O mamă își trimite copiii pe rând la cursuri din lipsă de pantofi, relatează Ștefania Andreescu

Cazul a fost relatat luni, 5 octombrie 2026, de Ziua Mondială a Profesorului, la dezbaterea „De la investiție la impact. Ce rezultate vrem de la investițiile în educație?”, organizată de MIPE și World Vision, potrivit Edupedu.ro. Despre accesul la școlile care au primit investiții, directoarea a declarat: „Dar trebuie să ne gândim că simpla existență a acestor resurse, faptul că atât de multe structuri de învățământ au beneficiat de aceste investiții nu înseamnă în mod automat și accesul la ele.”

Andreescu a întâlnit familia în timpul vizitelor de monitorizare pentru proiectul de servicii comunitare integrate în mediul rural. În aceste deplasări, a discutat cu elevi, familiile lor, consilieri și mediatori școlari.

Ea a criticat abordarea prin care abandonul școlar este combătut prin pedepsirea sărăciei, referindu-se la teama mamei legată de absențe și de pierderea ajutorului. Despre propria implicare în raportarea reformei, Andreescu a spus: „Îmi asum să spun lucrul ăsta pentru că și eu am semnat documentele de raportare a acestei reforme în PNRR către Comisia Europeană.”

Rapoartele arată bine, dar părinții nu își permit transportul la muncă

Directoarea a descris PNRR drept un exercițiu extrem de dificil, cu rezultate care arată bine în cifrele raportate. Ea a explicat că procedurile obligă ministerele să urmărească absorbția fondurilor, adică banii utilizați în cadrul programului.

Despre sprijinul necesar familiilor, a adăugat: „Trebuie să ne gândim de asemenea, cum sprijinim părinții să aibă un trai decent, astfel încât să poată merge, să-și permită să meargă la muncă.” Unii părinți, a explicat ea, nu au bani nici pentru abonamentul de tren cu care ar putea ajunge la un loc de muncă în cel mai apropiat oraș.

În proiectul de servicii comunitare integrate, fiecare comunitate primește un grant de 100.000 euro pentru îmbunătățirea condițiilor de locuire, potrivit directoarei.

În gospodăriile pe care le-a descris, repararea acoperișului sau montarea unui termopan sunt amânate pentru cumpărarea unui birou ori a unei lămpi pentru copil. Familiile aleg astfel între lucrări la casă și condițiile necesare pentru teme.

Despre întoarcerea din teren la minister, Andreescu a mărturisit: „Sunt dureroase aceste aceste realități de care mă lovesc, pentru că de aici mă duc din nou la minister și semnez niște rapoarte care într-adevăr arată foarte frumos pe hârtie, dar în același timp nu pot să nu țin minte aceste realități.”

Echipamentele noi nu ajung întotdeauna în activitățile elevilor

Diferența dintre dotări și folosirea lor apare și în studiul World Vision România publicat în aceeași zi și prezentat de Edupedu.ro. Dintre elevii participanți, 79% spun că au observat echipamente noi în școli. Numai 18% declară că au participat la activități care să le dezvolte competențele digitale.

Comunicatul organizației subliniază că dezvoltarea acestor competențe presupune acces frecvent și direct la dispozitive, precum și folosirea efectivă a tehnologiei pentru învățare.

Întrebați ce sprijin i-ar ajuta să învețe mai bine, respondenții au indicat:

• 43%: explicații suplimentare sau meditații la materiile dificile;
• 38%: sprijin și îndrumare din partea profesorilor;
• 29%: activități mai interactive și aplicate;
• 28%: materiale educaționale mai clare și practice;
• 27%: acces mai bun la tehnologie;
• 25%: un program de studiu flexibil sau adaptat;
• 21%: sprijin emoțional pentru gestionarea stresului;
• 20%: sprijin financiar pentru continuarea studiilor;
• 18%: ajutor pentru organizarea timpului și învățare eficientă.

Doar 14% spun că nu întâmpină dificultăți pentru care ar avea nevoie de sprijin.

La clasele primare și la gimnaziu predomină nevoia de explicații suplimentare, de activități pentru recuperarea materiei și de îndrumare din partea profesorilor. La liceu cresc în importanță pregătirea practică, gestionarea stresului, orientarea în carieră și experiențele apropiate de viața adultă.

Jumătate dintre liceenii participanți cer mai multă pregătire practică pentru viața de adult. Alți 36% indică nevoia de stagii, voluntariat sau internshipuri, adică stagii de practică profesională.

Studiul „Participarea elevilor la programe de sprijin, experiența școlară și nevoile educaționale” a fost realizat la nivel național în învățământul preuniversitar de stat, cu 729 de respondenți. Componența grupului a fost:

• 32% din ciclul primar, 38% din gimnaziu și 29% din liceu;
• 52% din mediul urban și 48% din mediul rural;
• 51% fete și 49% băieți.

Pentru ciclul primar au răspuns părinții sau tutorii. Comunicatul indică o marjă maximă teoretică de eroare de aproximativ ±3,7 puncte procentuale, la un nivel de încredere de 95%.

Cercetarea urmărește participarea declarată la programe, accesul perceput la sprijin și schimbările raportate de beneficiari. Participarea nu este verificată administrativ, iar studiul nu stabilește dacă programele au cauzat schimbările observate.

Copiii renunță și din cauza felului în care sunt tratați la școală

La dezbatere, trei elevi din mediul rural au vorbit despre lipsurile din școli: unii colegi renunță, alții termină studiile fără să știe ce să facă mai departe.

Andreescu a cerut ca, alături de munca profesorilor, să fie luat în considerare rolul consilierilor și al mediatorilor școlari. Aceștia îi aduc la școală pe copiii din familiile defavorizate, a explicat directoarea.

Ea a susținut că investițiile în infrastructură, programele de formare și modernizarea programei școlare pot produce rezultate mai bune. A cerut și recunoașterea profesorilor care cresc promovabilitatea sau reduc abandonul, rezultate pe care le consideră cel puțin la fel de valoroase ca performanțele la olimpiade.

În privința abandonului, directoarea a indicat și hărțuirea din școli drept un motiv important. A relatat cazul unui copil rom care i-a spus că nu mai vrea să participe la cursuri: când profesoara voia să pedepsească un alt elev, îl așeza cu el în bancă.