Dominic Fritz a invocat o semnătură formală. Instanța a păstrat interdicția de 3 ani

„Legitimitatea democratică a mandatului nu exonerează alesul de respectarea regimului juridic al conflictului de interese”, a transmis Înalta Curte de Casație și Justiție.

Motivarea explică respingerea recursului ca nefondat, potrivit Mediafax. Decizia nr. 3118/2026 este definitivă și a fost pronunțată la 18 iunie 2026, în procesul în care Fritz Dominic Samuel atacase încheierea din 26 ianuarie 2026 și Sentința civilă nr. 63 din 10 februarie 2026 ale Curții de Apel Timișoara.

Fritz ceruse anularea raportului prin care Agenția Națională de Integritate (ANI) constatase un conflict de interese de natură administrativă și înlăturarea sancțiunii. Instanța a examinat separat argumentele privind dreptul la apărare, prescripția, existența conflictului de interese și proporționalitatea interdicției.

Referatul era formal în apărare, dar necesar pentru vot

În proces, Fritz a susținut că procedura fusese începută de fostul primar Nicolae Robu și că intervenția sa avea un caracter pur formal, fără relevanță juridică reală. Judecătorii au stabilit că referatul de aprobare semnat la 2 noiembrie 2020 era tocmai condiția necesară pentru ca proiectul de hotărâre să ajungă la dezbatere în Consiliul Local.

Nici lipsa unor viceprimari aleși nu a fost acceptată drept justificare pentru exercitarea atribuției. Potrivit instanței, posibilitatea legală de delegare exista și în această situație.

Pentru constatarea conflictului de interese, Înalta Curte a urmărit patru condiții care trebuie îndeplinite împreună:

• Participarea alesului la emiterea sau adoptarea unui act administrativ.
• Posibilitatea ca actul să aducă un folos material unei persoane căreia alesul îi datorează bani.
• Conflictul dintre interesul public și interesul personal de natură patrimonială.
• Vinovăția alesului.

În cazul lui Fritz, judecătorii au considerat că toate cele patru condiții sunt îndeplinite.

Datoria era declarată, iar numele creditorului era pe documentație

Fritz era debitorul arhitectului Răzvan Gabriel Negrișanu. A invocat în apărare distincția dintre această persoană și RD Sign SRL, societatea implicată în elaborarea documentației urbanistice. Instanța a considerat însă că nu trebuia să cunoască structura asociaților firmei: era suficient să știe sau să poată afla, cu atenția cerută unui primar, că documentația purta numele creditorului său.

Relația de datorie îi era cunoscută și figura în declarația de avere, au reținut judecătorii. Publicarea datoriei nu ținea locul abținerii: în aprecierea instanței, vinovăția rezulta din exercitarea atribuției în cunoștința situației de conflict.

Fritz a explicat că semnase pentru a asigura continuitatea procedurii. Explicația oferită în apărare a devenit, în raționamentul instanței, dovada unei alegeri conștiente și deliberate, nu a unei semnături date din eroare sau într-un circuit pur automat.

Judecătorii au precizat că nu era necesară intenția de a prejudicia interesul public ori de a favoriza creditorul. Cunoașterea conflictului și exercitarea atribuției de la care alesul trebuia să se abțină erau suficiente.

Apărarea a cerut dovada câștigului, instanța a reținut posibilitatea lui

Fritz a susținut că nu fusese dovedit un folos material obținut de creditor în urma adoptării documentației. Înalta Curte a arătat că legea cere ca actul să poată produce avantajul, inclusiv indirect, fără să impună încasarea lui efectivă.

În aprecierea judecătorilor, aprobarea documentației reprezenta finalitatea serviciului de proiectare prestat de RD Sign SRL. Adoptarea ei putea valorifica economic munca proiectantului și a specialiștilor care semnaseră documentația.

Legătura dintre actul administrativ și avantajul patrimonial al proiectantului a fost considerată directă și previzibilă. Acesta este criteriul pe care instanța l-a aplicat folosului material contestat de Fritz.

Autosesizarea ANI a oprit ceasul prescripției

Fritz a invocat și prescrierea răspunderii administrative. Înalta Curte a reținut că ANI s-a autosesizat la 6 iulie 2021, în interiorul termenului de trei ani calculat de la data semnării referatului. Prin acel act, Agenția și-a exercitat prerogativa de control și a întrerupt prescripția.

Instanța a respins și ideea că, imediat după autosesizare, ar începe să curgă alți trei ani. Pe durata evaluării și a contestării raportului în instanță nu curge un nou termen de prescripție; acesta începe după rămânerea definitivă a raportului de evaluare.

În această chestiune, judecătorii au explicat că obligația de respectare a Deciziei nr. 74/2020 privește și considerentele care susțin în mod necesar soluția. Cu alte cuvinte, interpretarea obligatorie include argumentele fără de care soluția nu poate sta.

Mandatul câștigat la alegeri nu a înlăturat sancțiunea

Fritz a contestat și proporționalitatea interdicției. Raportându-se la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, Înalta Curte a examinat gravitatea conduitei și impactul sancțiunii asupra persoanei. A apreciat că fapta avea elemente de gravitate și că interdicția era proporțională cu scopul statului de a asigura integritatea celor care exercită funcții sau demnități publice.

Despre argumentul mandatului obținut prin alegeri, instanța arată în motivarea Deciziei nr. 3118/2026 că legitimitatea dată de vot nu îl scutește pe ales de respectarea regimului conflictului de interese.

Instanța a precizat că Fritz poate desfășura activități profesionale în mediul privat sau în acele funcții din sectorul public care nu intră sub incidența obligațiilor prevăzute de Legea nr. 176/2010.

În evaluarea gravității, judecătorii au reținut că împrumutul electoral invocat de Fritz crease o relație personală și politică relevantă cu creditorul. Același creditor se abținuse de la vot pe motiv de conflict de interese, fapt pe care instanța l-a considerat o confirmare a existenței și intensității interesului patrimonial.