Dominic Fritz avertizează că tehnocrații ar încasa nemulțumirea, în timp ce PSD și AUR ar decide în Parlament

Fritz leagă votul de întreaga echipă guvernamentală și de cine va exercita efectiv puterea, potrivit Viva. Numele premierului nu ține loc de răspundere pentru deciziile miniștrilor.

Luca Niculescu este a patra propunere înaintată de Nicușor Dan pentru funcția de prim-ministru. Negocierile pentru alcătuirea unei majorități parlamentare nu au produs până acum un acord între partidele care ar urma să formeze executivul. Propunerile au ajuns la patru. Înțelegerea încă se negociază.

Fritz contestă un guvern cu o majoritate care decide în altă parte

Președintele USR susține că în Parlament funcționează deja o majoritate între PSD și AUR, reală, dar neasumată. În evaluarea sa, aceasta ar face imposibilă funcționarea coerentă a unui cabinet susținut de o altă formulă politică: guvernul ar urmări o direcție, iar voturile parlamentarilor ar împinge deciziile în alta.

Argumentul său privește inclusiv ordonanțele de urgență. Executivul le poate adopta, explică Fritz, însă ele ajung apoi la Parlament, unde pot fi modificate prin amendamente. Decizia pleacă de la guvern; forma ei se poate schimba la vot.

Liderul USR invocă situații din trecut în care, afirmă el, decizii guvernamentale au fost sabotate în Parlament sau au fost adoptate legi opuse intențiilor executivului. Din acest motiv, spune că nu vede acum o majoritate coerentă și asumată care să permită unui asemenea cabinet să obțină rezultate.

Răspunderea ar rămâne la miniștri, avertizează liderul USR

Fritz cere ca puterea politică să vină cu asumare, transparență și responsabilitate. Pentru el, componența echipei propuse de Luca Niculescu trebuie să permită identificarea celor pe care cetățenii îi pot trage la răspundere la vot.

El leagă această răspundere de trei rezultate pe care le așteaptă de la guvern:

• Realizarea reformelor.
• Apărarea unei justiții independente.
• Reducerea deficitului, pentru a contribui, în argumentația sa, la temperarea inflației.

Obiecția sa față de formula tehnocrată privește și negocierea deciziilor politice: un cabinet fără sprijin parlamentar clar ar trebui să obțină voturi de la cei care îi pot întoarce ulterior măsurile.

În scenariul descris de Fritz, tehnocrații ar rămâne expuși nemulțumirii oamenilor, inclusiv ouălor și roșiilor aruncate spre ei, iar celelalte formațiuni ar face opoziție. Miniștrii ar sta la vedere. PSD și AUR, susține el, și-ar face înțelegerile în Parlament.