FMI arată factura subvențiilor pentru producători. Aceeași protecție pentru săraci, cheltuieli de 14 până la 22 de ori mai mari

În cazul subvențiilor pentru producători, factura este și mai mare: pentru aceeași protecție a familiilor cu venituri reduse, FMI estimează cheltuieli de 14 până la 22 de ori mai mari decât cele necesare ajutoarelor directe. Diferența depășește intervalul de trei până la șase ori estimat pentru subvențiile acordate consumatorilor.

Analiza FMI, publicată marți, 6 octombrie 2026, pe blogul instituției, poartă titlul: „Sprijinul țintit, nu subvențiile, poate proteja cel mai bine oamenii atunci când inflația crește brusc”, potrivit Realitatea. Datele din 76 de țări arată însă că guvernele au recurs frecvent la intervenții ample asupra prețurilor, sub presiunea unor măsuri rapide.

Prețul redus pentru consumator vine cu o factură bugetară mai mare

În economiile dezvoltate, guvernele au preferat în principal reducerea taxei pe valoarea adăugată și a accizelor pentru alimente și energie. Aceste intervenții au diminuat costurile suportate de consumatori.

În economiile emergente și în statele cu venituri reduse, autoritățile au folosit mai des trei tipuri de intervenții:

• Subvenții pentru producători.
• Reducerea taxelor vamale.
• Controale directe asupra prețurilor.

FMI consideră că statele din această a doua categorie au risipit resurse prin subvenții costisitoare și ineficiente. Prețul este ținut jos; cheltuiala statului, nu.

Menținerea artificială a unor prețuri reduse descurajează economisirea resurselor, avertizează instituția. Dacă multe state aplică simultan asemenea politici, acestea pot contribui la creșterea prețurilor globale. Măsura împotriva scumpirii poate ajunge să o alimenteze.

Salariile rămân în urma alimentelor și energiei

În crizele costului vieții, alimentele și energia se scumpesc mai repede decât celelalte bunuri și decât salariile. Gospodăriile nu își pot reduce semnificativ consumul acestor produse indispensabile, astfel că presiunea asupra bugetului apare imediat.

„Populația nu se confruntă doar cu o explozie temporară a prețurilor alimentelor și energiei, ci și cu o scădere de durată a accesibilității bunurilor de strictă necesitate comparativ cu restul produselor și serviciilor”, arată FMI în analiza publicată pe blogul instituției.

Prețurile bunurilor de bază continuă, de obicei, să urce timp de peste un an de la începutul unui asemenea episod și rămân ridicate perioade îndelungate. Inflația poate persista la niveluri mari ani la rând, îngreunând eforturile băncilor centrale de a restabili stabilitatea prețurilor.

Instituția leagă deteriorarea puterii de cumpărare și a nivelului de trai de crizele succedate în ultimii cinci ani: pandemia de COVID-19, războiul din Ucraina și conflictul din Orientul Mijlociu. Efectele lor se prelungesc dincolo de șocul inițial.

Familiile cu venituri mici sunt mai expuse decât cele înstărite, deoarece hrana și energia absorb o parte mai mare din cheltuielile lor. În statele cu venituri mici, unde produsele de bază cântăresc și mai mult în coșul de consum, efectele asupra sărăciei și inegalității sunt deosebit de puternice.

Extinderea ajutoarelor depinde de banii rămași în buget

FMI recomandă transferuri temporare și țintite, adică bani acordați direct gospodăriilor vulnerabile, folosind sistemele existente de protecție socială acolo unde este posibil. Instituția le consideră soluția cea mai eficientă și mai puțin costisitoare pentru protejarea acestor familii.

Ajutorul poate fi extins către alte categorii în situații excepționale: amenințări grave la adresa securității alimentare, riscuri de tulburări sociale sau dificultăți administrative. Condiția este ca bugetul să permită extinderea. Urgența nu ține loc de resurse.

Chiar și atunci, sprijinul trebuie dimensionat pentru a compensa doar efectul temporar al șocului asupra prețurilor, fără susținerea permanentă a unor costuri mai mari.

Șocurile economice și geopolitice vin tot mai des, iar FMI cere consolidarea protecției sociale înaintea următoarei crize, pentru protejarea populației și păstrarea resurselor bugetare necesare intervențiilor viitoare. Protecția se pregătește înainte să fie nevoie de ea.