Când poate fi revizuită o achitare definitivă după ce persoana recunoaște fapta

Regula apără persoana achitată de un nou proces pentru aceleași fapte. Nu împiedică însă revizuirea achitării dacă apar informații necunoscute instanței, care pot dovedi că soluția a fost greșită.

Când achitarea oprește un nou proces

Din 1 februarie 2014, Codul de procedură penală aplică regula numită „ne bis in idem”: după o hotărâre penală definitivă, aceeași persoană nu mai poate fi urmărită sau judecată pentru aceeași faptă. Se verifică trei lucruri: existența unei hotărâri definitive care a rezolvat cauza, aceeași persoană și aceeași faptă. O hotărâre care a rezolvat doar o chestiune de procedură nu are, în principiu, același efect.

O achitare devine definitivă, între altele, când expiră termenul de apel fără să fie făcut apel, când apelul este retras sau când este respins. Dacă instanța admite apelul și încheie procesul, hotărârea ei este definitivă la pronunțare. Până la acel moment, achitarea poate fi încă atacată prin apel.

Contează fapta, nu numele infracțiunii

Un nou dosar nu devine permis doar pentru că procurorul dă altei infracțiuni numele faptelor deja judecate. Se compară ce i se impută concret aceleiași persoane în cele două cauze. Protecția se aplică și când faptele sunt, în esență, aceleași, chiar dacă li se schimbă încadrarea juridică.

De ce recunoașterea nu șterge achitarea

O recunoaștere făcută la televizor sau pe internet nu este automat o declarație dată în procesul penal. Trebuie verificate autenticitatea, contextul și conținutul ei. Nici declarația dată anchetatorilor nu are o valoare stabilită dinainte: pentru condamnare, acuzația trebuie dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

După achitarea definitivă, o declarație nouă nu înlocuiește cererea de revizuire. Dacă aduce fapte necunoscute instanței, acestea trebuie să poată dovedi că achitarea a fost greșită. Microfonul nu ține loc de hotărâre judecătorească.

Când poate fi revizuită o achitare

Din 9 iulie 2023, articolul 453 alineatul (4) prevede expres revizuirea unei achitări pentru fapte sau împrejurări necunoscute instanței care dovedesc că soluția a fost greșită. Legea permite revizuirea și pentru alte motive precise, între care mărturia mincinoasă, un înscris fals, o infracțiune a unui judecător, procuror ori anchetator, hotărâri care se contrazic sau folosirea unei legi declarate neconstituționale în condițiile prevăzute de cod. O altă părere despre probele deja judecate nu este suficientă.

Pentru revizuirea în defavoarea persoanei achitate, articolul 457 alineatul (2) prevede un termen de trei luni. Când motivul nu este constatat printr-o hotărâre definitivă, cererea nu poate fi făcută mai târziu de trei ani de la producerea faptelor. Când motivul este constatat printr-o asemenea hotărâre, limita este de un an de la data la care aceasta a devenit definitivă.

De exemplu, dacă hotărârea care dovedește un fals devine definitivă la 1 decembrie 2025, limita de un an se împlinește la 1 decembrie 2026. Termenul de trei luni poate impune însă depunerea cererii mai devreme; data apariției unei recunoașteri în presă nu este, prin ea însăși, începutul tuturor termenelor. Instanța decide asupra revizuirii, iar depunerea cererii nu înseamnă condamnarea persoanei achitate.

Clasarea nu este achitare

Clasarea este decizia procurorului de a opri urmărirea penală, nu o achitare dată de instanță. După clasare, urmărirea poate fi redeschisă în cazurile prevăzute de articolul 335, iar măsura procurorului trebuie confirmată de judecător în cel mult trei zile. Aceasta nu este o scurtătură pentru ocolirea unei achitări definitive.

Ce poate face victima sau familia

Persoana vătămată poate propune probe și poate cere verificarea informațiilor noi. O rudă nu primește automat dreptul de a cere desființarea achitării doar pentru că este rudă; contează calitatea pe care o are în cauză. Procurorul poate cere din proprie inițiativă revizuirea părții penale a hotărârii.

1. Informațiile noi și probele disponibile se transmit procurorului, cu cererea de a fi verificate.
2. Victima sau succesorul ei care are calitatea de parte civilă poate depune o cerere de revizuire la instanța care a judecat cauza prima dată. Cererea trebuie făcută în scris, motivată și trebuie să indice cazul de revizuire și probele pe care se sprijină.
3. Termenul aplicabil se verifică după motivul concret al cererii, fără a aștepta limita de trei ani sau de un an dacă termenul de trei luni se încheie mai devreme.

Dacă dosarul s-a încheiat prin clasare, nu prin achitare, persoana ale cărei interese au fost vătămate poate face plângere la procurorul ierarhic superior în 20 de zile de la comunicarea soluției. Dacă plângerea este respinsă, poate merge la judecătorul de cameră preliminară în 20 de zile de la comunicarea răspunsului. Aceste termene privesc clasarea, nu revizuirea achitării.

Întrebări frecvente

O hotărâre civilă privind despăgubiri interzice procesul penal?

Nu automat. O hotărâre civilă obișnuită despre despăgubiri nu rezolvă prin ea însăși acuzația penală.

După achitare, victima mai poate cere despăgubiri?

Achitarea penală nu obligă instanța civilă să respingă cererea privind prejudiciul sau vina civilă. Despăgubirile sunt o chestiune separată de pedeapsa penală.

Recursul în casație poate rejudeca o recunoaștere apărută ulterior?

Nu ca pe un proces nou al probelor. Această cale verifică doar greșelile de legalitate prevăzute de lege și poate fi folosită în 30 de zile de la comunicarea deciziei instanței de apel.

Contestația în anulare poate fi folosită pentru probe noi?

Nu este o cale generală pentru probe noi. Ea privește greșelile de procedură enumerate de lege; termenul general este de 10 zile de la aflarea hotărârii, cu excepția motivului privind o condamnare deși exista o cauză de încetare a procesului.

Cine poate cere redeschiderea procesului după o judecată în lipsă?

Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă, nu persoana achitată. Cererea se face în șase luni de la data la care condamnatul a aflat că procesul a avut loc.

Surse verificate la 12 noiembrie 2026: Codul de procedură penală; Legea nr. 255/2013; Legea nr. 201/2023; deciziile Curții Constituționale nr. 253/2017, nr. 2/2017, nr. 650/2021, nr. 82/2024 și nr. 24/2022; ghidul Curții Europene a Drepturilor Omului privind interdicția dublei judecări.

Fotografia de mai sus este o imagine ilustrativă din arhiva rezistenta.ro.