monumentelor Istorice”, coordonat de Institutul Național al Patrimoniului. Pentru realizarea lui, Consiliul Județean Hunedoara s-a asociat cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca și Asociația Monumentum.

Potrivit lui Țambă, institutul ar urma să asigure aproximativ 4,8 milioane de lei. Vicepreședintele a vorbit și despre intenția de a pregăti un proiect pentru Terasa a XI-a.

Intervențiile propuse acoperă 171 de metri, între Poarta de Est și Terasa a XI-a. Ele urmăresc conservarea pavajelor antice, oprirea degradării, îndepărtarea completărilor din anii ’80 și evidențierea pieselor originale, astfel încât traseul dintre fortificație și temple să fie mai ușor de înțeles.

În unele zone, blocurile de calcar de Podeni adăugate la restaurarea veche s-au deteriorat mai puternic decât piesele antice pe care trebuiau să le completeze.